tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post4451323363367944730..comments2023-06-13T07:07:43.712-07:00Comments on Hari Bucur-Marcu: CiviluluiHarihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comBlogger8125tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-44814960901778825962015-04-20T11:47:44.596-07:002015-04-20T11:47:44.596-07:00Ce vremuri frumoase! Ce vremuri frumoase! Harihttps://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-1837205366504294282013-02-24T11:11:18.034-08:002013-02-24T11:11:18.034-08:00Greu de știut.
De când cu fb, foștii colegi se ...Greu de știut.<br /><br />De când cu fb, foștii colegi se „văd„ aici, își arată mai ales poze, din câte îmi dau seama.<br /> Mă emoționez văzându-i, multe fete sunt blonde, abia le recunosc.<br /> Comunicarea de la suflet la suflet se risipește printre prescurtări..<br />Mi-ar plăcea să-i adun într-o zi, îmi este dor de frământările lor.<br />Știți care era marea bucurie? să-i urmăresc în timpul lucrărilor, răsucindu-și șuvițe, rozând pixuri, trăgându-se de urechi.. erau EI!<br />INCERTITUDINIhttps://www.blogger.com/profile/02865829353742270155noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-46070725606424990062013-02-24T10:49:30.995-08:002013-02-24T10:49:30.995-08:00Probabil că încă nu știe că are așa ceva... (sufle...Probabil că încă nu știe că are așa ceva... (suflet, adică)Harihttps://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-86064337937108160702013-02-24T09:51:35.524-08:002013-02-24T09:51:35.524-08:00
Da,uitasem,am aflat că este pe drumul dorit, câșt...<br />Da,uitasem,am aflat că este pe drumul dorit, câștigă bine, este în București,la 23 de ani, are o garsonieră, mașină și se îmbracă bine..<br /> Nu știu ce face sufletul lui..<br /> INCERTITUDINIhttps://www.blogger.com/profile/02865829353742270155noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-5631240438811521472013-02-24T09:43:22.071-08:002013-02-24T09:43:22.071-08:00Mulțumesc mult pentru povestire, doamna profesoară...Mulțumesc mult pentru povestire, doamna profesoară! Într-adevăr, este aproape imposibil să discerni, în clasa a opta, dacă vei ajunge general sau nu. Când zic general, mă gândesc la cei care au viziunea nu numai să se vadă locotenenți, ci și comandanți adevărați în armată. <br /><br />În același timp, sper că eroul povestirii dumneavoatră a ajuns bine în viață, chiar dacă nu s-a făcut ofițer.Harihttps://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-63151611615165291712013-02-24T09:31:53.457-08:002013-02-24T09:31:53.457-08:00Prima condiție a comunicării este să emiți mesajul...Prima condiție a comunicării este să emiți mesajul și abia a doua condiție este să fie recepționat. Dacă nu îl emiți, cu siguranță că nu va fi recepționat. Așa că, înainte de a mă gândi dacă domnul Civil va citi sau nu scrisoarea, eu am publicat-o, ca să îndeplinesc prima condiție enunțată aici.<br /><br />Cu „pensionarii” militari sunt trei probleme suprapuse, dintre care doar una este de bani, primiți în plus, pe merit sau nu, ori luați cu japca, cu siguranță nedrept și ilegal, după caz. <br /><br />O altă problemă este cea de valoare etică, care se transmite și în moralul trupelor active. Prin modul în care am fost tratați de comandantul Forțelor Armate, civilul Băsescu, de premierii mai mult sau mai puțin civili din subordinea acestuia, în special de Boc Emil, cel pozat în uniformă de terist de securitate comunistă, precum și de generalul de carton (ca să nu zic de hârtie igienică) Oprea, am putut cunoaște totala invidie, ură, râcă, dispreț și obidă pe care aceștia și cei ce îi susțin le nutresc la adresa ofițerilor, indiferent de armă sau specialitate militară, inclusiv jandarmi. Acești civili reali ori civili la suprafață au luptat din răsputeri să aducă Armata din poziția de cea mai credibilă și susținută public instituție a statului (biserica nefiind nici a statului și nici instituție) în poziția de mai jos decât politicienii care o conduc. Iar primele ținte au fost rezerviștii și retrașii din cadrul ofițerimii, pentru că de activi nu au îndrăznit să se atingă. Încă. Așa am ajuns noi bătaia de joc a multor Neica-Nimeni. Cam în zona asta se situează și demersul meu publicistic.<br /><br />A treia problemă,cea mai gravă, este că, intenționat sau nu, conștienți de consecințe sau simpli supuși ai străinătății, guvernații de ieri, dar și cei de astăzi, au disociat și continuă să disocieze pensiile militarilor de statutul de ofițeri de rezervă, adică de apărători în continuare ai Țării. Astfel, pentru satisfacții de partid, numărate în sute de lei în plus la pensie pentru acoliți, s-a distrus un sistem național de apărare, a cărui refacere va costa cam de 15 la 1 față de avantajele materiale ale celor bucuroși că le-a crescut pensia pe bază de semnătură la partid.<br /><br />Pentru fiecare dintre aceste trei probleme trebuie să se facă dreptate. Însă, aveți dreptate să vă întrebați: oare vom apuca să vedem făcută această dreptate?Harihttps://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-20504168068267336892013-02-24T09:18:48.268-08:002013-02-24T09:18:48.268-08:00Ca dirigintă, a trebuit să întocmesc de multe ori...Ca dirigintă, a trebuit să întocmesc de multe ori caracterizări pentru elevii mei ,care voiau concureze pentru admiterea în licee miltare.<br />Întâi de toate, spun că respectivii elevi erau la fel de bine pregătiți, ( școlărește vorbind) precum cei care urmau să se înscrie în cele mai bune colegii din oraș.<br /> În plus, nota la purtare trebuia să fie obligatoriu 10. Și a nu se uita proba sportivă care preceda examenul de admitere propriu-zis.<br />N-am făcut niciodată lucruri de mântuială, așa că aceste caracterizări erau pentru mine niște „probe„, îmi analizam minuțios caietul „dirigintelui„, notițele despre tot ce consemnasem despre copilul respectiv de-a lungul anilor. Adăugam la asta informațiile învățătoarei.<br />Și propriile-mi sentimente.<br /><br />La penultima clasă- o clasă de excepție- din câte știu toți sunt de anul trecut absolvenți de facultăți serioase, am avut un elev-problemă.<br />Multe, foarte multe necazuri cădeau pe capul meu, n-o să povestesc ce făcea, de ce făcea, cum discutam cu mama lui- o femeie deșteaptă, crescută într-o casă de copii.<br />În clasa a VIII-a, șirul „poznelor„, de-ar fi fost pozne, nu se mai oprea.<br />Într-o zi, doi polițiști m-au scos de la clasă, era o urgență, motivul- el, copilul despre care vorbesc.<br />După o vreme, mama și fiul m-au anunțat că el va da examen de admitere la un liceu militar.<br />M-am gândit, m-am tot gândit și le-am spus că nu găsesc că este potrivit pentru o carieră militară. N-au cedat.<br />Știți, se studia în clasa a VIII-a, cu niște ani în urmă, o nuvelă scrisă de Marin Preda„ O oră din august”.<br />Era acolo un excepțional de bine realizat portretul militarului căruia nu i se potrivește meseria de oștean..<br />Elevul meu nu era să fie un militar.<br />Am discutat cu el.<br />Știți de ce voia meseria de militar?<br /> Avea un unchi, colonel, în București, pe care îl vizitase în vacanță.<br /> Frigiderul rudei era plin .<br />Frigiderul elevului meu era totdeauna gol.<br /> Am plâns, a plâns și el, i-am întocmit caracterizarea, în ultimul alineat, însă, am scris într-un anume fel că, deși îl susțin, nu sunt convinsă că meseria i se potrivește.<br /> A fost admis cu medie mare.<br /><br />În vacanța de după primul semestru din anul al II-lea m-a vizitat, rugându-mă să-l ajut să se transfere la un liceu teoretic din oraș.<br /> N-a rezistat, nu s-a putut încadra în disciplina militară, mereu a avut nota scăzută la purtate, apoi a trebuit să se mute.<br />De ce v-am povestit? <br />Așa am simțit.INCERTITUDINIhttps://www.blogger.com/profile/02865829353742270155noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-85314860594304741602013-02-24T07:46:47.994-08:002013-02-24T07:46:47.994-08:00Hari, chiar crezi ca Domnul Civil va citi scrisoar...Hari, chiar crezi ca Domnul Civil va citi scrisoarea aceasta? Si daca o va citi, o va intelege? Poate cei de varsta apropiata noastra care au facut armata. Si dintre acestia scoti "pilosii", care zdrente au fost, zdrente raman iar acum ne dau in cap si se lauda ce eroi au fost ei pe vremea aceea. Cam in aceeasi proportie au fost zdrente si in randul nostru. Aia stau bine mersi cu pensiile marite prin unpr si rad de cei dezavantajati. Ba mai mult, striga-n gura mare ca s-a facut dreptate. Mi-am inceput cariera militara de la gradul de soldat de artilerie si am parcurs toate etapele pana la gradul de lt. col. Am iesit la pensie dupa 25 de ani de serviciu "la cerere", in 2001. Am "beneficiat" de L329 si og1. Ca sa ne mai faca dreptate cineva e greu de crezut. Dar nu imposibil.Simion R. Suciuhttps://www.blogger.com/profile/01713642985784546521noreply@blogger.com