tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post3125854514226907037..comments2023-06-13T07:07:43.712-07:00Comments on Hari Bucur-Marcu: Justitia politicăHarihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-43556804059957470472015-06-07T06:07:08.048-07:002015-06-07T06:07:08.048-07:00Am dat un răspuns la un comentariu, intr-o rețea d...Am dat un răspuns la un comentariu, intr-o rețea de socializare, unde am semnalat acest articol de-al meu, comentariu ce adusese în discuție conceptul de stat de drept, pe care eu l-am evitat în articol, pentru că necesită o discuție aparte și ar fi făcut articolul prea lung.<br /><br />Statul de drept este un concept neted, ce nu creează probleme teoretice sau de aplicare, în statele de unde originează, respectiv în Germania și Franța. Problema este că, la noi, în Romania, sintagma „stat de drept” este folosită ca traducere a englezescului „rule of law”, desi rule of law inseamnă, atat în românește, cât și în esență, DOMNIA LEGII, pe când, în germană și franceză, Rechtsstaat, respectiv etat du droit înseamna un stat capabil să administreze dreptatea. <br /><br />Diferenta este esențiala, deoarece în gândirea și limba englezo-americană, domnia legii înseamnă ca aceeasi lege domnește și asupra statului și asupra cetateanului, care sunt egali in fata ei. În Romania, este evident că vorbim de prezumția nejustificată de imparțialitate a statului, care este și administratorul dreptății și subiect al dreptății, ca formă a controlului asupra actelor statului. <br /><br />De aici și caracterul eufemistic al termenului de „independența justitiei”. In relație cu conceptul de stat de drept, independența justitiei nu înseamnă nimic, deoarece statul nu poate fi independent de sine însuși. In relație cu conceptul de domnie a legii, însă, independența nu a justiției, ci a actului de justiție, de dreptate, este obligatorie. <br /><br />Cu alte cuvinte, procurorul sau judecatorul nu trebuie să fie independent, adică de capul său, ci doar actele sale trebuie sa fie ferite de orice influență. <br /><br />Numai că procurorul nu poate fi independent în acțiunile sale, deoarece el depinde de cineva ca să îi dea de lucru, respectiv să reprezinte pe cineva în instanță. De aceea, el nici nu ar trebui să facă parte din „autoritatea judecatorească”, dacă am vorbi de domnia legii. <br /><br />Dar, atâta vreme cât vorbim de „statul de drept”, procurorul, care este al statului, este semantic egalul judecatorului, care este tot al statului si nu al cetățeanului. Ceea ce nu este deloc bine pentru cetățean, care nici măcar nu poate exercita un control democratic asupra statului său.Harihttps://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com