tag:blogger.com,1999:blog-38801243088761416402024-02-21T01:25:01.958-08:00Hari Bucur-MarcuHarihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.comBlogger746125tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-67258248064118534732023-04-19T04:59:00.004-07:002023-04-19T05:07:45.951-07:00Ophanim cadou<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Cu scriitoarea <b>Ana Barton</b> sunt prieten într-o rețea de socializare virtuală. Așa că am început să îi citesc romanul <b><i>Ophanim</i></b> (Editura Trei, București, 2022) ca un gest de amabilitate prietenească. Altfel, eu nevând vreo dorință să citesc proză de ficțiune literară de autori români contemporani mie, așa cum nu mă uit la filmele românești, din zilele noastre. Nu din principiu, ci din convingerea că nu voi afla nimic care să îmi trebuiască în vreun fel, nici măcar ca delectare facilă. Doar pentru rigurozitatea dezvăluirii, am mai avut un prieten virtual, căruia i-am citit o carte de proză scurtă, scriitură </span><span style="font-size: medium;">ce mi-a plăcut mai ales pentru sinceritatea suferințelor de român dezrădăcinat, într-o Europă de altă cultură și civilizație decât cea aborigenă, imediat post-decembristă.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Fără nicio altă introducere, vă spun din capul locului că gestul meu de amabilitate prietenească mi-a fost răsplătit cu vârf și îndesat de lectura romanului <b><i>Ophanim</i></b>. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Este o carte excelent scrisă. Și cu talent și cu pricepere, dar și cu șiretenia transparentă a celei care vrea nu numai să îți spună ție, cititorului, o poveste, dar ține neapărat să te vâre în ea și să te țină acolo, chiar dacă ce își povestește nu este nimic din ceea ce nu ai putea să îți povestești și singur, cu ochii închiși și cu capul pe pernă, înainte de a adormi.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span>Zic asta cu adormitul pentru că așa își începe eroul cu numele Ophanim povestea sa romanțată: „Aproape toată viața mea m-am priceput să trag de somn, să-l chem, să-l ațîț, să-l înfașc, să-l înghit pe nemestecate.” La care mie mi-a sărit în contradictoriu imediat gândul la belgianca Marguerite Yourcenar, cu al său roman celebru, scris tot la persoana întâi masculin, în care personajul Hadrien mărturisește că cel care nu poate adormi de fapt se refuză pe sine să se încredințeze mai mult sau mai puțin conștient curgerii lucrurilor (<i>flot des choses</i>, la Yourcenar, sau <i>panta rei</i>, la Heraclit). </span><span>Așa că Ophanim ne spune din prima că el este un bărbat ce nu are nicio disonanță cu curgerea lucrurilor. </span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De aici începe să curgă și povestea sa. Mai întâi, ne povestește Ophanim cum au primit numele lor personajele cărții. Iar mie mi-a sărit încă o dată gândul, de data asta nu în contradictoriu ci în consonanță, la o scenă dintr-un film american, în care tatăl povestește cum copila lor a stricat seara tuturor mesenilor, la un restaurant de lux (în care se servea homar atât de proaspăt, încât clienții și-l puteau alege din acvariul imens, din mijlocul cârciumii), când s-a înfipt în fața vitrinei și le-a dat repede nume tuturor vietăților de după sticlă, astfel încât fiecare mesean ar fi putut după aceea să știe cum îl cheamă pe homarul din farfuria sa. Asta, dacă nu ar fi renunțat la meniu, pentru ca Gică sau Vasile să mai trăiască măcar până pleacă fetița aia de acolo. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Ce nu scrie în carte și pot să vă spun eu (care știu asta după ce am citit undeva, desigur) este că ophanim ar fi pluralul de la ophan, care ar putea însemna în ebraică roată, morișcă. Dar în românește se folosește Ophanim (scris și ofanim) ca singular, cu pluraul ophanimi, așa cum și serafim și heruvim fac pluralul serafimi și heruvimi. Toți trei făcând parte din cetele de vietăți cerești, cu înfățișări ciudate, ierarhic superioare arhanghelilor și îngerilor, aflate în serviciul și în imediata apropiere a coatelor divinității supreme iudeo-creștine. De la mine vă pot spune mai departe că ideea de ochi de pisică (plăcuțe reflectorizante, de formă elicoidală) de pe roțile bicicletelor este de natură biblică. În sensul că profetul Iezechiel descrie roțile însuflețite din angrenajul unui vehicul ceresc, format din ființe catalogate ulterior în serafimi, hieruvimi și ophanimi, ca având pe ele o multitudine de ochi ce străluceau.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Dar să trecem peste ce vă pot spune eu. Ana Barton îl pune pe Ophanim să ne spună o mulțime de povestiri. Nu numai despre numirea personajelor, ci și despre descrierea lor, așa cum tot nevoia de a povesti este și combustibilul ce arde în motoarele relațiilor dintre ele. Chiar și căutarea tatălui necunoscut vreme de o jumătate de secol o face Ophanim nu pentru altceva decât pentru a-i povesti că este îndrăgostit de Una. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Așa că romanul vă va delecta cu tot felul de istorioare, pe care vă las să le savurați în intimitatea lecturii. Dar vă avertizez că veți avea parte și de o surpriză. La un moment dat, pe la mijlocul unei povestiri despre cum își povesteau chestii Ophanim și cu presupusul său tată, putem citi un caiet al lui Ophanim în care acesta consemnase o piesă de teatru, în 30 de scene, cu nouă personaje. O piesă de teatru în care fiecare personaj are doar monologuri. Toate foarte interesante și toate cu mult miez ideatic. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span>Ar mai fi ceva de spus, despre stil. Lui Mark Twain îi este atribuită ideea că o carte nu se poate scrie (pe sine se) decât dacă stilul corespunde tipului de poveste pe care o spune scriitorul. Așa că Ana Barton are talentul și chiar vocația de a alege acel stil în care cititorul se concentrează pe povestire și nu pe poveste. Adică, formatarea textului este de natură să îl țină pe cititor concentrat pe ceea ce are de aflat despre ce se întâmplă și nu pe o eventuală redactare a întâmplării. </span><span style="text-align: left;">De unde și oralitatea tipărită, de tip </span><span style="text-align: left;">Saramago, una fără repere de tehnoredactare (cum ar fi liniuțele de dialog), altele decât paragrafele de lungă întindere. </span></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-size: medium;">Nu cred că ar interesa pe cineva să afle că, în afara plăcerii lecturii, am fost copleșit de câteva surprize cu trimitere intimă la mine. Sunt în Ophanim zeci, dacă nu sute de coincidențe și de relaționări cu viața mea reală. Viață în care a exitat la un moment dat chiar și un Mișu Flocaru, un frizer de minister, promovat dintr-un bărbier de floci, de la un spital bucureștean, care avea darul povestirii hilare, una dintre acele povestiri fiind cum i-ar fi zis el unui șef mare, pe când îi aranja pentru prima dată freza, că de fapt ei se cunosc, că el îl știe pe acel șef de atunci, de când l-a bărbierit inghinal, înainte de o operație.</span></p><p style="text-align: left;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhATzwgqO3oKzdVsARXbVJVms3VuyttuffvzbDRLcgCbROTNWXeUREklbS-4iJj9QAlC7qN-LqKRUiqsyPx8LvwkaeJSTVnDnsjWzGFxMFUbrSA88Gbm_UBxT6YSvvgILkBncAX82NgaRRhkAfp8asehD7irsJSWwjQqse4Rl9UBcnmY_aWd_Ub6osn/s3026/89AA9251-663E-42AF-AC9B-16E9246C5929_1_201_a.heic" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3026" data-original-width="2779" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhATzwgqO3oKzdVsARXbVJVms3VuyttuffvzbDRLcgCbROTNWXeUREklbS-4iJj9QAlC7qN-LqKRUiqsyPx8LvwkaeJSTVnDnsjWzGFxMFUbrSA88Gbm_UBxT6YSvvgILkBncAX82NgaRRhkAfp8asehD7irsJSWwjQqse4Rl9UBcnmY_aWd_Ub6osn/w368-h400/89AA9251-663E-42AF-AC9B-16E9246C5929_1_201_a.heic" width="368" /></a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large; text-align: left;"><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-6583298165270997982023-03-19T11:17:00.007-07:002023-03-19T11:33:11.228-07:00 Domnul președinte Klaus Iohannis a reușit<p><br /></p><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: right;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><i><b>Where is the wisdom we have lost in knowledge?</b></i></span></p></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: right;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><i>(Unde este oare înțelepciunea pe care am pierdut-o noi în cunoaștere?)</i></span></p></blockquote><blockquote style="border: none; margin: 0px 0px 0px 40px; padding: 0px; text-align: left;"><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: right;"><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;"><i>T.S. Elio</i>t<a href="applewebdata://48C8DAA4-1432-4939-AF46-8EB6579B17E9#_edn1" name="_ednref1" title=""><span class="MsoEndnoteReference" style="vertical-align: super;"><span class="MsoEndnoteReference" style="vertical-align: super;"><span lang="EN-GB" style="font-size: 12pt;">[i]</span></span></span></a></span></p></blockquote></blockquote><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: right;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Cum ziceam și în titlu, domnul președinte Klaus Iohannis a reușit! Înainte de reușita asta, în 2014, domnul Iohannis acceptase să candideze la Președintele României, fără să aibă nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă să îndeplinească cea mai înaltă demnitate în statul România, într-o eră deschisă de prăbușirea în primăvara acelui an a arhitecturii de securitate euro-atlantică, prin anexarea de către Federația Rusă a Peninsulei Crimeea, de la Ucraina, stat cu care România împarte cea mai lungă frontieră terestră. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">A acceptat să candideze știind foarte bine că și dacă ar fi fost o mașină de spălat vase în locul său, tot ar fi ieșit câștigător în alegerile acelea, în condițiile în care contracandidatul său a fost penibilul plagiator de renume mondial Ponta Victor. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Foarte important pentru istoria acelor vremuri este că a candidat fără să aibă o echipă de campanie a lui și nu a partidului care îl împrumutase de la Primăria Sibiu, dar și fără să aibă vreo echipă de lucru capabilă teoretic și acțional să preia buna funcționare a autorității publice numită Președintele României, cu tot ce presupune asta, de la „președintele-jucător” Băsescu, zis și Petrov. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Iar după ce a dobândit cea mai înaltă demnitate posibilă în statul România, domnul Klaus Iohannis nu a avut nici cel mai vag interes să afle oare ce presupune acea demnitate? Adică, oare ce ar trebui să facă domnia sa la serviciu și mai ales cu ce rezultate?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">După toate aparențele, domnul Iohannis a fost și este și astăzi convins că a fi Președintele României este ca și când ar fi fost un primar peste o urbe mai mare, așa, ca toată România. Adică, să fie vizibil în momentele esențiale, reprezentativ ca un manechin/fotomodel și articulat ca un fost profesor de Fizică, dar fără nicio urmă de voință/ambiție proprie, de program politic, de viziune de țară, de ceva care să îl facă să își stabilească obiective pe direcții și etape, să depună eforturi pentru a găsi soluții la obstacolele pe care le-ar fi întâmpinat pe drumul spre acele obiective, ori în îndeplinirea îndatoririlor și responsabilităților constituționale.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Un primar peste România, care să semneze decrete după cum îi sunt băgate în mapă, la semnat, de către un șef de cabinet controlat de cei pe care ar fi trebuit să îi controleze și să îi supervizeze constituțional chiar Președintele României, fără să se intereseze vreodată despre implicațiile și semnificația acelor semnături. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Și așa ar fi rămas lucrurile, dacă nu i-ar fi propus cineva, nu știu cine, să aibă și el un „proiect de țară”. Și nu unul oarecare, ci unul tocmai în domeniul său profesional, de bază: educația națională.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Nu este clar nici astăzi, după ce domnul Klaus Iohannis a ajuns la al doilea mandat prezidențial (pe care l-a dobândit candidând din nou în rolul de mașină de spălat vase, împotriva unei persoane de toată rușinea publică), dacă domnia sa a adoptat acest „proiect de țară”, ce a căpătat și un nume (România educată), la fel cum a semnat decretele, ori o fi avut vreo contribuție la demararea și ghidarea lui?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">În tot cazul, tot prin semnătură, domnul Iohannis a consfințit acest „proiect de țară” sub forma unui așa-zis raport, după care s-a implicat vizibil și indubitabil în demersurile de transpunere a documentului semnat de el în viață. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Adică, a impus o coaliție de partide politice parlamentare, cu singura condiție ca guvernul rezultat din ea să promoveze „România educată”, să o transforme în lege și să o aplice ca singurul „proiect de țară” iscat de la revoluția din 1989 încoace. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">După care a impus un ministru al Educației, apoi un altul, care să promită că raportul va fi făcut lege, iar legea va fi aplicată. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Cam ăstea au fost singurele acțiuni personalizate ale domnului Iohannis, în cele două mandate și în cei 9 ani de Președintele României.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Se pare că domnul Iohannis a contat foarte mult că așa-zisul raport „România educată” este de fapt o făcătură, care nu ia în seamă niciuna dintre problemele existente (și existențiale) în sistemul național de educație de stat, nu stabilește niciun obiectiv instituțional, nu oferă nicio viziune, așa cum nu respectă nici cele mai elementare reguli de studiere a domeniului public ori de redactare a unui proiect care să propună ceva legat de funcționarea acelui domeniu public, respectiv educația națională.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Așa cum se pare că a contat și pe faptul că cei doi miniștri impuși de el să gestioneze implementarea prin lege a „României educate” nu au nicio cunoaștere teoretică dar nici vreo experiență practică în domeniul (re)instituționalizării prin lege a unui domeniu public de magnitudinea și de importanța strategică a educației naționale de stat.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Doar în asemenea condiții ar fi putut apărea proiectele de legi ale învățământului pre- și universitar, în halul în care au fost ele redactate și prezentate publicului pentru dezbatere publică. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Adică, domnul Klaus Iohannis, care de 9 ani nu face altceva decât să fie vizibil în momentele necesare, să fie reprezentativ ca un fotomodel, să fie articulat ca un fost profesor de Fizică în rarele momente în care vorbește și mai ales să semneze decrete prezidențiale ca primarul de țară, a avut în sfârșit oportunitatea strategică să facă și domnia sa ceva personalizat.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Și asta nu e „reforma” educației naționale de stat, ci este compromiterea masivă, strategică chiar, dar mai ales deliberată, programatică, a conceptului de „proiect de țară”.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Faptul că, în acest demers, domnul Iohannis beneficiază de ajutorul dezinteresat al celor care pretind că ar fi ceva de dezbătut public (cum ar fi, de exemplu, non-subiectul Religia la bacalaureat!) din proiectele de lege în care s-a vărsat raportul „România educată” nu are cum să schimbe datele problemei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Domnul Iohannis a reușit pe mâna domniei sale, fără să aibă nevoie de asemenea ajutoare.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWGd8I9rp2ocygPBVK3ZzVG-ypckF4ZRRzGR9ftjp0wxBkp13kiShir7l9B-ngGoxbQwYlyJExxufpOWyJZvf3E_5ImhpTbmjst4pJhgQ7Ueol6_DwUpVNGSykoaspapr077VQcVYq9EflB3Hopfe3v1VvODwyH7AveNgX0BllvgSbIYdXwxKckKO1/s1001/Screenshot%202023-03-19%20at%2020.16.31.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="594" data-original-width="1001" height="238" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWGd8I9rp2ocygPBVK3ZzVG-ypckF4ZRRzGR9ftjp0wxBkp13kiShir7l9B-ngGoxbQwYlyJExxufpOWyJZvf3E_5ImhpTbmjst4pJhgQ7Ueol6_DwUpVNGSykoaspapr077VQcVYq9EflB3Hopfe3v1VvODwyH7AveNgX0BllvgSbIYdXwxKckKO1/w400-h238/Screenshot%202023-03-19%20at%2020.16.31.png" width="400" /></a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><div><br clear="all" /><hr align="left" size="1" width="33%" /><div id="edn1"><p class="MsoEndnoteText" style="font-family: Calibri, sans-serif; font-size: 10pt; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><a href="applewebdata://48C8DAA4-1432-4939-AF46-8EB6579B17E9#_ednref1" name="_edn1" title=""><span class="MsoEndnoteReference" style="vertical-align: super;"><span lang="EN-GB"><span class="MsoEndnoteReference" style="vertical-align: super;"><span lang="EN-GB" style="font-size: 10pt;">[i]</span></span></span></span></a><span lang="EN-GB"> </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;">T.S. Eliot, The Rock: A Pageant Play: Book of Words by T.S. Eliot. Harcourt, Brace and Company, New York, 1934 (p. 7)</span><o:p></o:p></p></div></div>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-73473144710814658572023-02-26T10:48:00.008-08:002023-02-26T14:13:44.835-08:00 Orgoliul nuclear al Rusiei<p><br /></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Singura cheie cu care poate fi descifrată retorica alambicată și agresivă a Federației Ruse, pe subiectul amenințărilor tranșante cu</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">folosirea arsenalului său nuclear ofensiv este cea a orgoliului nejustificat pe care conducerea de la Kremlin, cu Putin Vladimir Vladimirovici în frunte, îl exacerbează compulsiv, de mai bine de un deceniu încoace.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Să ne înțelegem bine, de la început. Federația Rusă nu este Uniunea Sovietică. Și, ca actor internațional, nici nu poate fi măcar urmașa de fapt a Uniunii Sovietice, deoarece, spre deosebire de URSS, Rusia nu se poate constitui în pol de putere planetară, pe niciuna dintre coordonatele clasice, de la puterea militară, la cea politică, economică, culturală sau la puterea de civilizație.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ca putere economică, Rusia este mai slabă decât Canada, care are o suprafață teritorială semnificativă, dar este populată doar de un sfert din cât este populația Rusiei. Iar ca nivel al produsului intern brut pe locuitor, Rusia se situează sub România cu trei locuri și cu vreo 2000 de dolari americani mai puțin.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Cât despre puterea militară efectivă a Rusiei, comparativ cu cea a Americii, trebuie să acceptăm că bugetul anual al Departamentului Apărării al Statelor Unite este ceva mai mare decât jumătatea produsului intern brut, creat în Federația Rusă prin munca celor 147 milioane de locuitori. Asta, în condițiile în care, din acel produs intern brut, guvernul rus cheltuiește doar o treime (adică întregul buget federal rus e mai mic cu 40 la sută decât bugetul militar american). Cât despre bugetul Ministerului Apărării al Federației Ruse, acesta este ceva mai modest decât bugetul alocat de Pentagon doar pentru cercetare și dezvoltare!<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Singura paritate strategică reală între Federația Rusă și Statele Unite ale Americii este în domeniul arsenalului de arme strategice ofensive, din triada nucleară (arme cu lansare de la sol - din silozuri, arme cu lansare de pe submarine și arme cu lansare din aer, de bombardierele strategice). Iar această paritate a fost obținută pe seama tratatului privind reducerea arsenalului strategic ofensiv nuclear, care a fost încheiat, în formă nouă, în 2010, la Praga. Și care este valabil și în zilele noastre. Cel puțin pe hârtie. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Simultan cu agresiunea neprovocată, nejustificată și ilegală a Rusiei asupra Ucrainei, de la Kremlin, Putin a lansat și un șantaj nuclear global, dar având ca țintă declarată statele lumii de civilizație occidentală și în special pe cele din Europa, state pe care Putin declară că le consideră ca fiind satelitare sau subordonate (țări de mâna a doua) Statelor Unite. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Șantaj nuclear care a avut trei componente: <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">- militarizarea centralelor nucleare de pe teritoriul invadat al Ucrainei (ocuparea și transformarea lor în garnizoane, adică expunerea lor acțiunilor de luptă, în special de lovire din aer sau cu artileria), ceea ce se pretează șantajului cu catastrofa nucleară;<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">- amenințarea nevoalată că orice intervenție militară din afara Ucrainei dar în favoarea guvernului de la Kyiv va fi contracarată cu arme de distrugere în masă, mai ales nucleare și<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">- trecerea într-un stadiu de alertare superior a întregului arsenal nuclear strategic rus, astfel încât Putin să poată ordona oricând lovirea Statelor Unite și a aliaților ei, cu acele arme strategice nucleare ofensive, despre care e vorba în Noul Tratat START.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Prin această manevră de șantaj nuclear, Putin și-a asigurat exclusivitatea prezenței militare rusești în teatrul de război din Ucraina, precum și reținerea comunității de state civilizate occidental de a da posibilitatea ucrainenilor să lovească în vreun fel Federația Rusă, pe propriul ei teritoriu, prin sprijinul militar acordat, până la acest moment (adică nu arme ofensive în adâncime și nici rachete cu rază lungă de acțiune).<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Cum bine am putut observa în acest an de război, șantajul nuclear rusesc a funcționat între parametrii impuși de Kremlin. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">În data de 21 februarie, adică acum câteva zile, adresându-se Adunării Federale, Putin a dedicat un capitol de 1000 de cuvinte, din lungul său discurs despre starea națiunii ruse, problemei tratatului START. Respectiv, problemei de paritate nucleară strategică ofensivă, între Federația Rusă și Statele Unite ale Americii. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Dacă lăsăm pe afară aspectele retorice, fără substanță, de ipocrizie combinată cu expresia complexelor de inferioritate, drapate ca și când ar fi fost complexe de superioritate, ce ne rămâne din cele 1000 de cuvinte dedicate subiectului este că Rusia își suspendă activitățile specifice, convenite prin Tratatul START, inclusiv prin Protocolul care face parte integrantă din el, deoarece are impresia că acel tratat îi este defavorabil, dacă nu chiar ar fi împotriva intereselor vitale ale Federației.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Cu alte cuvinte, Rusia nu iese din tratat. Nu îl denunță. Ci doar încetează să își îndeplinească obligațiile prevăzute expres în el. Cum ar fi cele de notificare și de primire a inspecțiilor. Mai mult decât atât, Rusia suspendă și activitatea Comisiei Consultative Bilaterale, astfel încât părțile - Rusia și SUA - nu vor mai putea să se întâlnească și să își clarifice nedumeririle pe care le au privind comportamentul sau atitudinile celeilalte părți.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Doar că Rusia a făcut asta încă de la mijlocul anului trecut. De atunci a refuzat să mai convoace Comisia Consultativă Bilaterală, care ar fi trebuit să se reunească de cel puțin două ori, până acum, dar nu a vrut Rusia. Ceea ce i-a putut da lui Putin motive să acuze Statele Unite că ar face unele activități neconforme cu Tratatul START, adică pe ascuns.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În context, la data de 3 februarie, anul acesta (cu aproape trei săptămâni înainte de discursul putinist), NATO a emis o declarație (statement) cu privire la Noul Tratat START, prin care cheamă Rusia la îndeplinirea obligațiilor ce îi revin din tratat, prin facilitarea inspecțiilor Noului START pe teritoriul rusesc și prin revenirea la participarea în Comitetul Consultativ Bilateral, organul de implementare al tratatului (”</span><i><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;">call on Russia to fulfil its obligations under the Treaty by facilitating New START inspections on Russian territory, and by returning to participation in the Treaty’s implementation body, the BCC</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”).<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Așa că Putin a deschis capitolul din discursul său dedicat acestui subiect cu observația că NATO ar face prin acea declarație un fel de „teatru al absurdului”, pretinzând Rusiei să accepte inspecții ale americanilor în locurile de pe teritoriul ei unde ea își pregătește loviturile împotriva Ucrainei și, prin Ucraina, împotriva NATO. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">După care și-a adus cu glas tare aminte că în NATO mai sunt și alte puteri nucleare decât SUA, respectiv Franța și Marea Britanie și a anunțat că ar fi interesat să includă și aceste state în paritatea sa cu America. Adică, să aibă Rusia un arsenal nuclear cu lansare terestră, de pe submarin sau din aer cât al Franței, Marii Britanii și Statelor Unite, la un loc. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ceea ce are sens, nu-i așa, dacă tot a declarat Putin că toți ăștia la un loc vor să distrugă complet Rusia.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Problema fiind, cum am spus, una de orgoliu, până la urmă. Orgoliu rusesc nejustificat. Căruia i-am putea alătura atributul de penibil, dacă materia din care a ales Putin să îl clădească nu ar fi cea mai distrugătoare posibil, din istoria multimilenară a omenirii.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhq56UGZXXyMvX6g0sMRnwpWugkTjKtRFY1Wb3qTh7kYowz9_cs8hb7b95IZGb9580-CmpKYrBpdQPVwuEYl13nZhmbggkvzvekq8lgTu8rWZ9cylxt5WRmKvAHE7-n0bTjWavS7amHAKs6bmzWRzgJYeUmXeWyHkVb8LfH8u0NBCSGPBNPL5Jgo-2I/s928/Screenshot%202023-02-26%20at%2020.47.19.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="760" data-original-width="928" height="326" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhq56UGZXXyMvX6g0sMRnwpWugkTjKtRFY1Wb3qTh7kYowz9_cs8hb7b95IZGb9580-CmpKYrBpdQPVwuEYl13nZhmbggkvzvekq8lgTu8rWZ9cylxt5WRmKvAHE7-n0bTjWavS7amHAKs6bmzWRzgJYeUmXeWyHkVb8LfH8u0NBCSGPBNPL5Jgo-2I/w398-h326/Screenshot%202023-02-26%20at%2020.47.19.png" width="398" /></a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-50357801573805980582023-02-24T02:13:00.004-08:002023-02-24T02:31:00.477-08:00Un an de război ce nu ar fi trebuit să fie<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Nimeni nu poate planifica un război la termen. Nici măcar kremlinezii, cei care au impresia că, în materie de război, improvizația este inovație, deși nici vorbă să fie așa. De unde rezultă că despre un an de război de agresiune, neprovocat, nejustificat și ilegal, al Federației Ruse asupra Ucrainei putem vorbi în termeni de bilanț calendaristic, dar fără nicio legătură cu evoluția situației din teatrul de război ori cu perspectivele încetării ostilităților și demarării pregătirilor pentru pace.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În primul rând, într-un an de război ne-am putut lămuri ce a fost adevărat și ce a fost fals, în declarațiile Moscovei, prin vocea lui Putin, privind premisele și mai ales intențiile declanșării invaziei asupra Ucrainei, în dimineața devreme, a zilei de 24 februarie 2022.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">La ora locală 06:00, Putin Vladimir Vladimirovici se adresa Lumii, cu un discurs în care afirma că Rusia este nevoită să invadeze Ucraina deoarece:</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">- Statele Unite ale Americii ar fi un „imperiu al minciunii”, s-ar fi declarat victorioase, după războiul rece, și-ar fi impus propriile lor lege și ordine, prin forța militară, în diferite regiuni ale planetei, au încercat să folosească Rusia în propriul lor interes și să îi impună națiunii ruse valori false, care să îi erodeze pe ruși și au adus baze militare, instalații și alte dispozitive militare agresive, până aproape de granițele Federației Ruse.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">- Lecția istoriei învățată de Rusia, de la Uniunea Sovietică, este că nu trebuie să aibă încredere în Occident că nu o va ataca, cum a pățit URSS în 1941, astfel încât Federația Rusă nu trebuie să facă astăzi aceeași eroare, în condițiile în care „cei care aspiră la dominația mondială au declarat deschis că Rusia este inamicul lor”.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">- Prezența militară a NATO în Ucraina ar fi inacceptabilă pentru Rusia, în condițiile în care „NATO nu este altceva decât un instrument din cutia cu unelte a politicii externe americane”. Această politică a Americii și aliaților ei, de îngrădire a Rusiei, este o problemă „de viață și de moarte, legată de viitorul însuși al națiunii ruse. (...) Este nu doar o amenințare la adresa intereselor rușilor, ci este o amenințare la existența lor ca stat suveran. Este o linie roșie (...) pe care deja au trecut-o” americanii și aliații lor occidentali.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">- A devenit intolerabilă situația din Donbas, Ucraina. Rusia trebuie „să oprească atrocitățile, genocidul milioanelor de oameni care trăiesc acolo și care și-au pus speranțele în Rusia”. Asta, în condițiile în care, „urmărindu-și propriile scopuri, statele conducătoare din NATO îi sprijină pe naționaliștii de extremă dreapta și pe neo-naziștii din Ucraina”.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">- Rusia are antecedente când a folosit militarii săi pentru „a respinge teroriștii din Caucaz, menținând integritatea statului”, pentru a sprijini populația din Crimeea și Sevastopol, pentru a crea „un scut care să prevină ca teroriștii din Siria să penetreze Rusia”, toate acestea fiind instanțe în care Rusia s-a apărat, neavând altă alternativă.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În același discurs, Putin a anunțat declanșarea „unei operații militare speciale”, cu scopul de „a proteja oamenii care, de opt ani deja, fac față umilințelor și genocidului săvârșite de regimul de la Kiev”. Scop pentru care rușii vor căuta „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și aducerea la judecată a celor care au săvârșit numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetățenilor Federației Ruse”.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">La împlinirea unui an de război, putrem vedea cu ochiul liber că agresiunea Rusiei asupra Ucrainei nu a rezolvat niciuna dintre premisele enunțate de președintele rus Putin. Din contră. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Statele Unite ale Americii au condus în acest an o coaliție de state occidentale, din toată lumea, pentru denunțarea agresiunii rusești ca fiind neprovocată, nejustificată și mai ales ilegală, din perspectiva dreptului internațional, dar și pentru sprijinirea apărării Ucrainei sub toate aspectele, mai puțin contribuția cu forțe, pe front. O coaliție de mare reziliență, ce a avut susținerea prin votul a peste 140 de state membre ale Națiunilor Unite (cu doar 5 state, inclusiv Rusia, votând împotrivă), în două adunări generale ONU.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">NATO și-a maximizat prezența în apropierea Rusiei, pe care o consideră de un an încoace ca pe cea mai mare amenințare la pacea și securitatea Europei, de la cel de-al doilea război mondial încoace. Două state europene neutre, Finlanda și Suedia, s-au răzgândit în privința neutralității lor și au demarat prcesul de intrare în Alianța nord-atlantică, ceea ce va aduce (a adus de facto) NATO la frontiera Rusiei cu Finlanda.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În Donbas, în loc să fie oprite pretinsele „atrocități și genocidul milioanelor de oameni” de acolo, săvârșite de Ucraina, după afirmațiile lui Putin, au avut loc în acest an de război masive dislocări de populație, răpiri de copii, crime împotriva umanității, săvârșite de militarii ruși, distrugeri uriașe de obiective și de infrastructură civile, iar Rusia a suferit pierderi cu sutele de militari pe zi.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Este drept că, sub conducerea Kremlinului, forțele militare ruse au făcut în Ucraina, în regiunile incluse în teatrul de război propiu-zis, ceea ce făcuseră și în Cecenia, și în Siria, adică distrugeri, crime în masă, dar acestea nu au dus nici la vreo victorie a acestor forțe, nici la atingerea vreunui obiectiv politic, altul decât anihilarea parțială a Ucrainei ca stat și ca națiune liberă și suverană.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Aceasta este proporția dintre afirmațiile președintelui Rusiei și faptele Rusiei, la un an de război.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În minus, în dimineața zilei declanșării războiului, Putin spunea, textual: „Nu avem planuri de ocupare a teritoriului Ucrainei. Nu intenționăm să impunem nimic nimănui, prin forță”. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">După care, parlamentul rus a votat în unanimitate desprinderea din Ucraina și încorporarea în Federația Rusă a nu mai puțin de patru regiuni, transformate pe hârtie în republici independente, din estul Ucrainei și de-a lungul țărmului ucrainean al Mării Azov. Deși nici la momentul anexării prin vot, nici după aceea, Rusia nu a obținut prezența sau controlul militar integral al niciunuia dintre aceste regiuni. Și a mai și fost alungată din singurul oraș mare, capitală de regiune/oblast, pe care îl ocupase temporar.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Toate aceste observații puteau fi făcute oricând, nu numai la împlinirea unui an de dezastru umanitar, de crime de război, de crime împotriva umanității, de bulversarea vieții unor oameni pașnici și civilizați, cu zecile de milioane, doar pentru că Putin este îngrozit la perspectiva că cineva din afara Mamei Rusia ar insista ca și în Rusia să fie democrație, așa cum este în toate statele civilizate ale Lumii.</span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2bzj3JqTKh5nXl7cpJsnqLYUBU3zhQSA7n6MSqUYxTpZx3p4s9NFQqaV98E-yCVHbOVVGuhLFxgyHjFrlmD0T0VoKQJrWsGCHLQtfc6szbbXOoUR64Zj7hkRy8deAzCNbnZ_o_I9igErcj-UGdyzK_AkZZUtCIta6XQVlR1vaad_vkZtQwZ_bf8_A/s877/Screenshot%202023-02-24%20at%2012.11.34.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="632" data-original-width="877" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2bzj3JqTKh5nXl7cpJsnqLYUBU3zhQSA7n6MSqUYxTpZx3p4s9NFQqaV98E-yCVHbOVVGuhLFxgyHjFrlmD0T0VoKQJrWsGCHLQtfc6szbbXOoUR64Zj7hkRy8deAzCNbnZ_o_I9igErcj-UGdyzK_AkZZUtCIta6XQVlR1vaad_vkZtQwZ_bf8_A/w377-h272/Screenshot%202023-02-24%20at%2012.11.34.png" width="377" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-84945475910541229312023-02-14T02:45:00.007-08:002023-02-14T06:05:16.807-08:00Sunteți gata pentru dezastru?<p style="text-align: justify;"> <span style="font-size: medium;">Am fost întrebat oare de ce oficialitățile românești nu comunică cu publicul în materie de dezastre naturale sau dezastre produse de mâna omului? Răspunsul meu scurt a fost că nicio autoritate publică, de niciunde, nu va face pentru public mai mult decât i-ar cere publicul să facă. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Așa că oficialitățile românești tac în materia comunicării cu publicul pe tema dezastrelor deoarece publicul nostru național nu vrea să le audă spunându-i cum stă treaba cu „satisfacerea voinței poporului și cu adaptarea procesului de guvernare pentru gestionarea riscurilor care implică decisiv publicul”, cum ar fi spus în românește Thomas Jefferson, acum vreo 250 de ani.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Mai precis, publicul național din România nu le cere guvernanților săi niciodată să îi satisfacă lui, publicului, dreptul constituțional la informație (Articolul 31). Drept la informație ce are două componente majore, la fel de importante: accesul neîngrădit al publicului la „orice informație de interes public” și obligația autorităților „să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Adică, fiecare cetățean dar și fiecare comunitate, inclusiv națiunea întreagă, are dreptul să îi întrebe pe guvernanții săi, cei care populează organele reprezentative, prin care poporul își exercită suveranitatea, precum și autoritățile și instituțiile publice, iar guvernanții aceia au obligația să răspundă publicului și fiecărui cetățean la orice întrebare. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În același timp, autoritățile publice, centrale și locale, au obligația să informeze publicul și atunci când nu sunt întrebate, dacă subiectul informației este despre activitatea lor și despre orice problemă de interes pentru orice persoană din public.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">La noi, în România constituțională, nici vorbă ca autoritățile să își onoreze această obligație duală, cea de a răspunde la solicitările de informații complet și oportun, precum și cea de a informa corect publicul, chiar dacă nu sunt întrebate. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De ce nu? Cum spuneam, răspunsul simplu este că nu li se cere, din partea publicului, să facă așa ceva. Asta, indiferent de subiect.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Dar există gama de subiecte despre riscul ca o comunitate din România să pățească un dezastru natural (alunecare de teren, caniculă, cutremur, inundație, îngheț...) sau un dezastru produs de mâna omului (accident nuclear, prăbușire de clădiri, distrugere de infrastructură rutieră, de comunicații, de energie etc.). Acestea sunt subiecte despre care publicul trebuie să afle de la autoritățile sale fără să le întrebe. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În primul rând, nici nu ar ști publicul ce să întrebe. În al doilea rând, publicul nu știe niciodată ce rol urmează să joace în caz de dezastru natural sau uman, dacă nu este inclus în vreun plan și nu i se spune cum e cu planul acela. În al treilea rând, nu are de unde să știe publicul ce parte din pregătirile de a face față unui dezastru cu risc mai mare sau mai modest de producere îi revine autorităților și ce parte îi revine lui sau fiecărui membru al publicului. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De unde și obligativitatea autorităților centrale și locale să adopte politici de informare publică în pregătirea pentru dezastre naturale ori produse de mâna omului, cu risc mai mare sau mai mic de a se produce, precum și pentru resolvarea cazurilor în care asemenea dezastre se produc. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Politici publice, fără îndoială, care să fie apoi materializate în planuri de măsuri pentru informarea publicului în mod oportun, continuu și mai ales credibil. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">La rândul lor, planurile de măsuri trebuie finanțate/bugetate, instituțiile care le aplică trebuie pregătite, personalul din acele instituții trebuie instruit, canalele de comunicare în masă trebuie asigurate și din punct de vedere tehnic/al infrastructurii și din punct de vedere al conținutului mesajului, ca să funcționeze neîntrerupt, înainte de dezastru, pe timpul producerii dezastrului și în urma dezastrului.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">După care ar urma exerciții, testări, introducerea în cultura locală și națională a cutumelor de informare publică despre riscul producerii dezastrelor și așa mai departe.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Vorbim deci despre o muncă de instituționalizare a comunicării de risc, în caz de dezastru. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Niciun guvernant nu va depune o asemenea muncă, de capul său. Mai ales că munca asta de instituționalizare a comunicării de risc presupune cunoaștere, expertiză chiar, presupune resurse și mai ales presupune onestitate guvernamentală și grijă față de om și față de comunitate. Adică, chestii pe care niciun guvernant nu le agrează și nu le-ar face de bună voie. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Așa că avem un aparent cerc vicios. În care guvernanții români, indiferent de culoarea lor politică, nu informează publicul pe subiectul riscului de dezastru natural sau uman, deoarece publicul însuși nu îi întreabă pe guvernanții săi cum stă treaba cu așa ceva, iar publicul nu știe ce să întrebe și atunci tace. Tăcere ce este satisfăcătoare pentru guvernanți, care pot să tacă și ei, liniștiți și fără vină.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De este cercul acesta doar aparent vicios? Deoarece el se închide doar dacă publicul național sau local nu vrea să știe de la guvernanții săi despre ce e vorba cu cutremurul, de exemplu. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Publicul nu este niciodată incapabil să le pretindă autorităților să îi satisfacă lui, publicului, dreptul la informare, pe orice subiect, inclusiv pe cel despre riscul de dezastru. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Atunci când publicul național sau local nu le cere guveranților să îl informeze despre riscul de dezastru, sub toate aspectele relevante, inclusiv ce rol ar avea el într-o asemenea situație, acel public ori este nepăsător, indolent chiar cu soarta lui, ori se informează din altă parte, decât de la autoritățile ce îi asigură bunurile publice naționale sau comunitare.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De unde și observația că un asemenea cerc al comunicării în buclă între public, guvernanți și din nou public este un cerc doar aparent vicios. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Spre satisfacția celor care își fac o meserie sau măcar își sigură un beneficiu de pe urma faptului că publicul preferă să se informeze de la tabloide scrise sau audio-vizuale, sau din rețelele de socializare virtuală, unde urmărește cu milioanele tot felul de „influencers”, unul mai imoral decât altul, ori de la „Baba Omida”. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În loc ca publicul să prefere să fie informat de autoritățile pe care le alege el, liber și periodic, ca să îl guverneze.</span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEChAjcMLzBnTmiix6uQ0KbyZuQkn6gb-o7FSe8AEsfbVupOA34eZICp-wLm85aeJ14mLuCO7cn-Z8KA9qCH7H5NIVthC50pfenQDoM9HY2mlhctLTKewaJmS1Nqn99HOLuHq1lciXmJ17HsWDsg1ZKGm63Fa4vc89WT1JME667rD-OrIIR-b99ZUm/s775/Screenshot%202023-02-14%20at%2012.42.40.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="662" data-original-width="775" height="341" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEChAjcMLzBnTmiix6uQ0KbyZuQkn6gb-o7FSe8AEsfbVupOA34eZICp-wLm85aeJ14mLuCO7cn-Z8KA9qCH7H5NIVthC50pfenQDoM9HY2mlhctLTKewaJmS1Nqn99HOLuHq1lciXmJ17HsWDsg1ZKGm63Fa4vc89WT1JME667rD-OrIIR-b99ZUm/w400-h341/Screenshot%202023-02-14%20at%2012.42.40.png" width="400" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p><p><span style="font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-size: medium;"><br /></span></p><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-87748844193927654122023-01-25T07:13:00.006-08:002023-01-25T07:46:45.507-08:00Să râdem cu incultura de limbă engleză<p><span style="font-size: medium;">În limba engleză, un idiom sau o expresie idiomatică este acea construcție verbală, constituită dintr-un cuvânt sau mai multe, care are un înțeles figurativ, adică altul decât ar fi suma înțelesurilor fiecărui cuvânt în parte. Înțeles ce nu poate fi stăpânit decât dacă utilizatorul stăpânește și suficiente repere culturale, din civilizația de limbă engleză. </span></p><span style="font-size: medium;"><span> </span>De aceea, o parte semnificativă a învățării limbii engleze trebuie întotdeauna dedicată familiarizării cu cultura și civilizația din arealul extins, de limbă engleză, de pe Glob. Și tot de aceea, alături de dicționarele de cuvinte, întâlnim și dicționare de fraze și de expresii idiomatice ale limbii engleze.<br /><br /><span> </span>De exemplu, expresia ”<b><i>it goes without saying</i></b>” nu se traduce în românește cu dicționarul de cuvinte englez-român (care ne-ar da: lucrul acela/<i><b>it</b></i>/ pleacă/<i><b>goes</b></i>/ fără/<i><b>without</b></i>/ să spună/<b><i>saying</i></b>/), ci cu dicționarul de idiomuri, din care rezultă că expresia ”it goes without saying” înseamnă „<b>se înțelege de la sine</b>”.<br /><br /><span> </span>Eu am învățat engleza în familie, exact la fel ca un copil preșcolar. Adică, fără să învăț simultan și regulie gramaticale ori cele de compoziție a frazei. Dar am urmat cursuri de Engleză și la școală, opt ani în preuniversitar și patru/cinci ani de facultate. Așa că nu mai știu când am aflat eu chestia asta cu idiomurile. Cert este că nu le-am stăpânit (și nici acum nu mă pot lăuda că le stâpânesc pe toate) decât după ce m-am familiarizat cu cultura și civilizația anglo-americană, atât prin cărți, emisiuni, filme, cât și la fața locului. <br /><br /><span> </span>Și mai cert este că nu m-aș apuca să comentez un text idiomatic din engleză, fără să verific mai întâi dacă ceea ce comentez eu chiar așa și este, doar ca să nu mă fac dracului de râs, în fața unui cititor mai cultivat decât mine. Sau măcar mai familiarizat decât mine cu cultura și civilizația de limbă engleză.<br /><br /><span> </span>Dar așa sunt eu, mai exigent cu mine însumi. Pentru că eu sunt convins că absența culturii, adică a cunoașterii despre cultura și civilizația cuiva, înseamnă incultură, chiar dacă se relevă doar într-un caz particular.<br /><br /><span> </span>Cu titlu de amuzament (dacă vreți, cu titlu de ironie răutăcioasă), vă prezint aici un exemplu de incultură idiomatică engleză, la un autor care are ambiția nesatisfăcută să îl interpreteze pe Shakespeare. <br /><br /><span> </span>În prima captură de text, autorul nostru spune că Iago, perfidul personaj din <b>Tragedia lui Othello: Maurul din Veneția</b>, de William Shakespeare (1604) l-ar otrăvi cu vorbe pe generalul său, Othello, așa cum regele uzurpator din drama <b>Hamlet (Tragica poveste a lui Hamlet, prințul Danemarcei)</b>, de același Shakespeare (1601), Claudius, îl otrăvise cu otravă-otravă, turnată în ureche (ca să nu lase urme), pe tatăl prințului Hamlet, regele cu același nume, trasformat apoi în fantomă.<br /><br /><span> </span>Lăsând la o parte stângăcia metaforei despre otrăvirea cu vorbe turnate în ureche, așa cum altul otrăvise pe altcineva cu otravă turnată în ureche (stângăcie deoarece metafora nu se poate alcătui în interiorul unei comparații, din simplul motiv că metafora este ea însăși o comparație în care este expus doar un singur termen dintre cei comparabili), autorul al cărui text este captat aici chiar ne dă certitudinea că ”<i>to abuse the ear of someone</i>” ar însemna să îi șoptești la ureche.<br /><br /><span> </span>Pe când avem aici un idiom, care s-ar traduce cu a abuza de încrederea celui care te ascultă ce îi spui. Te ascultă nu cu urechea, ci cu atenție și cu încrederea că ceea ce îi spui îi este de folos.<br /><br /><span> </span>De altfel, a doua captură de text este chiar din Othello, Actul I, Scena 3 (alte rânduri decât cele din referința autorului ironizat de mine aici) și este suficient de cuprinzătoare pentru a putea înțelege oricine că nu e vorba despre abuzarea urechii, ci este vorba despre abuzarea încrederii cuiva. <br /><br /><span> </span>Idiomul englez corespunzător este ”<i><b>to have someone's ear</b></i>”. Care nu înseamnă a deține urechea cuiva, ci înseamnă a fi capabil să te adresezi și să dai sfaturi unei persoane deoarece acea persoană are încredere în ce spui (”<i>to be able to talk and give advice to a person because one is trusted by him or her</i>” - Merriam Webster Dictionary). De unde și chestia cu abuzul nu al urechii, ci al încrederii.<br /><br /><span> </span>Dar autorul nostru nu și nu! El nu vrea să creeze nici cea mai vagă ambiguitate că se referă la organul anatomic, atașat capului unei persoane. <br /><br /><span> </span>De unde și ironizarea îndreptățită, zic eu, despre incultura sa de limbă engleză. <br /><br /><span> </span>Bietul Shakespeare!</span><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgUOSs-efRgrfFNSanPIF9EyRCHQKXuPfD2icRHzwp381EjK9o8LNYOrxN4WYxEU2sHdmqVYE_ndnP8Q5mCVQTMmxdVtCzx7bRUxtWnX0ilq9lGXEAUQpNljq-uYMimnGVE-ttE1wGkdv20aI7uEzHwKJUCFSQ5DHVshLfnR5jezalTVOGrEHn3QdW/s1157/8F284F3D-06A6-4342-9588-3E345C9CC334_1_201_a.heic" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="697" data-original-width="1157" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgUOSs-efRgrfFNSanPIF9EyRCHQKXuPfD2icRHzwp381EjK9o8LNYOrxN4WYxEU2sHdmqVYE_ndnP8Q5mCVQTMmxdVtCzx7bRUxtWnX0ilq9lGXEAUQpNljq-uYMimnGVE-ttE1wGkdv20aI7uEzHwKJUCFSQ5DHVshLfnR5jezalTVOGrEHn3QdW/w413-h249/8F284F3D-06A6-4342-9588-3E345C9CC334_1_201_a.heic" width="413" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOHOi5reFTPOByQFvcVKhIwIOpuVMctzKtrT4BwezVSVQclCyEdC0f27zkfEMMs1OTfErbdHlMTkNEgCtuJvCAlJebP5OMjKyPzuUJSybt-t-R6yffRoJ-_LNyfoOhKUULFTJTzLRai3nbxxx2wEyvBW08WTo4qieMsR4KFpwIr2CEIvAJJqBNTrKg/s608/Screenshot%202023-01-25%20at%2016.20.49.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="373" data-original-width="608" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOHOi5reFTPOByQFvcVKhIwIOpuVMctzKtrT4BwezVSVQclCyEdC0f27zkfEMMs1OTfErbdHlMTkNEgCtuJvCAlJebP5OMjKyPzuUJSybt-t-R6yffRoJ-_LNyfoOhKUULFTJTzLRai3nbxxx2wEyvBW08WTo4qieMsR4KFpwIr2CEIvAJJqBNTrKg/w410-h250/Screenshot%202023-01-25%20at%2016.20.49.png" width="410" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div><br /></div>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-63088099818740882672023-01-24T23:33:00.004-08:002023-01-25T05:23:04.893-08:00D-ale istoriei<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Pentru o perioadă de aproape un sfert de secol (1831/1832 - 1856) cele două „Principate Dunărene” (Moldova și Țara Românească) s-au aflat sub autoritatea Rusiei, care a impus în fiecare dintre ele câte un Regulament organic. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Ceea ce era și bine, dar și rău. Era bine pentru că aceste principate se apropiau prin regulamentele organice (care erau un fel de pseudo-constituții) de ideea de stat și era rău pentru că aranjamentele statale din regulamente erau de tip feudal, în esență. Adică, îl legau pe țăran de munca câmpului ce nu îi aparținea și nu permiteau industrializarea decât sub forma micilor meseriași (bresle) și a comerțului cu produsele lor.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Cert este că sistemul de guvernare de tip feudal nu necesita existența statului ca atare, cu constituție, alegeri, servanți publici controlați de alegători (adică administrație publică), armată, educație de stat, infrastructură rutieră și de comunicații (poșta), justiție egală pentru toți, ordine publică, sănătate publică și așa mai departe.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Mai mult decât atât, sistemul feudal nu era despre dimenisunile/granițele provinciei/principatului decât în măsura în care suprafețele erau relevante pentru taxare. Adică, era important până unde se întind moșiile și către cine plătește dările moșierul. Atât. Această observație este importantă în ideea că mai multe provincii feudale nu aveau de ce să nutrească vise de unire între ele, dacă dările erau oricum plătite de locuitori fiecărui principe, care, la rândul său, plătea tribut altundeva, în afara și deasupra principatului său.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> <span> </span>În schimb, sistemul industrial era mai ales despre teritorialitate, în condițiile în care teritoriu însemna piețe de materii prime, materiale, forță de muncă, energie, piețe de desfacere a produselor industriale, precum și căile de comunicații între toate acestea. Teritorialitate organizată cel mai potrivit pentru industrie sub formă statală. Stat care să fie suficient de cuprinzător, ca suprafață, și suficient de populat, pentru a putea dezvolta piețele despre care vorbeam mai sus. Mai ales forța de muncă era important să fie statalizată, adică să fie formată și pusă la dispoziția industriei prin asigurarea de către stat a bunurilor publice necesare cultivării, educării, ordonării și sănătății proletariatului.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span> De aceea, revoluțiile burgheze, care au dus la constituirea de state de tip industrial, chiar dacă nu au avut succes direct, nemijlocit, nici în Franța, nici în Prusia, nici în Austria, nici în Italia, au fost revoluții democratice, aducând în ecuația de decizie în stat o populație ignorată până atunci, în statul de tip feudal. </span><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span><span><span> Și tot de aceea, unirile principatelor/provinciilor de tip feudal în state mari (Italia 1848 - 1871, Germania 1950 - 1871) </span></span></span><span> au fost expresii ale necesităților de tip industrial.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span> Din această expunere de date istorice rezultă că, în 1856, la sfârșitul Războiului Crimeei, prin Pacea de la Paris, marile puteri protectoare (Austria, Franța, Marea Britanie, Imperiul Otoman, Prusia, Regatul Sardiniei, Rusia), au decis aranjamente pentru principatele române, favorabile ideii de scoatere a acestora din era feudală și deschiderii unei ferestre de oportunitate pentru ele, către era industrială. Instrumentală în această direcție a fost insistența Înaltei Porți, care păstra controlul de suzeranitate asupra principatelor (sub protectoratul marilor puteri), de se a pune capăt regulamentelor organice rusești, de a-i îndepărta pe principii de atunci de la putere în fiecare dintre provincii și de a se organiza alegeri pentru conducere și divane.</span><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span style="font-size: medium;"> Doar așa a fost posibilă unirea acestor două principate românești, inițiată prin algerea aceluiași domnitor și în Moldova și în Țara Românească, la 24 februarie 1859. </span><br /></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRswONhHreveJoYi-dcltaBjsNiucncy1zhs9DEYtsY74sp5GHPS6DIjn0WhE9YENZVVe9-oPmxqwTQ9Od_K67wx7ykqijPhRE-Wdqe4-YFn54GnVTVTz96qPImgwdODgTlDHqUz_umX3P7AT_N97Va4B_iaCJ5NcnaPwsKh482n5HUCx_r0KG4Mjq/s1293/Screenshot%202023-01-25%20at%2008.33.43.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="789" data-original-width="1293" height="269" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRswONhHreveJoYi-dcltaBjsNiucncy1zhs9DEYtsY74sp5GHPS6DIjn0WhE9YENZVVe9-oPmxqwTQ9Od_K67wx7ykqijPhRE-Wdqe4-YFn54GnVTVTz96qPImgwdODgTlDHqUz_umX3P7AT_N97Va4B_iaCJ5NcnaPwsKh482n5HUCx_r0KG4Mjq/w442-h269/Screenshot%202023-01-25%20at%2008.33.43.png" width="442" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-15723377983623250722023-01-23T09:12:00.013-08:002023-01-23T13:55:13.978-08:00Să ne jucăm secund de-a poetica<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Cartea aceasta, a lui Bogdan Suceavă, intitulată <b>Adâncul acestei calme creste, </b>cu subtitlul <b>Programul de la Erlangen și poetica <i>Jocului secund</i></b>, mi-a fost semnalată de un prieten virtual din rețeaua de socializare Facebook. Nu știu cum de s-a făcut atunci, în momentul semnalării, că am încheiat astfel o perioadă de uitare despre cât de bine stăpâneam eu subiectul ăsta, cu 37 de ani în urmă.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Foarte repede, se apropia ultima sesiune de examene, din programul studiilor de licență, la specializarea limba și literatura română și engleză, la Litere, Universitatea din București, când s-a publicat o listă de subiecte din care viitori absolvenți ar fi putut să își aleagă pe cel mai potrivit pentru ei, pentru lucrarea de licență. Așa că am căutat și am găsit o doamnă (unul dintre criteriile determinante pentru care am ales acele studii universitare și nu altele a fost că toată lumea se adresa cu domnule și doamna, și niciodată cu tovarășe, în facultate) profesor specializată în istoria interbelică a literaturii române, căreia i-am solicitat să accepte subiectul născocit de mine, să îl includă în lista de subiecte ale catedrei și apoi să mă pregătească pentru susținerea examenului de licență. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Subiectul a fost „<i><b>Metafore și simboluri matematice în poezia lui Ion Barbu</b></i>”. Am lucrat la acest subiect de unul singur, deoarece era exclus să găsesc pe cineva care să înțeleagă și matematica, dar și poetica la același nivel de profunzime ideatică. Tot ce a făcut profesorul meu îndrumător a fost să îmi deslușească simpatiile și rivalitățile pe care membrii comisiei de literatură interbelică (cu Ion Dodu Bălan ca președinte) le dezvoltaseră față de unii dintre autorii care scriseseră despre poezia lui Ion Barbu.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Și nu erau puțini. La vremea aceea (anul 1986) erau deja publicate nu mai puțin de șapte cărți despre Ion Barbu și poezia sa, iar unul dintre autorii acelor cărți avusese răbdare să catalogheze peste o mie de articole din reviste și capitole din cărți, pe aceeași temă. Toate astea, în condițiile în care Ion Barbu publicase doar un singur volum de poezii, <i><b>Joc secund,</b></i> la finele anului 1929. Nu am continuat să urmăresc fenomenul, dar se pare că astăzi numărul volumelor despre poetica lui Ion Barbu a trecut de o duzină. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Sunt trei categorii de autori despre Ion Barbu. Sunt literații, subdivizați în istorici și critici literari, și sunt matematicienii. Cum spuneam, la vremea redactării lucrării mele de licență, îmi era clar că matematicienii habar nu aveau despre teoria și metodica analizei literare, nici măcar ale unei singure școli, din multele existente în Lume, așa cum literații habar nu aveau ce înseamnă limbajul matematic din teoria grupurilor, utilizat extensiv de Ion Barbu, în volumul său <b><i>Joc Secund</i></b>.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Mi-am dorit ca această condiție, în rândul autorilor despre poetica lui Ion Barbu, să fi fost în sfârșit depășită de Bogdan Suceavă, care se recomandă și ca matematician de nivel universitar, dar și ca autor de literatură. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De aceea, mi-am procurat cartea și am citit-o, doar după ce mi-am adus aminte de rezultatul studiilor mele, aplicate acestui subiect. Pe care subiect eu nu îl alesesem întâmplător. De altfel, lucrarea mea de licență putea fi foarte bine una de doctorat, având în vedere caracterul de noutate absolută pe care îl conținea, la acea vreme. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Recunosc că lectura eseului cel lung al lui Bogdan Suceavă m-a dezamăgit. Domnia sa nu respectă acele câteva reguli simple ale redactării eseului literar și ignoră cele mai elementare metode de lucru cu poezia, consfințite de la Aristotel încoace. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Asta nu înseamnă că trebuie să fie la fel de dezamăgit oricare alt cititor. Sper că vă aduceți aminte că m-am lăudat mai sus că eu, cu 37 de ani în urmă, aprofundasem subiectul în cel mai serios mod cu putință, ceea ce nu ar fi de așteptat din partea altcuiva, care nu a depus acel efort intelectual, ca al meu. Oricare alt cititor poate găsi o mulțime de lucruri interesante în cartea domnului Suceavă. Despre istoria matematicii, despre unele personalități de secolul al XIX-lea, care au conturat o anumită direcție în dezvoltarea matematicii/geometriei neeuclidiene, despre ce reține un matematician care citește astăzi cursurile și articolele matematice ale lui Dan Barbilian, cel care își semna cu pseudonimul Ion Barbu poeziile.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Teza de bază a întregii cărți al lui Bogdan Suceavă este că Ion Barbu ar fi fost influențat în scrierea poeziilor incluse în volumul <i><b>Joc secund</b></i> de nivelul la care ajunsese cunoașterea sa în materia matematicii, la momentul predării manuscrisului la editură (de fapt, momentul a fost cel al preluării manuscrisului de acasă, de către editor, ține neapărat să repete domnul Suceavă), iar cheia ermetismului barb(il)ian s-ar regăsi în scrierile sale matematice, din deceniile următoare publicării volumului.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Este însă vorba despre o speculație, ca oricare alta. Cu particularitatea că este făcută stângaci. Bogdan Suceavă alege din parcursul biografic al lui Dan Barbilian/Ion Barbu doar unele elemente și ignoră complet alte elemente, care i-ar contrazice flagrant teza. Deoarece nu respectă structura consacrată a eseului literar (expunerea ipotezei/ideii, prezentarea argumentelor, critica contraargumentelor posibile, concluzia indubitabilă sau provizorie) autorul nostru se simte relaxat în a începe să spună ceva, apoi să prezinte un argument trunchiat, după care să facă o paranteză de un capitol sau două, poate uităm despre ce a vrut să zică. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Încă de pe timpul facultății, adică de pe vremea redactării lucrării mele de licență în poezia lui Ion Barbu, eu am încercat să obiectivez, pe cât se poate, o speculație despre ce o fi fost în mintea autorului, atunci când a scris ce a scris (la fel de bine și când a compus/pictat/creat ce a compus/pictat/creat) printr-o abordare metodologică în triadă. Adică, am speculat pe trei axe, una de timp, una de comportament al autorului/artisului și una de edificare concretă a operei. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Obiectivare ce nu se vede de fel la Bogdan Suceavă. Care se referă la „idei” ilustrative de-ale lui Ion Barbu, ulterioare publicării <i><b>Jocului secund</b></i>, deși, pentru a fi relevante ori pentru a le bănui vreo latură determinantă pentru opera poetică din <i><b>Joc secund</b></i>, ar fi trebui să fie evident și obligatoriu anterioare publicării. „<i>De mare importanță pentru analiza noastră e să încercăm să cuprindem ideile din perioada 1928 - 1935, atmosfera de atunci, ideile despre poezie și sursele lor</i>”, spune Suceavă, la pag. 18, despre un volum de poezii publicat în 1929 și datat 1930. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Din nefericire, nu este de fel clar ce înseamnă termenul „idee” pentru Bogdan Suceavă (până la pag. 114, am crezut că „idee”, în poezia lui Ion Barbu, ar fi o metaforă luată din matematică, doar că domnul Suceavă ne îndeamnă la pag.114 tocmai „<i>să urmărim în fiecare poem nu atât metaforele și jocul de culori de suprafață, ci perspectiva celui care vine spre poezie cu educația și gândirea</i>” matematicianului).</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Haideți să ne înțelegem asupra unei chestii de vocabular, dacă tot am deschis discuția asta. În matematică, termenul „idee” poate fi o găselniță prin care să se poată da o soluție viabilă unei probleme. Dar tot „idee” poate fi o nouă interpretare matematică a unei realități, sau, din contră, tot „idee” poate fi o propoziție din lumea virtuală a matematicii (o propoziție despre cerc, de exemplu, care cerc nu se regăsește în natură niciodată, ci doar în imaginarul uman, ori în roata făcută de mâna omului). Chiar „Programul de la Erlangen” (adică intenția de a da substanță matemarică întregului eseu al lui Bogdan Suceavă) este el însuși o idee mai complexă, dar o idee despre cum s-ar putea rezolva probleme de geometrie cu mai mult de trei dimensiuni, adică geometrie neeuclidiană. Așa cum căutarea și găsirea cheii dezermetizării <i><b>Jocului secund</b></i> în acel moment de secol al XIX-lea, pentru o poezie scrisă și apărută o jumătate de secol mai apoi, este tot doar o simplă idee. Speculativă, cum am mai spus, dar idee. „<i>Faptul că poemul </i>(Din ceas, dedus...) <i>este situat primul în volum ne indică ideea că e vorba despre construirea unui cadru</i>...” ne asigură domnul Suceavă, la pag. 115. Despre ce idee vorbește domnia sa rămâne un mister.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Nu o mai lungesc. Matematicianul Bogdan Suceavă este încântat să descopere în opera matematică a lui Dan Barbilian „idei” provenind din volumul <i><b>Joc secund</b></i>, semnat de Barbilian cu pseudonimul Ion Barbu. Și încântat fiind, domnul Suceavă a scris o carte. Faptul că poeziile din volum au fost concepute până spre sfârșitul anului 1929, pe când opera matematică a fost scrisă începând cu zece ani mai târziu (cu excepția tezei de doctorat a lui Barbilian, care a fost susținută în același an cu publicarea <i><b>Jocului secund</b></i>) nu are nicio semnificație pentru matematicianul Suceavă și deci nici pentru cititorii lui.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Tot ce mai pot face eu este să promit, fără să stabilesc vreo dată anume, că am să îmi public și eu ideile mele despre metaforele și simbolurile matematice, în <i><b>Joc secund,</b></i> de Ion Barbu. Să vedeți atunci ce dezermetizări voi face!</span></p><p style="text-align: justify;"><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZAaizQ5NzKxH0COPQxh8eHSssV7KZaQMyu9S68v1-V2JCYh2etCHzuxaa_YAJ8VCNYme7nyMHza2pLUoO9HWw_RxW5zETnoPUPTCnY0RjxUS4o4DgcxuaIlqZ9OZ8HR-7RMTOt0TkU1zV7VBDE9HJVViMEySHhEV8oJo1wKX-ZGmIcO91HKfzz6AA/s3767/Suceava%20poetica%20jocului%20secund.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3767" data-original-width="2278" height="381" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZAaizQ5NzKxH0COPQxh8eHSssV7KZaQMyu9S68v1-V2JCYh2etCHzuxaa_YAJ8VCNYme7nyMHza2pLUoO9HWw_RxW5zETnoPUPTCnY0RjxUS4o4DgcxuaIlqZ9OZ8HR-7RMTOt0TkU1zV7VBDE9HJVViMEySHhEV8oJo1wKX-ZGmIcO91HKfzz6AA/w231-h381/Suceava%20poetica%20jocului%20secund.jpeg" width="231" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-12684136877189846512023-01-21T03:15:00.001-08:002023-01-21T03:16:34.712-08:00 Să nu îi supărăm pe ruși se transformă în să nu îi speriem pe ruși? (Text suspendat de algoritmul Facebook pentru Hate speech)<p> <span style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: inherit; white-space: pre-wrap;"><b><span style="font-size: medium;">Să nu îi supărăm pe ruși se transformă în să nu îi speriem pe ruși?</span></b></span></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Cum știe toată lumea cultivată, al doilea război mondial a fost consecința directă a păcii strâmbe, de după primuil război mondial, în secolul trecut. Ca urmare, pacea de după cel de-al doilea război mondial, pe baza căreia a fost configurată noua ordine mondială, instituționalizată prin Carta Națiunilor Unite, din 1945, a avut o cu totul altă natură decât precedenta, cea care a guvernat în interbelic. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Printre <span style="font-family: inherit;"><a style="color: #385898; cursor: pointer; font-family: inherit;" tabindex="-1"></a></span>altele, marile învinse în război, mai ales Germania și Japonia, au fost intens sprijinite să se refacă după distrugerile războiului, să își dezvolte economiile, să redevină relevante pe scena mondială, fără să mai fie nevoie să se înarmeze, fără să se mai pregătească de recucerirea prin război a statutului mondial, la care aspirau ele, de generații.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Desigur, pacea de după cel de-al doilea război mondial nu a fost una perfectă. Din contră. Printre învingătorii care au stabilit acea pace s-a aflat și Uniunea Sovietică, care a insistat și a reușit să impună o formă de dominație a unor mari actori internaționali asupra altora, prin sfere de influență și prin control strategic, căreia i s-a zis polarizare.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Asta, în condițiile în care o altă cauză pentru care a avut loc cel de-al doilea război mondial a fost tocmai reașezarea prin război a sferelor de influență și de control strategic, în Europa, Asia și nordul Africii.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> De unde și compromisul post cel de-al doilea război mondial, când, pentru a se evita un al treilea, ce ar fi vizat reașezarea din nou a sferelor de influență, s-au introdus două concepte ostoitoare: polii de putere și războiul rece. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Adică, în actuala ordine mondială, care este aceeași din 1945 încoace, nu s-a mai vorbit despre mari puteri, care să își constituie și să controleze sfere de influență, determinate geografic și politic, adică nu s-a mai vorbit despre state dominante și state dominate, ci toate statele lumii post război sunt state independente, egale în drepturi și obligații, care, dacă vor (pe baza dreptului de autodeterminare și pe neamestecul în treburile lor interne), pot să se orienteze spre un pol de putere sau altul.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Până în 1991, au existat doi poli de putere mondială: Occidentul, cu Statele Unite ca lider și Uniunea Sovietică, cu sateliții ei din Europa, Asia și Cuba. Între acești doi poli s-a dus faimosul război rece. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Uniunea Sovietică a dispărut prin dezagregare de sine, în 1991. Ca urmare, în același timp, a dispărut și lumea bi-polară. Statele foste comuniste au putut să își determine singure soarta, fără să mai depindă de polul moscovit, care și-a pierdut instantaneu puterea de atracție și capacitatea de control strategic instituționalizat.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Situație în care celălalt pol de putere, Occidentul, a ales să aibă față de statele foste comuniste, inclusiv față de Federația Rusă, care a moștenit arsenalul nuclear sovietic, adică a devenit o mare putere, exact aceeași atitudine pe care învingătorii din cel de-al doilea război mondial au avut-o față de învinși. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Au sprijinit aceste state să recupereze decalajul masiv civilizațional și economic față de statele occidentale, produs prin reaua guvernare comunistă, analfabetă în materiile sociale, mai ales în materia economiei reale, cu singura condiție ca acestea să se democratizeze. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Condiție rezultată din observația că democrațiile de tip occidental nu se războiesc între ele, ci își rezolvă diferendele și problemele conflictuale pe calea dialogului și a cooperării. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Așa a fost posibil ca, într-o singură generație, statele europene foste comuniste, dintre care unele chiar foste sovietice, să devină parte integrată a Europei Unionale, cu umbrela de securiate a NATO deasupra lor. Și să se dezvolte economic și social într-un ritm incredibil, pentru micșorarea decalajelor, cum ziceam.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Moscova a avut parte de același tratament de care avuseseră parte Berlin și Tokyo, cu două generații mai devreme. Fără ca cineva să îi impună ceva Moscovei, pentru asta. Desigur, democratizarea era parte a condițiilor, dar democrația nu a fost impusă în niciun fel, din afară. Adică, nu au venit tancurile americane să îl pună pe Elțîn sau pe Putin în funcție, ci ei au fost aleși de propriul lor popor rus.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Occidentul a mers chiar mai departe decât merseseră învingătorii din războiul al doilea mondial cu învinșii: a menajat inclusiv orgoliile kremlinezilor. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> De unde și principiul (idiot de păgubos, dacă e să mă întrebați pe mine) să nu supărăm Rusia! </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Principiu care a permis Moscovei să se înarmeze, cu scopul transparent de a purta războaie de refacere a sferelor sale de influență și chiar a permis Moscovei să poarte asemenea războaie, în ultimii 10 ani. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Pe baza acestui principiu, Rusia a putut să încalce flagrant aranjamentele de securitate mondială și europeană, să anexeze ilegal Crimeea, să comită crime de război în Siria și mai ales să invadeze ilegal, imoral, neprovocată și nejustificat Ucraina, unde duce de 330 de zile un război de anihilare a națiunii și statului ucrainean, prin răpiri de teritorii, prin provoarea de migrații și dislocări masive de populație, prin crime și distrugeri incomensurabile.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Problema este că Rusia nu are capacitatea nici civilizațională, nici economică, nici intelectuală, nici militară, de a se impune ca centru de sfere de influență, nici măcar față de vecinii săi, d-apoi la nivel european. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Tot ce poate face Rusia este să distrugă și să ucidă. Atât. Și astea după modelul medieval tipuriu al Imperiului Mongol, din pântecele câruia s-a născut și Mama Rusia.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Acum, dacă e să ne luăm după declarațiile recente ale liderilor săi politici, militari și religioși, Rusia este înspăimântată de perspectiva căderii sale în irelevanță internațională, sub toate aspectele, dar mai ales sub aspectul puterii sale militare.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> De aceea a ajuns să amenințe cu distrugerea vieții pe planetă, că tot are cel mai mare arsenal nuclear de pe Terra. Poate doar așa să o mai bage cineva în seamă, să afle și lumea cât de înspăimântată este ea, Rusia.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> La o asemenea problemă, soluția din partea Occidentului și a resulului lumii nu poate fi sub nicio formă translatarea principiului să nu supărăm Rusia în principiul să nu speriem Rusia.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Din contră. Soluția mondială, sub autoritatea și leadership-ul euro-atlantic este izolarea completă, politică, economică, culturală, civilizațională chiar a Federației Ruse. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Soluție prin care să înțeleagă și înspăimântații kremlinezi că nu o să vină nimeni să pună steagul NATO pe cea mai înaltă turlă a bisericii Vasilîi Blajenîi, din Piața Roșie. Că nu ar avea de ce să o facă.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> Pentru restul Lumii, izolarea Rusiei înseamnă pace mondială.</span></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm3UB2Lzxiy_IOlmJyjpV-gP8FovQm6LN29iStge84zjgJRIb7yKsxAtewwGRUMdZT68asbocM0c-eQGMqIHw9E67QxTTnSjMfyfXUPx07i6ASXetgRKTYZNgByg4GwBhjofEo97OVjzHx3gGhSOLOlmUy_VwDlLStplFN8F9DrpuJbYEr7JJeD8i9/s905/Screenshot%202023-01-21%20at%2013.13.06.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="905" height="255" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm3UB2Lzxiy_IOlmJyjpV-gP8FovQm6LN29iStge84zjgJRIb7yKsxAtewwGRUMdZT68asbocM0c-eQGMqIHw9E67QxTTnSjMfyfXUPx07i6ASXetgRKTYZNgByg4GwBhjofEo97OVjzHx3gGhSOLOlmUy_VwDlLStplFN8F9DrpuJbYEr7JJeD8i9/s320/Screenshot%202023-01-21%20at%2013.13.06.png" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://www.sunmedia.ro/2023/01/20/sa-nu-ii-suparam-pe-rusi-se-transforma-in-sa-nu-ii-speriem-pe-rusi/">https://www.sunmedia.ro/2023/01/20/sa-nu-ii-suparam-pe-rusi-se-transforma-in-sa-nu-ii-speriem-pe-rusi/</a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-21560742017452155082022-12-06T16:22:00.005-08:002022-12-07T01:32:18.108-08:00Gabriel Liiceanu - un artist al gândului<p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">De Moș Nicolae, mi-am pus în ghetuțele frumos lustruite un cadou: lectura cărții lui Gabriel Liiceanu, intitulată Ce gândește Dumnezeu? Puțină teologie.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> Cartea este publicată la Editura Humanitas, la început de toamnă, anul acesta, iar eu o cumpărasem, de la Librăria Humanitas, de la Cișmigiu, în ultima zi de toamnă. Și de aceea spuneam că mi-am făcut cadoul lecturii și nu al cărții fizice, deoarece nu am avut de fel răbdare să aștept ca să o descopăr la locul din hol al ghetuțelor (care oricum sunt metaforice, în cazul meu), cam cum făcea într-o pastilă de umor celebrul personaj Mister Bean, cu cadourile sale de Crăciunul sărbătorit de unul singur.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> Desigur, cartea va fi lansată și la Târgul de Carte Gaudeamus și în alte forme specifice, așa cum va fi recenzată și prezentată publicului interesat de profesioniștii scrisului și lecturii de carte, printre care eu nu mă aflu.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dar nici nu pot să trec cu vederea un fapt esențial, pentru mine, ca consumator de literatură filosofică, pe subiecte de credință religioasă. Și dacă nu îl pot trece cu vederea, atunci este normal să vi-l destăinui și dumneavoastră. Este vorba despre faptul că această carte este o operă de artă a gândului.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Și asta nu pentru că așa își are titlul (Ce gândește Dumnezeu?) ci pentru că Gabriel Liiceanu este un artist al gândului, în toată puterea sa creatoare.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Afirmația asta nu poate rămâne singură, ci trebuie însoțită de o cât de mică explicație. În primul rând, un artist este cel care își etalează în fața publicului consumator al artei sale o parte, un segment, o câtime din sufletul său.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sunt mulți care fac asta fără să fie artiști, cum bine ne mai aducem aminte de emoția primului „Te iubesc” spus sincer, abia după ce ne-am perpelit îndelung, dacă să ne arătăm sau nu iubirea noastră. Adică, dacă să ne arătăm sau nu acea parte din sufletul nostru, atât de sensibilă și de vulnerabilă. Și asta ne face să ne simțim oameni mai mult decât alte atitudini sociale, mai ales când am scăpat cu bine și nu ne-a terfelit în vreun fel sufletul cei în fața cărora ni l-am etalat noi.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Artiștii însă, fie că sunt creatori sau interpreți, își pun sufletul la vedere de mult mai multe ori și față de mult mai multă lume. De unde și sfiala cu care o fac, precum și bogăția de metafore, de simboluri, de alte figuri de stil, cu care își drapează acea bucățică de suflet, expusă public.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa că orice gânditor care își etalează gândul sincer, onest, gândul izvorât din sufletul său, devine un artist al gândului, chiar dacă titlul lucrării sale nu ne spune nimic despre gânduri.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Această carte cadou pentru mine este despre gânduri și în titlu și în conținut. Eu am citit-o repede și cu imensă plăcere, fără să mă întreb vreun moment ce a vrut de fapt să zică autorul, pentru simplul fapt că l-am creditat pe Gabriel Liiceanu cu deplină onestitate intelectuală. Astfel încât, cel puțin pentru mine, autorul a vrut să zică exact ceea ce zice, în fiecare pagină din cele 234, fără Note și fără Cuprins.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> La fel </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">cum am făcut cu secretul metodei mele de a mă lăsa de fumat, pe care am tot spus-o fumătorilor, fără să îmi pese că mai nimeni nu m-a luat în seamă, tot așa fac și cu secretul metodei mele de lectură a unui text complex, cum este cel din care este alcătuită cartea Ce gândește Dumnezeu? Puțină teologie. Îl spun aici, indiferent de cum va fi el receptat.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Eu am citit cartea aceasta ca și când aș fi privit un triptic sau o pictură de Hieronymus Bosch. La Bosch, ansamblul este constituit din părți, care la rândul lor sunt intersecții de imagini cu peisaje, personaje și alte obiecte/forme despre cum ar fi arătat gândurile iscate de o poveste spusă într-o altă poveste, la rândul ei spusă într-o altă poveste. Fiecare dintre acele povești în povești în povești fiind un prilej de încântare vizuală și mai ales ideatică, fără ca să simțim vreodată nevoia să fim de acord cu artistul, ori să îi negăm în vreun fel meritul de a ne spune vizual ceea ce ne spune. Uneori chiar ilustrând reversul metaforei uzuale, cum a făcut-o, de exemplu, când a ilustrat ideea de „fundul pământului” cu posteriorul dezgolit al unui om, privit din spate și printre picioarele căruia se deschidea o grotă în care locuia un sfânt sihăstrit în fundul pământului. Și asta într-un triptic destinat unui altar mobil de biserică catolică. Adică, într-o lucrare plastică destinată ochilor unui prelat care se roagă la Dumnezeu, privind-o, și în fața căreia săvârșește liturghia.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">La Gabriel Liiceanu, ansamblul acestei cărți este constituit din două părți, fiecare cu intersecții de informații, raționamente, argumente, referințe despre scrisele altora sau ale sale, intersecții care sunt fiecare în parte o sursă de încântare a minții, fără nici cea mai mică senzație că ar trebui să fim de acord cu artistul gândirii, ori să îi negăm în vreun fel meritul de a ne spune cu cuvintele potrivite ceea ce ne spune. Chiar dacă ni s-ar părea blasfemic, uneori. Nu prin argument, ci prin simpla abordare a unor teme sau idei</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">ce altfel sunt protejate de dogma religioasă, prin acel „crede și nu cerceta”.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Eu unul am convingerea că una dintre magistralele cunoașterii definitorii pentru om este credința în Dumnezeu. În oricare Dumnezeu. Celelalte magistrale fiind cunoașterea științifică și cunoașterea prin artă.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dar îl cred și îl apreciez pe Gabriel Liiceanu când îmi mărturisește mie, cititorul, că „teologia nu are de ce să fie amestecată în treburile cunoașterii”. Așa cum cred că nici revelația, nici hermeneutica și nici inițierea nu sunt mecanisme de cunoaștere, ci doar niște prilejuri de aflare a unor informații intermediate despre Dumnezeu.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta, în condițiile în care cunoașterea este mai mult decât informație. Este capacitatea omului cunoscător de a face ceva benefic pentru sine sau pentru omenire, cu ceea ce știe.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">De aceea, atâta vreme cât nu vom ști (și nici nu putem afla, decât din ceea ce ne spun, fără definitivă credibilitate, dogmele religioase) cum este cu moartea, cu lumea cealaltă, cu împărăția cerurilor, cu purgatoriul, cu traversarea frontierei dintre existență și altceva, ori și nonexistență, nici nu vom cunoaște ce trebuie să facem pentru a ne pregăti cât mai bine pentru sfârșitul vieții noastre și mai ales pentru ceea ce este după ea.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În schimb, prin credință, putem să cunoaștem cum să ne ordonăm viața, astfel încât să primim o răsplată divină cât timp suntem încă în viață.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN-lCn5N8jwYBQ9t9ckaccuADp1d3UvNJuW_3mQ1kZvT3ko_DohzBCVIRLnKnRL8R68N_zpd1JHhzXj5-B3LXYH7whs936VyRiPhwnMl8WvMBNmFpmowISaOtxtdetxk_AIfxgHCR78E1Ep2E0TpfRLgYuWEwQ3pgB1No0rRRRcI-3Cr8ekOjf0bZG/s727/Screenshot%202022-12-07%20at%2002.20.51.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="727" data-original-width="476" height="381" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgN-lCn5N8jwYBQ9t9ckaccuADp1d3UvNJuW_3mQ1kZvT3ko_DohzBCVIRLnKnRL8R68N_zpd1JHhzXj5-B3LXYH7whs936VyRiPhwnMl8WvMBNmFpmowISaOtxtdetxk_AIfxgHCR78E1Ep2E0TpfRLgYuWEwQ3pgB1No0rRRRcI-3Cr8ekOjf0bZG/w250-h381/Screenshot%202022-12-07%20at%2002.20.51.png" width="250" /></a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-80598987815164738992022-10-09T05:39:00.007-07:002022-10-09T06:35:02.292-07:00Tot despre pace<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"> <span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Mă întreabă un prieten cum văd eu că s-ar putea realiza concret pacea, în războiul acesta al Rusiei împotriva Ucrainei?</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este vorba despre un prieten care nu mă citește cu regularitate, așa că nu știe că am mai răspuns la această întrebare, pentru prima oară în 5 martie, la 10 zile de război neprovocat, nejustificat și ilegal, al Federației Ruse, în Ucraina (</span><a href="https://haribm.blogspot.com/2022/03/prefigurarea-viitorului-razboiului.html?fbclid=IwAR0yhBa2ygLQRvmCeW92dM0ErRInf7SDe9o4u9I5xflV2isPCb-CiyTfqXM" style="color: #954f72; font-family: "Times New Roman", serif;" target="_blank">https://haribm.blogspot.com/.../prefigurarea-viitorului...</a><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În tot cazul, dacă pacea este înlocuitorul războiului, ea se va instaura atunci când nu va mai fi război. Acesta ar putea fi un răspuns la întrebarea prietenului meu.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Doar că ar fi un răspuns incomplet. Deoarece pacea nu se instaurează automat la încetarea războiului, ci ea se edifică cu scopul precis ca un asemenea război, ca cel încheiat, să nu se mai întâmple. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Simpla încetare a conflictului armat nu înseamnă niciodată pacea. Înseamnă doar că acel conflict nu se mai petrece. E înghețat, cum ar veni. Lucru care se întâmplă formal printr-un armistițiu, sau practic prin încetarea focului, a manevrelor militare și prin separarea forțelor combatante.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dacă încetarea ostilităților (prin oprirea focului și separarea combatanților inamici) este o condiție obligatorie pentru începerea convorbirilor/negocierilor/tratativelor de pace, învingerea unuia dintre cei doi adversari implicați în conflictul armat nu este o asemenea condiție. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De aceea am zis deja de mai multe ori că Federația Rusă este singura responsabilă pentru oprirea ostilităților, deoarece ea este cea care le-a declanșat, prin invazia Ucrainei, la 24 februarie, anul acesta. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dacă, prin oprirea focului și distanțarea forțelor sale armate, din teatrul de război din Ucraina, Rusia se consideră învinsă, asta este doar problema ei. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">La fel de bine se poate declara învingătoare, dacă consideră că și-a atins obiectivele pe care le-a avut în vedere la începerea agresiunii armate. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Mai ales că obiectivele enunțate de Putin, de la Kremlin, erau așa de metaforice, de eufemistice, de lipsite de substanță încât puteau fi declarate atinse încă din primele zile ale războiului. Cu atât mai simplu și alte obiective, cele care nu au fost niciodată declarate, dar care trebuie să fi stat la baza deciziei de agresiune, pot fi considerate ca fiind atinse de armatele moscovite, doar să vrea Kremlinul.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Mai pe scurt, este de-a dreptul absurd să acceptăm măcar ca ipoteză de lucru că ucrainenii sau restul comunității internaționale ar avea vreun motiv să menajeze orgoliile kremlinezilor, să le ofere ei rușilor motive să nu se considere învinși, atâta vreme cât doar moscoviții înșiși se pot considera așa, indiferent de ceea ce ar face ceilalți.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Abia după oprirea ostilităților, prin voința unilaterală a Moscovei, se poate discuta despre separarea forțelor. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Moment în care trebuie să se negocieze statutul teritoriilor pe care se află acele forțe. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În condițiile în care o parte din teritoriile care compun teatrul de război din Ucraina au fost recent declarate ca fiind anexate la Federația Rusă, este de așteptat ca simpla nerecunoaștere internațională a actelor semnate și ratificate la Moscova să nu fie un argument suficient de puternic, pentru ca Rusia să își retragă fără luptă forțele sale armate de pe acele teritorii. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Așa că negocierile pentru separarea forțelor vor trebui să abordeze toate motivele (fie ele reale, fie ele imaginare, fie ele materiale, fie ele ideologice) invocate sau ascunse vederii, care au stat la baza gesturilor de anexare, astfel încât să i se ofere Rusiei argumente că îngrijorarea ei privind soarta cetățenilor ruși, locuitori ai acelor teritorii, va fi la fel de bună, dacă nu mai bună, decât soarta cetățenilor ruși de pe teritoriul Federației Ruse propriu-zise, chiar dacă teritoriile acelea rămân la Ucraina, conform legilor internaționale și aranjamentelor de securitate europeană.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De succesul unor astfel de negocieri de separare a forțelor depind pașii următori, de făcut în direcția obținerii păcii.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Un prim pas va consta din legitimarea reprezentanților Federației Ruse, respectiv a celor care ar putea să decidă pentru Moscova acceptarea aranjamentelor de pace, așa cum vor rezulta ele din convorbiri/negocieri/tratative.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Acesta este cel mai sensibil moment din tot procesul de pacificare. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Deoarece cei care au declanșat agresiunea Rusiei asupra Ucrainei sunt cei responsabili pentru crime de război și crime împotriva umanității, prin conducerea politică și militară a forțelor rusești în comiterea de atrocități, în distrugeri cu mijloace militare de obiective și infrastructură civile, pentru alungarea din casele lor, din școli, spitale și din locurile lor de muncă a multor milioane de cetățeni ucraineni civili, mai ales femei, copii și bătrâni. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Este evident imposibil a-i accepta automat pe aceștia ca având legitimitate să poarte convorbiri de pace, să negocieze condițiile, garanțiile și celelalte măsuri de încredere privind caracterul durabil al păcii. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Măcar pentru simplul motiv că, în convorbiri/negocieri/tratative, ei nu vor putea avea în vedere mai binele Federației Ruse, nici mai binele națiunii ruse, ci doar mai binele lor, prin care să își asigure imunitatea sau măcar amnistierea pentru crimele comise.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Nici Duma de Stat nu poate să dea vreun mandat credibil negociatorilor ruși, în condițiile în care acest parlament și-a pierdut completa credibilitate de onestitate, când a ratificat decretele prezidențiale de anexare ilegală a unor teritorii ucrainene la Federația Rusă.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De aceea, o soluție de compromis ar fi ca Federația Rusă să se mulțumească cu oprirea focului și cu separarea forțelor sale de cele ucrainene, prin părăsirea teritoriului Ucrainei, urmând ca să cunoască un proces intern de legitimare a conducerii sale politice, cum ar fi prin alegeri generale, și abia apoi să demareze convorbiri de pace propriu-zise.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În ceea ce privește comunitatea internațională (care include și statele mari puteri nucleare ce s-au arătat pentru menținerea actualei ordini mondiale, bazate pe Carta Națiunilor Unite, fără însă a condamna ferm și fără a sancționa drastic Federația Rusă pentru negarea completă a acestei ordini mondiale), aceasta poate lua doar măsuri de izolare completă a națiunii ruse, ca măsură intermediară de prevenire a unui nou conflict armat de aceeași natură cu cel din Ucraina.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ceea ce nu este pace, dar ar fi un pas mai aproape de pace, cum ziceam.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; font-family: "Times New Roman", serif; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEz5XD38YPC4YS-Iall1YjlLBgyLhpYWJ53wG_buKvtoqvD-Rg0NM0LQDi8p7r85OgcB2jK5smV2pLgTi3g5Delv4ScwNAaPnnmP87XkYaSp1q_cM1pTmyX3Em3tnnNNr7tOiGe4ATTrLIg7Vwj-jpTctueyvGb0GZyQqzsFO4mC7s1sZMStqih0zv/s718/Screenshot%202022-10-09%20at%2014.40.06.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="718" data-original-width="487" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEz5XD38YPC4YS-Iall1YjlLBgyLhpYWJ53wG_buKvtoqvD-Rg0NM0LQDi8p7r85OgcB2jK5smV2pLgTi3g5Delv4ScwNAaPnnmP87XkYaSp1q_cM1pTmyX3Em3tnnNNr7tOiGe4ATTrLIg7Vwj-jpTctueyvGb0GZyQqzsFO4mC7s1sZMStqih0zv/s320/Screenshot%202022-10-09%20at%2014.40.06.png" width="217" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: times;">Foto: Pacea, de <span style="background-color: white; caret-color: rgb(69, 69, 69); color: #454545; letter-spacing: -0.35px; text-align: start;">Candido Portinari, Clădirea Adunării Generale ONU, New York</span></span></div><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /><span style="font-size: large;"><br /></span></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-44482246100835379452022-10-08T08:20:00.011-07:002022-10-08T12:47:56.335-07:00 Care pace<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Vă propun să reflectați asupra următoarelor aspecte, atunci când vă întrebați ce urmează, în conflictul armat, iscat la 24 februarie, anul acesta, prin invazia Rusiei în Ucraina. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">1. Niciun președinte rus nu ar fi declanșat agresiunea asupra Ucrainei, dacă nu ar fi fost convins că finalul ei îi va fi favorabil. Adică, dacă nu ar fi fost intim convins că finalul conflictului armat va situa Federația Rusă într-o poziție politică, diplomatică, economică și de prestigiu mai mare decât cea de dinainte de agresiune.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">1.1. În condițiile în care oricine avea un oricât de modest habar despre treburile războiului ar fi putut spune din prima că agresiunea militară a Rusiei asupra Ucrainei, așa cum a fost concepută, pregătită, asigurată cu resurse de toate naturile și condusă politic și militar nu avea cum să se finalizeze cu o victorie a Federației Ruse, de tipul cuceririi, menținerii și eventual încorporării unor provincii/regiuni/teritorii ucrainene, în asemenea condiții deci era clar că avantajele pe care le anticipa Putin pentru patria sa Rusia erau de la început de altă natură decât dobândirea prin război de noi teritorii și atât.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">1.2. Tot ce se cunoaște despre modul de guvernare al Federației Ruse lasă orice observator (chiar și unul neavizat intim) cu convingerea că, în mentalitatea națională rusă, răul altuia este mai binele rușilor. Așa că, măcar în parte, mai binele pentru Rusia, vizat de Putin prin agresiunea din 24 februarie, trebuie că a fost anihilarea, măcar în parte, a Ucrainei, și ca stat și ca națiune. Și tot așa, mai binele pentru Rusia trebuie că a fost provocarea de suferințe Occidentului, de toate felurile, și morale, și energetice, și de civilizație bulversată, și culturale, și așa mai departe.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">1.3. Din întreaga filosofie politică a Kremlinului post-sovietic rezultă că mai binele pentru Rusia ar fi să redevină un pol de putere mondial, la egalitate cu Statele Unite, dacă nu chiar mai sus, după cum se aflase pentru o vreme Uniunea Sovietică. Ca urmare, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei trebuie că a avut în vedere atingerea acestui ideal politic kremlinez. În sensul că, indiferent de rezultatul din teatrul de război și indiferent de pierderile pe care Rusia le-ar fi suferit de pe urma războiului, finalul acestuia ar trebui obligatoriu să găsească Rusia jucând un rol mult mai important, pe scena Lumii. Practic, nivelul de ambiție declarat a fost și este ca Rusia să fie egala Statelor Unite, cel puțin în ceea ce privește importanța ei de mare putere nucleară. Adică, deținătoarea deciziei ca Lumea să mai existe sau nu, după Putin. Ceea ce ar însemna mai binele Federației Ruse, obținut de Putin prin puterea militară de care dispunea. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">2. Niciun președinte rus nu ar fi declanșat agresiunea armată asupra Ucrainei, dacă nu ar fi fost convins că sorții/condițiile/evoluțiile internaționale i-ar fi favorabile, pentru ca ele să îi maximizeze Federației șansele de victorie militară și mai ales de pace în urma agresiunii, între parametrii și pretențiile stabilite și enunțate de la Moscova.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">2.1. În primul rând, Kremlinul a contat enorm pe faptul că Administrația Biden ar fi fost practic incompetentă, atunci când vine vorba despre pacea și războiul mondiale. Iar retragerea din Afganistan le-a confirmat decidenților ruși această condiție. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">2.2. În al doilea rând, Kremlinul a contat enorm că Occidentul este o civilizație în care valorile materiale primează și înăbușe valorile spirituale. Ceea ce, în condiții de democrație consolidată, ar fi însemnat, în mentalitatea moscovită, că publicul occidental atins de degradarea vieții sale materiale, ca urmare a războiului și sancțiunilor aplicate Rusiei pentru acel război, va cere guvernanților săi, cei prin care acest public își exercită suveranitatea, să aleagă pacea în condițiile dictate de Rusia, pe care să o prefere oricărei confruntări din care el, publicul, să își piardă măcar o câtime din confortul său material.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">2.3 Kremlinul a mai contat enorm pe disfuncțiile instituționale ale organizațiilor euro-atlantice, dar și ale Organizației Națiunilor Unite, ca pe o condiție favorabilă Rusiei, care ar fi putut încălca, prin agresiune armată, normele, regulile și legislația internațională, fără să poată fi condamnată și pedepsită (scăpând doar cu ceva sancțiuni, pe care oricum le-ar fi primit Rusia, după spusele lui Putin) de acele organizații internaționale, în primul rând de ONU, cu Consiliul său de Securitate.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">2.4. Tot Kremlinul a mai contat că, prin invazia sa asupra Ucrainei, va da un exemplu de urmat altor state de pe Planetă, puteri nucleare ce au și ele ambiții de anexări teritoriale (în special China și India), cărora le lipsește fie voința politică, fie precedentul, pentru a purcede la satisfacerea acelor ambiții. Ceea ce ar fi dus la o nouă ordine mondială (care neagă principiile și regulile de comportament între state, stabilite de actuala ordine mondială, pe baza Cartei Națiunilor Unite), în care statele se ierarhizează în funcție de puterea lor militară, în frunte situându-se evident marile puteri nucleare. Și în care statele mici sau slabe vor trebui să se supună necondiționat voinței marilor puteri, dacă vor să își păstreze o oarecare independență și ceva urme de suveranitate.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">3. Abia acum putem vorbi despre faptul că niciun președinte rus nu ar fi dat ordinul de invazie militară asupra Ucrainei, dacă nu ar fi fost convins că victoria militară îi este la îndemână, că planurile de invazie sunt fezabile, că forțele constituite și antrenate pentru invazie sunt suficiente și că inamicul ucrainean nu are cum să opună vreo rezistență notabilă. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">Luând în considerare chiar și numai aceste trei aspecte, cu detaliile lor, în condițiile în care am mai putea aduce în discuție și alte aspecte de același calibru (avantajul presupus de Kremlin că l-ar fi atins Rusia în cursa înarmărilor, importanța șantajului energetic și a șantajului grânelor în acceptarea condițiilor impuse de Rusia, momentul de cotitură în decizia globală privind schimbările climaterice și poluarea excesivă etc.) am putea înțelege cât de dificilă trebuie să fie obținerea păcii, în războiul acesta, neprovocat, nejustificat și ilegal, al Rusiei împotriva Ucrainei.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">Vedem de aici că orice pace la care aspiră Moscova ar fi o pace din care Federația Rusă să iasă mai bine decât era înainte de agresiune. Nu neapărat teritorial, ci în oricare, dacă nu în toate aspectele amintite la 1.1 - 1.3. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;">Asta, în condițiile în care, dacă Lumea va vrea să rămână cum era până în 24 februarie, măcar în linii generale, pacea la care ar trebui să aspirăm noi ar fi una în care Federația Rusă să nu mai poată niciodată să atenteze la pacea Lumii, sub nicio formă și sub niciun președinte.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSAo40G3AkMgSzu1iiPnN54ygDH1HbRDkIpIQXQRz4cwDnM3wl-7xsECOmJVBXX102_7frR9VYUpbYVAe3Tn5a1Kxi6atxvR9trJXZhrgfY0U1mMh073QrmNmr2jVYEuw9H4FHAY7P1NZDOiL7BteTJRDThiik54VYxJVOIi5CAtsbUyf5y3EBy-yy/s1342/Screenshot%202022-10-08%20at%2018.19.06.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" data-original-height="775" data-original-width="1342" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSAo40G3AkMgSzu1iiPnN54ygDH1HbRDkIpIQXQRz4cwDnM3wl-7xsECOmJVBXX102_7frR9VYUpbYVAe3Tn5a1Kxi6atxvR9trJXZhrgfY0U1mMh073QrmNmr2jVYEuw9H4FHAY7P1NZDOiL7BteTJRDThiik54VYxJVOIi5CAtsbUyf5y3EBy-yy/s320/Screenshot%202022-10-08%20at%2018.19.06.png" width="320" /></span></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: large;">Foto: rferl.org</span></div><span style="font-size: large;"><br /></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-68059879026590686412022-03-05T08:03:00.029-08:002022-10-08T09:13:35.797-07:00Prefigurarea viitorului războiului Rusiei in Ucraina<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> <span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">La zece zile de la declanșarea celui mai stupid război din câte sunt consemnate în istoria omenirii (în sensul că este un război neprovocat, nejustificat, fără obiective reale și raționale, ilegal din perspectiva dreptului internațional și imoral după toate normele laice și religioase, ale cărui costuri suportate de agresor, de agresat, dar și de comunitatea internațională sunt disproporționate față de oricare ar fi rezultatul operațiilor militare), ar trebui să aflăm ce ne așteaptă în continuare, folosind pentru aceasta orice metodă de predicție am crede noi că e mai potrivită.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Cu certitudine, metodele comparative sunt complet nepotrivite, deoarece acest război este de fapt o sumă de premiere, la nivelul relațiilor internaționale, dar și la nivelul științei militare, ori al dreptului internațional și al dreptului umanitar internațional. Așa că nu prea e ceva de comparat, decât prin aproximare, ceea ce deja nu mai e valabil, când vrem să folosim comparațiile pentru a obține o imagine despre viitor.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Concret, niciodată nu s-a mai întâmplat, în istoria consemnată, ca un stat puternic militar dar slab în toate celelalte elemente de putere (economică, politică, culturală etc.) să nege valabilitatea normelor și regulilor de comportament internațional al statelor, să considere că este amenințat prin vorbe și să reacționeze la aceste amenințări cu puterea sa militară, în condițiile în care este evident că nu va putea atinge niciun obiectiv politic prin această atitudine.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Și nu numai atât. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca un asemenea stat să fie avertizat că, dacă materializează în teatrul de război această atitudine belicoasă a sa, va suferi sancțiuni cu consecințe grave, chiar vitale, pentru sine, ca stat, dar și pentru publicul național, care îl populează, iar statul acesta să ignore toate aceste avertismente și să ducă la îndeplinire amenințările cu forța, pe care le făcuse anterior invaziei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În plus, ori mai degrabă în minus, în materializarea amenințărilor cu forța armată, statul acesta agresor a ignorat toate principiile, normele și recomandările artei militare și a trecut la o operație militară pe teren în chip improvizat, dezlânat, incoerent, folosind o trupă slab pregătită în general și complet nepregătită moral, juridic, psihologic și motivațional, trupă nesusținută și nesprijinită de elementele tradiționale de susținere și sprijin, cum sunt cele de logistică, de condiții de odihnă și igienă, ori de asigurare operativă. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Toate astea ca și când războiul declanșat de Federația Rusă asupra Ucrainei ar fi un obiectiv în sine, care să fie atins prin distrugerea cât mai multor obiective civile și prin bulversarea vieții a zeci de milioane de ucraineni. Cu deplină nepăsare față de costuri (inclusiv costurile în vieți omenești ale trupelor proprii) și mai ales față de legile războiului, ceea ce îi transformă pe președintele Rusiei, împreună cu politicienii și generalii săi, dar și cu întreaga trupă care le execută ordinele, în criminali de război, surprinși de întreaga omenire în flagrant.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Deci, metodele comparative sunt evident ineficiente, în cazul de față. Tot ineficientă ar fi orice evaluare instituțională, din care să rezulte o evoluție ulterioară, în condițiile în care președintele ei Putin a scos Federația Rusă din orice rețea instituționalizată mondială, iar în interiorul federației a confiscat decizia strategică în numele său personal, ca unic deținător al dreptului la lovituri nucleare. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Poate vă voi surprinde, dar am să vă propun o metodă mai puțin utilizată în pronosticarea evoluției unui război. <b>Este vorba despre analiza de text.</b> <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Am ales această metodă îndemnat chiar de criminalul de război Putin, de dinainte de a deveni criminal de război. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În discursul care a declanșat războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei (cel de dinaintea zorilor zilei de 24 februarie 2022), precum și în precizările verbale ulterioare (inclusiv în anunțul privind ordinul de ridicare a nivelului de alertă nucleară la cel maxim), Putin a făcut referiri la o motivație inedită pentru acest război, dar și pentru eventualul apel la armele nucleare, dacă războiul nu va decurge conform dorințelor și așteptărilor sale. Motivație ce constă în vorbele unor lideri occidentali. Vorbe pe care Putin le-a catalogat ca „amenințătoare”, justificând astfel agresiunea sa. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De exemplu, zicea atunci Putin: „<i>Cei care aspiră la dominarea globală au indicat public Rusia ca fiind inamicul lor</i>”. Desigur, nu există nicio strategie, nicio doctrină, nicio declarație oficială, nicio decizie a vreunui parlament ori măcar vreo poziție oficială a vreunui guvern din Occident care să conțină măcar aluziv desemnarea Rusiei ca inamic al acelei națiuni. Nu mai vorbesc despre vreo organizație sau alianță militară multinațională, cum ar fi Uniunea Europeană ori NATO. De aceea și zice Putin că e vorba doar de vorbe spuse în public, fără să precizeze autorul și contextul acelor vorbe. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Deci, pentru kremlinez, vorbele contează până acolo încât să declanșeze un război în care să piardă mii sau chiar zeci de mii de tineri ruși, să piardă sute de milioane dacă nu zeci de miliarde în tehnică militară distrusă și în rachete și muniție trase degeaba. Ca să nu mai zicem nimic despre distrugerile și crimele săvârșite de trupele rusești, ca urmare a perceperii putiniste a unor vorbe pe care doar el le-a auzit și pe care nu le poate găsi în niciun document cât de cât oficial.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dacă este pe așa, atunci eu vin și vă propun să analizăm textul discursului acestui Putin, ca să aflăm ce ne așteaptă, pe mai departe.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>De ce Federația Rusă, prezidată de Putin, a adoptat această postură belicoasă, irațională și producătoare de costuri imense pentru ea? </b><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ne răspunde Putin, care oferea în discursul de la ora 4.00 dimineața, 24 februarie, imaginea „<i>întregului sistem al relațiilor internaționale</i>”, așa cum este formată în mintea sa: „<i>Vechile tratate și înțelegeri nu mai funcționează. Rugămințile și solicitările nu ajută. Orice din ceea ce nu convine statului dominant, puterilor care sunt, este denunțat ca arhaic, perimat și nefolositor. În același timp, tot ceea ce e privit ca folositor </i>(de cel puternic)<i> este prezentat ca adevăr suprem și impus celorlalți indiferent de costuri, în mod abuziv și prin orice mijloace la dispoziție. Cei care refuză să se conformeze devin subiecte ale tacticilor de braț înarmat.</i>”<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Adică, exact așa a înțeles Putin că trebuie să fie un stat puternic, în relațiile internaționale, deși în pasajul citat el se referea la un stat puternic generic, pe scena mondială și nu la federația pe care o prezidează. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Deci, de aici și disprețul față de convenții, tratate, acorduri, înțelegeri, norme, legi, cutume internaționale, în condițiile în care cel puternic poate liniștit să le ignore. Tot de aici și alegerea mijloacelor violente, distructive, pentru impunerea voinței celui puternic, desigur „indiferent de costuri”. Și tot de aici, tacticile de braț înarmat.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Rezultă din analiza de text că maximizarea costurilor pe care le are de suportat națiunea rusă nu va schimba nici postura Federației Ruse, de dispreț față de legea internațională și față de valoarea umană, și nici cursul actual al operației militare „speciale”. Adică, putem noi, comunitatea internațională să îi impunem Rusiei ce sancțiuni ne trec nouă prin cap, că războiul nu se va opri de pe urma lor, deoarece el a fost declanșat pe baza unui „<i>adevăr suprem</i>”, stabilit arbitrar de marea putere rusă, care mai este și indiferentă la costurile pe care le presupune asta.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Tot așa, trebuie să reținem că apelul adresat Rusiei la moderație, ori rugămințile și solicitările de oprire a războiului, din rațiuni umanitare „<i>nu ajută</i>”. Adică Putin nu le va da sub nicio formă curs, oricât de sincer ar fi ele făcute.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dar ce ajută? <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ar ajuta doar completa subordonare a întregii comunități internaționale, dar mai ale a Statelor Unite și aliaților, la pretențiile și comenzile Federației Ruse, care „<i>rămâne una dintre cele mai puternice state din perspectivă nucleară</i>”. Și care „<i>are un anumit avantaj în câteva armamente de top”, </i>ceea ce <i>„nu ar trebui să fie nicio îndoială pentru nimeni că orice potențial agresor va fi înfrânt cu consecințe multiple, dacă și-ar direcționa atacul asupra</i>” Rusiei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>Care ar fi aceste pretenții, impuse cu arma nucleară în mână, de Putin, președintele Federației Ruse?</b><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>În primul rând</b>, Occidentul să înceteze să mai „<i>distrugă valorile tradiționale rusești și să îi mai forțeze pe ruși să adopte valorile false</i> (occidentale) <i>prin care să îi erodeze, să erodeze poporul lor din interior, să renunțe la atitudinile pe care ei le-au impus agresiv în țările lor, atitudini care duc la degradare și degenerare, deoarece ele sunt contrare naturii umane</i>”. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Nu o să cad în capcana de a încerca să ghicesc ce a vrut să zică Putin cu asta. Important este că a zis-o atât de eliptic și de perifrastic încât este clar că de fapt nu și-ar dori ca pretenția asta să îi fie satisfăcută vreodată. Pentru că ea este de fapt doar un pretext pentru postura agresivă a națiunii ruse.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>În al doilea rând</b>, americanii să își ia armele și să plece din Europa. Sau, dacă nu din toată Europa, cel puțin din statele membre NATO din Europa Centrală și de Est. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De ce să facă americanii așa ceva? Deoarece prezența lor și a unor elemente de infrastructură militară în statele din apropierea Federației Ruse este percepută la Kremlin ca o avertizare timpurie, similară cu cea din perioada în care Germania lui Hitler se pregătea să invadeze URSS. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Deoarece rușii „<i>știu că în 1940 și la începutul lui 1941 Uniunea Sovietică a mers până acolo unde să prevină războiul sau măcar să amâne declanșarea lui</i>”. Iar pentru asta a ales să „<i>nu provoace potențialul agresor decât în ultimul moment, prin abținerea sau amânarea preparativelor cele mai evidente și mai urgente pe care le avea de făcut, ca să se apere de un atac iminent. Iar când în sfârșit URSS a acționat, a fost prea târziu</i>”. Ceea ce este o lecție a istoriei ce nu mai trebuie repetată, ne spune Putin.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Nici aici nu are rost să comentăm istoria pe care o știe Putin din cine știe ce surse. Reținem doar că, în mintea lui Putin, invadarea Poloniei de către Uniunea Sovietică a fost doar o măsură de pace și de prevenire a războiului cu Germania. Așa cum aceeași minte nu a putut să cuprindă informația că, fără ajutorul masiv american (cam la fel cum procedează acum Statele Unite cu Ucraina), Uniunea Sovietică nu ar fi putut opri ofensiva germană și nu ar fi putut trece la „marele război patriotic”.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În schimb, este important să reținem că adevărata motivare pentru războiul actual, de agresiune neprovocată, nejustificată și ilegală a Rusiei asupra Ucrainei, constă în spaima că Occidentul ar vrea să invadeze Rusia și, ca urmare, preferă să dea ea prima lovitură.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ceea ce înseamnă că Rusia nu vede vreun alt sfârșit al actualului război în Ucraina, decât cel în care întregul Occident se dezarmează și se îndepărtează de Rusia, lăsând statele membre NATO și UE din Europa Centrală și de Est (cărora Putin le zice textual „<i>teritorii adiacente cu Rusia</i>”) fără nicio putere militară și sub controlul strategic al Federației Ruse, ca teritorii-tampon, menite să ostoiască această spaimă strategică a Moscovei, de invazie a Patriei-Mamă, ca în 1941, vara.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Abia <b>în al treilea rând </b>pretențiile Rusiei, pentru încetarea războiului, ar fi cele legate de Ucraina. Adică „<i>demilitarizarea</i>”, împreună cu „<i>denazificarea</i>”, dar și cu recunoașterea independenței celor două așa-zise republici separatiste, între limitele administrative stabilite de pe vremea când erau subdiviziuni teritoriale în cadrul Ucrainei. Și recunoașterea anexării Crimeii la Federația Rusă, bine înțeles.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>Ce rezultă cu claritate din parcurgerea textului propus analizei? </b><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Rezultă că războiul Rusiei în Ucraina este un război cu Statele Unite ale Americii (NATO nici nu contează, deoarece ar fi doar „<i>o unealtă de realizare a politicii externe a Statelor Unite</i>”, ne asigură Putin în discursul său). <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Război care, dacă e să ne luăm după kremlinez, ar înceta doar când Statele Unite ar ajunge la un pachet de înțelegeri cu Rusia, privind statutul și regimul statelor europene situate în apropierea Rusiei și care nu întâmplător sunt statele foste comuniste, aflate până acum 30 de ani de partea sovietică a cortinei de fier. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În alți termeni, remarcăm că, de zece zile încoace, Federația Rusă este în război cu Statele Unite ale Americii, război purtat deocamdată pe teritoriul Ucrainei ghinioniste, „neo-naziste” și „militarizate” de către „<i>statele conducătoare în NATO care sprijină naționaliștii de extremă dreaptă și neo-naziștii din Ucraina, cei care nu vor ierta niciodată poporul din Crimeea și Sevastopol pentru că și-au exprimat liber opțiunea de a se reuni cu Rusia</i>”.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Acestea au fost observațiile pe baza cărora zic eu că am putea realiza o analiză pe text, care ne-ar putea duce la câteva concluzii și la cel puțin o previziune.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>O primă concluzie</b> este că, încă de dinainte ca primul soldat rus să pună piciorul pe teritoriul Ucrainei, președintele său Putin decisese că acel soldat trebuie să moară, ca un cost care nu e niciodată prea mare, pentru a demonstra puterea brațului înarmat al Federației Ruse, cea care vrea să reașeze aranjamentele de pace și de securitate în Europa, în înțelegere exclusivă cu Statele Unite ale Americii și în dispreț față de toate celelalte state europene, occidentale doar de o generație și mai mult. State care, la fel ca Ucraina agresată, sunt în mintea celor de la Moscova doar niște „teritorii adiacente cu Rusia”. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Dacă această concluzie este adevărată, asta înseamnă că Putin este dispus să plătească în continuare costuri oricât de mari, pentru realizarea posturii rusești de mare putere, care poate stabili unilateral „adevărul suprem” și care trebuie să fie ascultată cu supușenie de oricare altă națiune, inclusiv de cea americană. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Înseamnă că oricât de mulți soldați ruși vor cădea pe câmpul de luptă din Ucraina, oricât de multă muniție va fi consumată pentru distrugerea localităților ucrainene, oricât de multe se vor aduna cazurile de crime de război, săvârșite de politicienii, generalii și soldații Federației Ruse, oricât de mult va suferi națiunea rusă din punct de vedere diplomatic, politic, economic, cultural, de pe urma sancțiunilor, precum și oricât de izolată va deveni Rusia, mai ales prin maximizarea irelevanței sale ca sursă de materii prime și energie din gaz și petrol pentru Europa Occidentală, președintele ei Putin tot nu va opri războiul, cu distrugerile și crimele sale, până când Statele Unite nu vor conferenția direct, ca între doi poli de putere maximă, pe Planeta Pământ.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b>Soluția la această perspectivă este evident schimbarea datelor problemei și nu rezolvarea ei pe cale de forță. <o:p></o:p></b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"><b> </b></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Pentru că intrarea Statelor Unite în conflict este pasul la care se așteaptă evident Kremlinul. Și pentru care e pregătit Putin să arate cât de egală în putere militară ar fi Rusia lui, față de America. Ceea ce nu ar duce la al treilea război mondial, dar ar duce la transformarea Ucrainei într-o Siria atât de familiară militarilor ruși. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">De notat că Statele Unite știu și ele să facă analiză pe textul putinist. De aceea și-au scos Ambasada de pe teritoriul Ucrainei cu totul, ca să nu existe nici cel mai modest prilej de a fi forțate să intre în război, nici măcar pentru apărarea propriului lor personal și propriului lor teritoriu, constituit din acea ambasadă. Și de aceea rezistă și SUA și NATO la presiunile opiniei publice de a interveni militar, pe motive umanitare măcar.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">În schimb, dacă se vor continua măsurile de sancționare și de izolare a Federației Ruse, mergând până acolo unde această federație să fie scoasă din Națiunile Unite cu totul, ca actor internațional aflat în afara oricăror norme, legi și cutume de drept internațional și de relații internaționale, dar și mergând până acolo unde niciun cetățean rus să nu mai fie primit nicăieri în Lume (mai puțin pentru rațiuni de sănătate), dacă se vor da afară diplomații ruși din toate statele cărora Kremlinul le zice „teritorii”, iar ambasadele rusești de acolo se vor închide (cu reciprocitatea cutumiară, desigur), dacă agențiile de știri și canalele de informare publică vor pune embargou pe prezențele mediatice ale liderilor de la Moscova, dacă Tribunalul Penal Internațional va începe inculparea criminalilor de război ruși, fără să mai aștepte instrumentarea cazurilor particulare, doar pe baza dovezilor irefutabile că întregul război rusesc în Ucraina este o crimă de război în sine, fiind lipsit de provocare, de noimă și de legitimitate, atunci s-ar putea ca datele problemei să fie de natura unei schimbări de politică la Kremlin, dacă nu chiar de schimbare a politicienilor de la Kremlin.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: large;">Ceea ce rămâne oricum singura cale către pace.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://fb.watch/dBmoZQ-UST/">O dezbatere</a><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-6127453096093172112022-02-13T04:00:00.010-08:002022-02-13T04:18:52.700-08:00O schiță de analiză a relațiilor de securitate Occident - Rusia<p><span style="font-size: large;"> <span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span>O perspectivă tridimensională (cu dimensiunile: succesiune istorică, proces instituțional și comportament al actorilor) a relațiilor Occidentului cu Rusia ar putea scoate în evidență unele caracteristici ale ecuației de securitate internațională, care au fost practic de fiecare dată exploatate la maxim de ruși.</span></span></span></p><p><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">În 24 martie 1999, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – NATO declanșează Operația Allied Force împotriva Serbiei și Montenegro, de lovire din aer a forțelor și obiectivelor de pe teritoriul acestui stat, cu obiectivul declarat și atins ca toate forțele militare, de poliție și paramilitare sârbe să înceteze represiunile împotriva populației din provincia Kosovo și să plece de acolo, guvernul de la Belgrad să accepte reîntoarcerea în siguranță în Kosovo a tuturor refugiaților și dislocaților forțat, iar principiile convenite în acordul întocmit pe baza dreptului internațional să fie implementate. Operație ce s-a încheiat 78 de zile mai târziu, cu atingerea tuturor obiectivelor politice stabilite. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Această operație (care a constituit și premiera istorică a angajării NATO în vreun război) a fost anunțată și anticipată prin mai multe runde de întâlniri ale reprezentanților aliaților cu oficialitățile sârbe de la cel mai înalt nivel. Așa că nu a fost nicio surpriză. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Din perspectiva relațiilor dintre Occident și Rusia, cu toate că Moscova s-a arătat în public că ar avea simpatie și considerație pentru regimul politic de la Belgrad, rușii nu s-au opus războiului nici în cadrul ONU și nici în cadrul Consiliului NATO-Rusia, adică în cele două formate instituționalizate, în care își puteau exprima poziția și preocupările de securitate pe care le-ar fi avut.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Tot ce au făcut rușii, pe dimensiunea comportamentală, a fost ca, în ziua imediat următoare încetării operației Allied Force, să își disloce o subunitate pe transportoare blindate din dispozitivul ei din Bosnia și Herțegovina (unde participa sub comandă americană la forța de stabilizare a situației de securitate - SFOR) și să o trimită la Pristina, capitala Kosovo, unde să securizeze militar aeroportul de acolo. Problema a fost că rușii au făcut asta fără să se coordoneze în vreun fel cu NATO și în interiorul unui timp pe care NATO îl convenise cu guvernul de la Belgrad că nu vor fi mișcări de trupe aliate sau partenere, pe teritoriul Serbiei, astfel încât sârbii să își poată retrage în siguranță forțele din Kosovo și de pe unde le mai aveau ei dislocate, de pe timpul războiului eminamente aerian.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Acest comportament rusesc merită comentat ceva mai mult decât atât. În bătaie practică de joc, comandantul forțelor rusești din Bosnia și Herțegovina i-a comunicat comandantului american în subordinea căruia se aflau operativ acele forțe că intenționează să trimită o subunitate pe un aerodrom cu un nume căruia americanului nu îi spunea nimic. Fără să îi precizeze când urmează să trimită acea subunitate și fără să îl atenționeze că denumirea care nu îi spunea nimic americanului era de fapt denumirea de pe hărțile rusești a aeroportului Pristina. Fiind în interiorul perioadei în care doar acea subunitate rusă se afla pe teritoriul Serbiei, NATO nu a avut ce face decât să constate, uitându-se la televizorul prin care CNN anunța lumii mișcările de trupe rusești, că Rusia a ocupat militar, de capul ei, singurul aeroport din provincia care urma să fie administrată de NATO, împreună cu partenerii săi pentru pace. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Deși de valoare modestă ca forță militară, acest gest putea oricând să dobândească o valoare strategică, dacă NATO ar fi încercat să preia controlul militar al singurei porți aeriene din zona în care urma să se instaleze, iar rușii s-ar fi opus pe teren. Cu eforturi considerabile și cu decizii luate la nivel strategic în capitalele NATO, mai ales la Washington DC și la Londra, s-a convenit ca NATO să dea dovadă de reținere și să reia controlul asupra acelui aeroport prin dialog și înțelegere cu rușii. Ceea ce nu s-a întâmplat decât după ce Rusia a fost obligată să își întoarcă avioanele de transport pe care deja le trimisese ca să facă demonstrația din aer că aeroportul Pristina este sub controlul ei exclusiv. Întoarcere din aer întâmplată în două cazuri deasupra României, care a interzis survolul acelor aeronave rusești, în coordonare cu NATO și în cadrul parteneriatului pentru pace.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ca un element relevant în explicarea acestui comportament rusesc, la marginea declanșării unei eventuale confruntări militare NATO – Rusia, să menționăm că, în anticiparea declanșării Operației Allied Force din 24 martie 1999, la 9 martie același an, directorul Serviciului Federal de Securitate rus a devenit și secretarul Consiliului de Securitate, instituția responsabilă de toate deciziile de securitate națională și internațională ale Președintelui Federației Ruse. Este vorba despre domnul Vladimir Vladimirovici Putin, care va rămâne doar cu funcția de secretar al Consiliului de Securitate, începând cu 29 martie 1999 și până în august, același an, când preia funcția de Prim Ministru al Federației Ruse. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Adică, comportamentul acela militar rusesc, de dispreț față de națiunile NATO și la limita unui posibil incident care să declanșeze o confruntare militară cu o evoluție imprevizibilă, a fost supervizat, de la nivelul președintelui de atunci rus Elțîn, de actualul președinte rus Putin.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Și doar comportamentul de reținere și insistență la dialog, al oficialilor din NATO (care și-au păstrat unitatea de decizie și de voință) a făcut ca să nu consemnăm, încă din 1999, o confruntare militară NATO – Federația Rusă, pe teritoriul unei a treia părți.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">În același fel (pe cele trei coordonate propuse la început) putem privi și anul 2008, când președintele de la sfârșitul mandatului Putin vine la Summit-ul NATO de la București, în context instituțional, ia masa cu președintele american Busch (și el în ultimul an de mandat), se asigură că NATO nu invită nici Georgia și nici Ucraina să înceapă programul de obținere a calității de membru NATO, după care, câteva luni mai târziu, trecând din funcția de președinte în cea de prim-ministru, profită de improvizațiile de securitate naționale ale președintelui de atunci al Georgiei și invadează această țară. Fără nicio reacție din partea NATO ori a Uniunii Europene, ca cele două instituții fundamentale ale Occidentului aflat în raporturi cu Federația Rusă. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Și tot la fel putem privi și anul 2014, când cu anexarea Crimeii la Federația Rusă. Despre care sunt multe de spus, desigur.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Aceasta a fost doar o schiță. O propunere de metodologie tridimensională de analiză a unor relații de securitate între Occident și Federația Rusă. Fără îndoială, sunt multe alte metode prin care să ne uităm la același subiect. Dacă metodele sunt valabile și datele folosite sunt adevărate, atunci ar trebui să ajungem la același rezultat, indiferent de metodă.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Concluzia de astăzi este că domnul Vladimir Vladimirovici Putin este dispus, nu de azi ci de mai bine de două decenii, să își arate disprețul față de Occident inclusiv prin aducerea relațiilor dintre națiunea sa și națiunile transatlantice în pragul războiului, atâta timp cât acesta nu se declanșează propriu-zis. Iar limita de suportabilitate a acestui comportament rusesc este dată întotdeauna de ocupanții funcțiilor de decizie strategică din Occident. Cu mențiunea că, la atingerea acelei limite, domnul Putin se arată întotdeauna dispus să se oprească din gesturile provocatoare. Nu știm însă cât de dispus este la dialog, deoarece Vestul nu i-a propus niciodată așa ceva, la modul serios.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgW9xWaVxujPjQ_ooqB5U-zEaZddob-MznOXjGNrR1_ME21jcRE38q5iAsRPx32AjWovha2TBIugA10xtcF4SDcyLSE_IX8HS8QHGtftOj7KR_86M1IpxwG7gHhgo-dkzmdVUifWseLxAiZzQhzkDGmpoQVtF4vVHMkBz8SPZ7t-riq2qeExa2twKeV=s674" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="386" data-original-width="674" height="183" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgW9xWaVxujPjQ_ooqB5U-zEaZddob-MznOXjGNrR1_ME21jcRE38q5iAsRPx32AjWovha2TBIugA10xtcF4SDcyLSE_IX8HS8QHGtftOj7KR_86M1IpxwG7gHhgo-dkzmdVUifWseLxAiZzQhzkDGmpoQVtF4vVHMkBz8SPZ7t-riq2qeExa2twKeV=s320" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">(Foto: nato.int)</div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-59416153647645712032022-02-11T16:24:00.001-08:002022-02-11T16:24:38.456-08:00De la demonstratia de forta la amenintarea cu forta si apoi la razboi e mai mult de un pas<p><span style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Deci, Federația Rusă nu are niciun motiv (nici real și nici fabricat) și niciun obiectiv strategic pentru invadarea Ucrainei. Ba, mai mult, Moscova zice răspicat că nu are nicio intenție să atace Ucraina. În asemenea condiții, tot ce le rămâne comentatorilor de politică externă și de securitate din România este să discute starea mintală a președintelui rus Vladimir V. Putin.</span></span></p><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">În sensul că, da, nu o avea Rusia niciun motiv real ori fabricat, așa cum nu o avea niciun obiectiv strategic de atins (altul decât invadarea Ucrainei, care pentru unii dintre acești comentatori ar fi obiectiv politic!), dar dacă „i se pune pata” lui Putin, atunci să te ții război, în toată regula! Sau, într-un limbaj mai academic, deși nu există nicio rațiune a unei eventuale invazii rusești în Ucraina, o asemenea întâmplare nu poate fi exclusă, având în vedere că președintele rus ar putea lua oricând decizii iraționale. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Realitatea este mult mai simplă și mai clară, pentru orice alfabetizat mediu în materia relațiilor internaționale de putere. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">1. În ultimele două luni, Federația Rusă a făcut o demonstrație de forță, de valoarea unei armate convenționale (100.000 militari), pe teritoriul propriu, la granița cu Ucraina, precum și de valoarea a 3 divizii convenționale (30.000), în Belarus. Plus aducerea unei grupări de nave de luptă și de transport desant maritim în Marea Neagră. Adică, Rusia a demonstrat lumii că este capabilă ca, în interval de câteva zile, să disloce asemenea forțe de pe unde erau ele cartiruite (inclusiv de la mare distanță) și să le poziționeze astfel încât să poată oricând declanșa o operație militară ofensivă, de valoarea acelor forte. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Justificarea declarată și reală pentru această demonstrație de forță este că Moscova se simte amenințată de europenii occidentali, care ar vrea să ocupe Ucraina, prin integrarea ei în NATO și apoi în Uniunea Europeană. Astfel încât, dacă sunt lăsați în pace, europenii occidentali ar urma să aibă frontieră de stat comună cu Federația Rusă, ceea ce, din punctul de vedere moscovit este o amenințare inacceptabilă. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">De unde și demonstrația de forță, prin care Moscova arată că are capacitatea militară de a preveni orice schimbare de statut al Ucrainei independente și suverane, de alianță și de unire cu Occidentul. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Pentru descaladarea tensiunii create prin demonstrația de forță, încă prezentă, Kremlinul cere occidentalilor asigurări că nu vor primi niciodată Ucraina nici în NATO și nici în Uniunea Europeană, pentru a menaja sensibilitățile rusești, legate de proximitatea sa geografică cu democrația de tip occidental.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">2. Deoarece Occidentul nu a dat curs unei asemenea cereri (care ignoră statutul de stat independent și suveran al Ucrainei, precum și dreptul ei de a adera la ce alianță militară și la ce uniune politică și economică vrea ea), Federația Rusă a trecut de la demonstrația de forță la amenințarea cu forța armată.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Astfel, a declanșat o serie de exerciții militare cu trupele existente la granițele cu Ucraina, prin care forțele participante la demonstrația de forță să își ridice capacitatea de luptă și să devină gata de primirea unei misiuni de participare la o operație militară rusească ofensivă, pe teritoriul Ucrainei. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Justificarea declarată și reală a acestei amenințări cu forța este aceeași ca și în cazul demonstrației de forță, anterioare. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Ceea ce înseamnă că Federația Rusă se va opri din amenințarea cu forța a păcii în Europa doar dacă ceilalți europeni cedează și ignoră independența și suveranitatea Ucrainei, și hotărăsc ei că Rusia are dreptul de veto în materie de lărgire NATO și UE, după cheful ei.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">3. Asta nu înseamnă că Rusia va declanșa vreo operație militară pe teritoriul Ucrainei, după ce forțele sale amenințătoare își vor dobândi capacitatea deplină de luptă ofensivă.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Dintr-o rațiune foarte clară: dacă pentru demonstrația de forță și pentru amenințarea cu forța Moscova a putut proclama o justificare, chiar dacă în afara dreptului internațional și al aranjamentelor europene de securitate, pentru cea mai simplă operație militară împotriva Ucrainei independente și suverane nu mai are niciun motiv să o facă și niciun obiectiv strategic de atins. Și puteți să le spuneți comentatorilor români că războiul ca atare nu este obiectiv strategic sau de orice fel.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">4. Cât despre ipoteza că cei vreo 25 de generali care comandă trupele aflate în plină amenințare cu forța, la granițele Ucrainei, vor accepta o misiune ofensivă împotriva Ucrainei, iar cei vreo 130.000 de militari vor îndeplini o asemenea misiune doar pentru că așa are chef să ordone de la Kremlin președintele rus Putin, aceasta este o ipoteză falsă. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Asta nu doar pentru că niciun general și niciun soldat nu execută un ordin, d-apoi o misiune, care nu îi este explicată rațional, ci mai ales pentru că niciun general nu declanșază un război, nici măcar unul limitat, dacă nu are măcar convingerea intimă că l-ar putea câștiga. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Ori, pentru a evalua șansele de a câștiga un război, este nevoie ca generalului să i se indice un obiectiv politic explicit și real, deoarece atingerea acelui obiectiv înseamnă victoria în război și nu învingerea inamicului într-o bătălie sau două.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Ca să nu mai vorbim despre faptul că orice operație militară ofensivă a rușilor în Ucraina este privată de unul dintre cele mai solide argumente de augumentare a puterii militare: surpriza. </span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">5. Și atunci de unde insistența americanilor, la cel mai înalt nivel posibil, de a anunța o invazie iminentă a Rusiei în Ucraina, condimentată cu averizarea adresată propriilor lor cetățeni de a părăsi cât mai repede (24 - 48 ore) teritoriul ucrainean?</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">Această insistență, făcută publică, atinge două scopuri:</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">5.1. Exprimă extrem de clar, pentru cetățenii americani dar și pentru îngreaga omenire, decizia Administrației Biden de a nu angaja forțe armate americane, pe teritoriul Ucrainei, în caz de agresiune rusească, nici măcar pentru extragerea priopriilor săi cetățeni. Astfel încât rușii să nu aibă niciun motiv de a escalada agresiunea de la folosirea armamentului convențional la armamentul nuclear tactic.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">5.2. Exprimă la fel de clar un mesaj către Moscova, cum că amenințarea cu forța, făcută prin declanșarea exercițiilor din Belarus și din Rusia (inclusiv cele din Marea Neagră), de creștere a capacității ofensive a trupelor dislocate la granița cu Ucraina este luată foarte în serios, atât în America, cât și în Europa Occidentală. Și, în consecință, Occidentul este pregătit să facă față materializării acestei amenințări, sub toate formele și cu toată vigoarea, în deplină unitate occidentală de voință și acțiune.</span></div></div><div class="cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql o9v6fnle ii04i59q" style="caret-color: rgb(5, 5, 5); color: #050505; font-family: system-ui, -apple-system, BlinkMacSystemFont, ".SFNSText-Regular", sans-serif; margin: 0.5em 0px 0px; white-space: pre-wrap; word-wrap: break-word;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">De unde rezultă că singura continuare posibilă a situației, oricât de tensionate militar ar fi ea, este doar începerea demersurilor diplomatice pentru găsirea de soluții care să fie satisfăcătoare pentru toate părțile și care să fie în interiorul dreptului internațional, cel care guvernează relațiile între națiunile independente și suverane din Europa și din Lume.</span></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgv9sZUey6HAQ7uSQc_5BK8XGzPHMdEMsrTb-32Sp1q6YN6AIE1derIP0aS5afWcR4r1JCPn1eINkhEu758t9C1Kq80eFPt2DapQ1P81T59oR22ar4Stc_cDqQLTMafgS110B6HuzVpGqPW1bmIMmwlFMur21xv15FlAwNRlEaWmK4EVVmPZohHWIKA=s1307" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="792" data-original-width="1307" height="194" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgv9sZUey6HAQ7uSQc_5BK8XGzPHMdEMsrTb-32Sp1q6YN6AIE1derIP0aS5afWcR4r1JCPn1eINkhEu758t9C1Kq80eFPt2DapQ1P81T59oR22ar4Stc_cDqQLTMafgS110B6HuzVpGqPW1bmIMmwlFMur21xv15FlAwNRlEaWmK4EVVmPZohHWIKA=s320" width="320" /></a></div><br /><span style="font-size: medium;"><br /></span></div></div>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-35965296825764885302022-02-07T07:43:00.011-08:002022-02-07T16:04:36.792-08:00Ce mai întreabă prietenii virtuali<p> <span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Dialog virtual (un prieten virtual întreabă, eu răspund)</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întrebare: </span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cât de reală este invazia militară a Rusiei în Ucraina?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Răspuns:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> O invazie militară a Rusiei în Ucraina este atât de reală pe cât este reală intenția Rusiei de a merge la război. Să reținem că vorbim despre o invazie. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Adică o pătrundere cu arme și trupe pe teritoriul unui stat suveran și independent, continuată printr-o ocupație militară a acelui teritoriu și asigurată prin interzicerea succesului altor acțiuni militare adverse, de restabilire a controlului legitim asupra acelui teritoriu. Exemplul cel mai recent este din 2008, când Federația Rusă a invadat militar Georgia, ocupând cu trupele și armele sale o bună parte din teritoriul acestei republici caucaziene independente și suverane, cu scopul politic de a interzice guvernului legitim de la Tbilisi să își restabilească controlul administrativ asupra celor două regiuni separatiste, stabilite prin înghețarea unui conflict ce dura de la disoluția Uniunii Sovietice, la finalul lui 1991.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Alte tipuri de acțiuni agresive, mai mult sau mai puțin duse cu mijloace și forțe armate, nu se califică pentru eticheta de invazie. Deși ele pot fi catalogate ca agresiuni asupra unui stat independent și suveran. Cum ar fi o incursiune a forțelor rusești în Ucraina, în urma căreia Rusia nu ocupă un teritoriu și nu instituie controlul său militar asupra populației de pe acel teritoriu. Doar că chiar și o simplă incursiune din aceasta se califică pentru catalogarea ei ca agresiune armată asupra statului independent și suveran, și are consecințe de drept internațional. Inclusiv poate declanșa măsuri de sancționare a agresorului.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Așa că, dacă mă întrebi doar despre invazie, îți pot răspunde că eu nu sesizez niciun obiectiv politic al Moscovei, în Ucraina, care să trebuiască să fie atins printr-o invazie. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Cu alte cuvinte, nu văd de ce am discuta acest subiect al invaziei, mai ales în forma sa exacerbată, în condițiile în care nu numai că formal Moscova proclamă că nu are un asemenea obiectiv și în consecință nu are niciun motiv să declanșeze neprovocată vreo invazie a Ucrainei, dar nici de pe margine nu se vede că Moscova ar avea de gând să invadeze Ucraina.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întrebare:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Și totuși Rusia și-a masat forțe foarte numeroase și foarte puternice nu numai al granița cu Ucraina, dar și în Belarus, astfel încât, dacă ne uităm pe harta cu plasamentul acelor forțe, ar trebui să concludem că Moscova se pregătește pentru a invada Ucraina pe cel puțin două direcții de ofensivă, cu obiectivul de a cuceri Capitala Kiev. De ce ar face așa ceva Rusia, dacă e cum zici, că nu are niciun obiectiv politic care să justifice invazia militară, nici declarat și nici intuit?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Răspuns: </span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În termeni consacrați, aducerea acelor forțe și distribuirea lor pe teritoriile Federației Ruse și Belarus, în posturi amenințătoare, precum și ridicarea gradului de pregătire pentru operații militare spre cel maxim, prin exerciții și antrenamente în zonele de amplasare a forțelor armate se numește amenințarea cu forța armată.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Doar dacă s-ar îndeplini și celelalte condiții, de intenție (obiectivul politic despre are ziceam mai înainte) și de oportunitate (condiții externe, care să dea o speranță cât mai credibilă de succes al acțiunilor militare agresive), am putea vorbi despre iminența unei invazii săvârșite cu acele trupe și armamente rusești, la care ne uităm mirați cu toții, de două luni încoace. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Altfel, în absența intenției și oportunității, mișcările astea de forțe armate, cărora eu le zic „flexarea mușchiului militar” al Rusiei, nu sunt altceva decât o demonstrație menită să spună lumii că, uite, Rusia este puternică, este hotărâtă, iar militarii sunt executanți fideli ai ordinelor politicienilor din fruntea statului, care îl au pe domnul președinte Putin în fruntea lor. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întrebare:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> De ce ar face Rusia așa ceva? Să amenințe, fără să aibă însă intenția de a trece la fapte, de a declanșa invazia despre care vorbește toată lumea?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Răspuns:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Demonstrațiile de forță și amenințarea cu forța armată sunt elemente de comportament al statelor care au o istorie îndelungată. Ele apar întotdeauna în comportamentul internațional al unui stat, atunci când acel stat nu are alte argumente și alte puteri non-militare, la care să facă apel, atunci când intenționează să schimbe ceva în relațiile internaționale la care este parte.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">În cazul acesta concret, Rusia și-a declarat cu voce foarte tare și foarte fermă câteva nemulțumiri ale sale, despre modul în care funcționează aranjamentele de securitate din Europa. Așa cum și-a declarat poziția sa față de anumite aspecte ale comportamentului altor state europene, mai ales al celor aliate în NATO. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Vorbim despre întărirea capacităților de apărare, adică eminamente defensive, ale aliaților din așa-zisul flanc estic, prin aducerea pe teritoriul lor a unor instalații, forțe și comandamente NATO, cu statut permanent sau temporar. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Trebuie subliniat aici că Rusia refuză să recunoască acel caracter defensiv și deci neamenințător al prezenței militare aliate pe teritoriile unor state NATO cum sunt Polonia și România. Ba, mai mult, Rusia refuză să folosească instrumentele deja existente, cele de inspecții, verificări și controale, la care ar fi avut acces, dacă nu s-ar fi retras unilateral din acordurile și convențiile care instituționalizează internațional aceste instrumente, cunoscute sub genericul de aranjamente de securitate și de creștere a încrederii între statele europene. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Doar astfel poate Rusia să pretindă că prezența unor forțe, instalații și comandamente NATO pe teritoriile statelor NATO ar fi percepută la Moscova ca pe o amenințare de natură militară la adresa ei, amenințare care ar justifica la o adică o reacție militară din partea rușilor. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">De unde și pretenția complet ilegală, din perspectiva dreptului internațional și complet neserioasă, din perspectiva comportamentului actorilor internaționali, de a cere retragerea forțelor, instalațiilor și comandamentelor NATO de pe teritoriile statelor membre NATO, pe criteriul absurd că aceste state ar fi deveni aliate mai recent, adică cu doar 23, respectiv 18 ani în urmă.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Pentru a da credibilitate unor asemenea pretenții ilegale și neserioase, Rusia recurge la un comportament internațional de factură huliganică, ca orice derbedeu care are ca singur argument faptul că e violent de felul său, a petrecut mult timp la sala de forță și mai are și tupeu să sară la bătaie, când are el chef. Adică, Rusia amenință cu forța sa armată.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întrebare:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Deci zici că nu e nimic mai mult aici decât o golăneală, din partea Rusiei?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Răspuns:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Nicidecum! Doar comportamentul ăsta poate fi asemuit cu cel al unui derbedeu violent și fără maniere. Rusia este însă foarte serioasă și foarte precisă în ceea ce face.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Desigur, nu vorbim despre intenția de a merge la război, împotriva Ucrainei ori a NATO. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Vorbim despre faptul că actualele aranjamente de securitate din Europa datează de dinainte de disoluția Uniunii Sovietice, iar Federația Rusă (care a moștenit politic și teritorial doar o parte din ceea ce era Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) nu se simte de fel confortabil în arhitectura de securitate europeană, edificată astfel. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Desigur, exemplul cel mai la îndemână este anexarea Peninsulei Crimeea la Federația Rusă. Anexare ce s-a făcut în afara aranjamentelor de securitate existente (ba chiar cu încălcarea lor grosolană) și, în consecință, anexarea este recunoscută internațional doar de vreo doi sateliți ai Rusiei. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Dar tot aici putem include și faptul că, spre deosebire de fosta URSS, Federația Rusă nu mai beneficiază de recunoașterea internațională a controlului strategic și hegemonic, pe care Uniunea Sovietică îl exercita asupra statelor socialiste din centrul și estul Europei. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Nici măcar controlul Moscovei, exercitat asupra fostelor state sovietice socialiste, nu mai este recunoscut internațional de către nimeni. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Iar faptul că Rusia și-a menținut trupe pe teritoriul unora dintre aceste state foste sovietice, devenite independente și suverane între timp, precum și că a încurajat războaie civile și mișcări separatiste pe teritoriile acelor state (care au dus la așa-zisele conflicte înghețate) nu este un fapt în măsură să satisfacă orgoliile hegemonice ale Moscovei. Mai ales că, iată, în contrapartidă la pretențiile ilegale și neserioase ale Rusiei, ceilalți actori internaționali, mai ales Statele Unite și Uniunea Europeană, propun ca Moscova să își retragă acele forțe și să renunțe la susținerea forțelor separatiste, din fostele republici unionale sovietice.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">De aceea, rescrierea aranjamentelor de securitate, în vigoare dar nu în forță față de Federația Rusă, în momentul de față, în Europa este cel mai important obiectiv strategic al Moscovei. Obiectiv care justifică tot tapajul făcut prin demonstrația de forță amenințătoare la adresa Ucrainei, dar și la adresa statelor aliate în NATO, de pe flancul de est al Alianței.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Întrebare: </span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Am înțeles, acum. Dar oare de ce americanii nu au înțeles tot așa ceva? De ce americanii, prin vocile cele mai autorizate (președintele Biden, consilierul său de securitate națională, purtătorii de cuvânt ai Departamentului de Stat și Departamentului Apărării, senatori seniori în materia relațiilor internaționale) insistă să anunțe publicul lor național și publicul mondial, totodată, că războiul cu Rusia este iminent, că poate degenera oricând într-o confruntare nucleară, iar aceasta ar putea avea și o dimensiune globală?<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-size: medium;"><b><u><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Răspuns:</span></u></b><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> Te rog să fii convins că și americanii, de la președintele lor și până la portarul de la Ambasada Statelor Unite la Moscova, au înțeles exact același lucru, pe care l-am enunțat și eu mai sus.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Dacă te uiți atent la declarațiile americanilor, vei descoperi că și ei zic cam același lucru ca și mine, doar că îl zic cu alte cuvinte. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">De exemplu, când zice un senator că „<i>Putin vrea să refacă Uniunea Sovietică</i>”, el zice exact ce am zis și eu: că Moscova nu este mulțumită de faptul că a pierdut recunoașterea și acceptarea internațională a controlului ei asupra unei zone de influență strategică europeană, compusă din republicile unionale dar și din statele socialiste din afara URSS și că vrea să își refacă acea influență, care să mai și fie recunoscută internațional, ca pe vremea URSS.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">La fel, când consilierul de securitate națională al Președintelui Statelor Unite vorbește despre iminența unei agresiuni armate a Rusiei asupra Ucrainei (în interval de zile), el zice de fapt că amenințarea cu forța, etalată de Moscova, este recunoscută ca atare, este credibilă la Casa Albă, iar exprimarea publică a acestei recunoașteri ar fi și o formă de descurajare a Kremlinului, căruia i se spune public faptul că mesajul său a fost recepționat, așa că nu mai are de ce să continue cu flexarea mușchiului său militar.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Asta nu înseamnă că în Washington D.C. nu ar fi oameni importanți, care contemplează cu interes eventualitatea unei confruntări armate în Europa, iscată de Rusia și care își planifică la modul cel mai serios să tragă maxim de profit strategic de pe urma unei asemenea confruntări. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ca să nu mai vorbim despre cei care țin neapărat ca atenția opiniei publice americane să fie concentrată pe subiectul unei ipotetice invazii iminente a Rusiei în Ucraina și nu pe ascendentul strategic al Chinei, în regiunea sa, dar și la nivel global.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgbFaKQY2_E2WqGKjX0GlsyViz1t0vTsHIg5nK0kjUqf-15narOrj3wYNp-aVi0gXyvJv2UPibWaa9SYI-glCtVRGD-4tSmZbU41o9LFi9U1Wyo65jdUW0D2tgehJnMLssl4hZ4G5FX6ly7LZK5h2NyXLc8SH3bsQ6JCkX0qS71vbMd0sCOeP6tEHh9=s1024" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgbFaKQY2_E2WqGKjX0GlsyViz1t0vTsHIg5nK0kjUqf-15narOrj3wYNp-aVi0gXyvJv2UPibWaa9SYI-glCtVRGD-4tSmZbU41o9LFi9U1Wyo65jdUW0D2tgehJnMLssl4hZ4G5FX6ly7LZK5h2NyXLc8SH3bsQ6JCkX0qS71vbMd0sCOeP6tEHh9=s320" width="240" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-65658047490027566502021-08-27T11:26:00.002-07:002021-08-27T11:42:00.283-07:00 Inevitabilul perfect evitabil<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">L-am auzit pe președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Joseph Robinette Biden, afirmând cu toată autoritatea celei mai puternice ființe umane de pe Planeta Pământ că situația actuală, în care se află forțele armate și cetățenii americani, împreună cu colaboratorii și cu susținătorii lor afgani, în operația de evacuare pe calea aerului a cât mai multor cetățeni americani și a cât se nimerește dintre solicitanții afgani, este o situație confruntațională și violentă, incluzând pierderi de vieți omenești cu zecile, fără îndoială inevitabilă.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Adică, zic americanii, prin glasul președintelui lor, că indiferent ce ar fi făcut ei, situația asta tot ar fi apărut, victimele tot s-ar fi produs și haosul în care au fost prinși sute de mii de ființe umane tot s-ar fi ridicat. Că victimele, distrugerile, tragediile, dezastrul ar fi împreună, dar și fiecare în parte incidența unui inevitabil strategic. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Desigur, situația fiind inedită (în niciuna dintre operațiile precedente de retragere a forțelor armate americane dintr-un teatru de operații nu s-a mai văzut așa ceva, nici măcar în preferata comentatorilor retragere din Saigon, actualmente Ho Chi Minh City, în Vietnam), orice afirmație contrafactuală despre acea situație are exact aceeași valoare, una apropiată de valoarea nulă. Iar atunci când afirmațiile contrafactuale sunt emise de propagandiștii pro- sau anti-Biden, valoarea lor devine evident negativă. Afirmațiile propagandiștilor își pierd întotdeauna foarte repede din orice valoare inițială ar fi avut.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Avantajul unui român care comentează această situație este că nu poate fi bănuit de propagandă în favoarea niciuneia dintre taberele politice americane, care se opun una alteia în mod tradițional. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">De altfel, românul care se pronunță nu are de ce să o facă decât în favoarea publicului său național. Și nu ca un comentariu de cabaret sau de tabloid, așa, ca să mai râdem și noi de americani, că prea au râs toți occidentalii de noi, de fiecare dată când am deschis gura, ci ca un serviciu public național. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este de datoria sau responsabilitatea oricărui român cunoscător ori priceput în mecanismele care acționează politic, economic, diplomatic și militar în orice intervenție americană, oriunde în Lume, să își informeze publicul propriu cu orice aspect din care s-ar putea trage vreo lecție pentru națiunea română. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Asta, în condițiile în care securitatea națională a României este integrată în NATO, adică este în ultimă instanță dependentă de politica, voința și comportamentul națiunii americane, aliatul Nord-Atlantic fără de care NATO nici nu ar exista. Situație în care este rezonabil să presupunem că atitudinea pe care administrația actuală americană o etalează față de un aliat/partener strategic, în contextul retragerii din Afganistan, va fi similară dacă nu identică cu atitudinea pe care aceeași administrație ar avea-o față de alt aliat/partener strategic, cum este România.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Astfel, orice considerație de natură contrafactuală (care ar avea valoarea apropiată de zero sau chiar negativă), făcută de un român în beneficiul unui public din națiunea română ar căpăta o valoare locală diferită de și deasupra lui zero. Cu condiția evidentă ca comentatorul român să fie eminamente onest cu auditoriul său și cunoscător al materiei puse în discuție.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Prima lecție pe care o poate semnala un român priceput în materiile deciziilor militare strategice și planificării operațiilor de orice fel este că, în America, controlul asupra acestor decizii și asupra indicațiilor de planificare operativă este eminamente politic. Ceea ce înseamnă că și responsabilitatea pentru consecințele deciziilor sau ale planurilor operative revin tot politicului, la cel mai înalt nivel. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Astfel încât, în momentul în care Lumea a fost pusă în fața unei situații inedite, în care Statele Unite ale Americii și-a închis baza militară de valoare strategică din Afganistan, a declarat misiunea de asistență a forțelor afgane încheiate și l-a retras pe comandantul care condusese operația corespunzătoare acelei misiuni, trupele americane părăsind pur și simplu teritoriul afgan, fără niciun cuvânt explicativ adresat aliaților occidentali, încă prezenți, orice cunoscător al modului de gândire și de operare strategice americane a fost convins că atitudinea asta cade în responsabilitatea exclusivă a Președintelui Statelor Unite ale Americii.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Putem bănui că Administrația Biden a încercat o mișcare surpriză, cu scopul de a separa forțele americane de orice operație ulterioară de protecție a zecilor de mii de colaboratori și susținători locali, în condițiile în care una dintre premisele cele mai evidente de planificare a fost că forțele oficiale afgane ar fi suficient de motivate, de instruite, de echipate și de conduse politic încât să asigure nu numai ordinea constituțională și legală pe întreg teritoriul Afganistanului, dar să și ofere aceeași protecție pro-americanilor din rândurile publicului afgan, pe care militarii americani o oferiseră până atunci colaboratorilor de toate felurile, din populația locală.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa că operația de retragere, începută cu mica ceremonie de încetare a operației </span><span lang="EN-US" style="background-color: white; color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif;">Resolute Support</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">, în 12 iulie 2021, a avut un caracter mai degrabă confidențial și a intenționat să îi pună pe toți cei care ar fi vrut să plece odată cu americanii în fața faptului împlinit: trupele americane deja plecaseră peste noapte! Urmând ca afganii care se simțeau în nesiguranță ori aveau alte motive să creadă că se califică pentru emigrarea lor în Statele Unite să își negocieze situația lor și a familiilor lor prin intermediul Ambasadei SUA în Kabul, ce rămânea deschisă pentru business ca de obicei. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru ca atitudinea asta americană la vârf să fi fost de succes, era nevoie de două condiții: (1) personalul ambasadei americane să fie complet ca efective, în perfectă stare operativă și capabil să își îndeplinească toate misiunile, după plecarea forțelor pentru operația proaspăt încheiată, cea de asistență a afganilor și (2) autoritățile și forțele afgane să fie capabile să își îndeplinească menirile și misiunile, mai ales cele de protecție a miilor de cetățeni americani ce rămâneau în urma retragerii forțelor de asistență, pentru continuarea programelor de zeci de miliarde de dolari, prin care Statele Unite și aliații lor occidentali țineau pe linia de plutire o administrație afgană notoriu coruptă și slab motivată să își îndeplinească angajamentele, în absența unei motivări financiare sau materiale substanțiale.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Aceste două condiții au dispărut în interval de vreo 10 zile, în prima jumătate a lunii august, când situația de securitate locală a Afganistanului s-a deteriorat complet, pe mâna grupării Taliban, care nu a mai așteptat nici măcar o zi, după plecarea forțelor americane din încheiata operație </span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Resolute Support</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> și au trecut la negarea autorității locale a guvernului afgan. Ambasada Americii la Kabul a fost închisă, personalul evacuat, iar forțele regulate afgane, cele constituire, echipate, înarmate, instruite și motivate financiar de americani au dispărut din ecuația unui eventual război civil, care nu a mai avut loc, din cauză de absență a autorității guvernamentale, de la fața locului. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Și asta n-ar fi fost nimic. Singurul aeroport rămas deschis pentru evacuarea americanilor a fost invadat de mii de civili afgani, care s-au îmbulzit până sub aripile avioanelor militare de transport ale US Air Force, ba unii s-au și agățat de fuzelajul unui asemenea avion, care a decolat, în timp ce bieții de ei s-au desprins și s-au prăbușit în gol, de pe panta de decolare.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Această situație nu avea cum să fie inevitabilă. Din contră. Există măsuri verificate prin care o ambasadă americană poate rămâne deschisă și funcțională în situații de război civil în țara în care se află. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Desigur, o ambasadă nu poate funcționa pentru procesarea a zeci de mii de persoane aproape simultan, persoane care cer vize speciale, precum și mijloace de evacuare din Afganistan pentru ei și pentru familiile lor. Dar prezentarea pentru procesare a unor zeci de mii de solicitanți simultan putea fi evitată prin răsfirarea lor în timp și spațiu. Cum ar fi fost prin emiterea de bonuri de ordine. Dar și prin multiplicarea punctelor de contact fizic între funcționarii de la imigrări americani și solicitanții afgani, împreună cu multiplicarea acelor funcționari, desigur. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cât despre dezertarea în masă a forțelor și autorităților afgane, în frunte cu președintele lor, americanii ar fi trebuit să anticipeze comportamentul acesta. Anticipare foarte ușor de realizat, dacă programele de înarmare, finanțare, echipare și instruire a armatei afgane ar fi inclus și verificări sau/și certificări ale capabilităților operative, efectuate de NATO (care are o îndelungată și serioasă experiență în așa ceva), verificări și certificări care ar fi acoperit și partea de responsabilitate a conducătorilor politici, cea de motivare a trupei, dar și partea de integritate atât a comandanților, cât și a liderilor civili. Abia când asemenea verificări și certificări fie că nu au avut loc, fie că au fost lipsite de conținut real putem vorbi despre inevitabilitatea dezertării politico-militară în masă, din partea afgană. Sau verificările și certificările au avut loc, au fost corecte și relevante, iar situația rezultată i-a îndemnat pe americani să își ia bagajele personale și să plece de acolo, că nu mai era nimic de făcut, cu câtă corupție rezulta din acele verificări și certificări.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Toate aceste observații sunt făcute de mine cu publicul românesc în minte. Noi nu avem nici exercițiul teoretic și nici deprinderile colective de a lucra cu concepte cum sunt controlul și supravegherea democratice asupra forțelor armate. Așa cum nu avem habar despre ce înseamnă diferența dintre comanda militară și managementul domeniului public al apărării naționale. Ca să nu mai vorbim despre prăpastia conceptuală dintre politici de apărare și misiuni de apărare națională. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Doar că aceste concepte, noțiuni, deprinderi, mecanisme și comportamente, toate bazate pe responsabilitatea politică și militară, care este continuu controlată și supravegheată democratic, adică de ”</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">We, the People</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">” (noi, poporul suveran) sunt aproape automatisme în cultura și civilizația americane. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa că prima lecție de învățat de români din situația actuală din Afganistan nu este despre americanii care pleacă peste noapte, ca soluție de a evita ca mii de localnici să le ceară să îi ia cu ei în America, ci cea despre americanii care nu sunt dispuși să lupte pentru o națiune care nu se respectă pe sine, care se edifică instituțional pe baze corupte, care promovează lideri imorali și care folosește armata națională ca sursă de venituri pentru comandanți și familiile lor.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Abia sub amenințarea Taliban au revenit americanii asupra deciziei lor de a pleca fără să ia pe nimeni cu ei și și-au activat capabilitățile de evacuare la un nivel nemaivăzut până acum, cifrele celor scoși din Afganistan de Statele Unite, Germania, Franța, Marea Britanie și alți aliați ori parteneri occidentali trecând de pragul de 100.000, în doar câteva zile, cifre ce vor fi și mai mari la sfârșitul lunii august, când misiunea de evacuare va înceta. Această evacuare este evident o operație umanitară, după toate elementele definitorii și nu schimbă în vreun fel atitudinea americanilor față de foștii protejați din ultimii 20 de ani, națiunea afgană, care cuprinde aproape 40.000.000 suflete. 40 de milioane printre care cei 100 de mii înseamnă doar unul din 400. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqEdD-i0JEyav772G8MRBH9NhS3-GtK6dRUHZ910j8gZmePH-lSczOycvhbZPyL3ptd-uDnhLcmVf_c0aLDo7VULyB8kqNlgH4xZOKIvImhu418UFHumXoTiue3-JCaSumzKgkxmJGs68/s890/Screenshot+2021-08-27+at+21.23.28.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="843" data-original-width="890" height="303" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqEdD-i0JEyav772G8MRBH9NhS3-GtK6dRUHZ910j8gZmePH-lSczOycvhbZPyL3ptd-uDnhLcmVf_c0aLDo7VULyB8kqNlgH4xZOKIvImhu418UFHumXoTiue3-JCaSumzKgkxmJGs68/s320/Screenshot+2021-08-27+at+21.23.28.png" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">(Photo: newsweek.com)</div><br /><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-21172199850101319252021-03-11T09:14:00.000-08:002021-03-11T09:14:06.377-08:00Ca din carte<p> Din Carte aflu că sufletul cu care te iubesc atât de tare</p><p>Este al lui Dumnezeu, care mi l-a lăsat mie</p><p>O clipă doar, cât să trăiesc cu el și să te iubesc pe tine</p><p>Doar ca să i-l dau Bunului la sfârștiul clipei</p><p>Iar Bunul Dumnezeu o să mă judece</p><p>Despre cât de mototolit sau de împodobit îi vine înapoi</p><p>Sufletul Său, dat mie în grijă pentru o clipă, fără să mă întrebe.</p><p><br /></p><p>Doar tu poți fi salvarea mea la judecata aceea</p><p>Doar tu poți să mărturisești că ai împodobit suflarea mea</p><p>Cu nestemate și smaralde și perle de abis strălucitoare</p><p>De fiecare dată când ți-am spus că ție îți dau iubirea</p><p>Iar tu m-ai sărutat pecetluit ca răspuns de confirmare</p><p>Că la sfârștiul clipei vei trimte veste din poveste</p><p>Lui Dumnezeu și cui o mai vrea să știe despre mine.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhR3E4OkZ5KOzVCxLezZKBFLyVTWdbTr3BfJ6hjPoQvsAkj2F0T7zXk4gRmzhubBiiANrMGsY9Y7W4cpLYmOxoW1YwdP9fPzDFpNnSTaNdnSTWxQNTMhrXKRGo7nOAMYzj49tcscyMpxVA/s690/Ca+din+carte.tif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="690" data-original-width="662" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhR3E4OkZ5KOzVCxLezZKBFLyVTWdbTr3BfJ6hjPoQvsAkj2F0T7zXk4gRmzhubBiiANrMGsY9Y7W4cpLYmOxoW1YwdP9fPzDFpNnSTaNdnSTWxQNTMhrXKRGo7nOAMYzj49tcscyMpxVA/s320/Ca+din+carte.tif" /></a></div><br /><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-42284531766198974012021-01-25T13:17:00.017-08:002021-01-26T02:17:53.107-08:00 Icoana leonardinană<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;">„Veramente mirabile e celeste fu Lionardo, figliuolo di ser Piero da Vinci, e nella erudizione e principii delle lettere arebbe fatto profitto grande, se egli non fusse stato tanto vario et instabile.” În traducerea mea vulgară (italiana învățată pe stradă, printre romani): „<i>C</i></span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">u adevărat minunat și ceresc a fost Lionardo, fiul lui Ser Piero da Vinci, și ar fi făcut profituri majore cu erudiția și principiile ca la carte, dacă nu ar fi fost atât de diversificat și de nestatornic</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">.” </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(Vasari, Giorgio. <i>La vita di Lionardo da Vinci: Pittore e scultore fiorentino</i>. In Girogio Vasari. Le vite - Edizione 1568 (Italian Edition) . Kindle Edition, loc. 11340)</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa își începe Vasari cel de-al treilea paragraf din capitolul dedicat lui Leonardo, în cartea sa de referință. Până aici, Vasari stabilise deja că nu existase vreun intelect comparabil cu Leonardo, care era nu numai formidabil de inteligent, dar și frumos fizic, și extrem de talentat. Combinație care definește genialitatea, neîndoielnic. Sau darul divin, în accepțiunea secolului al XVI-lea.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Pentru textul de față, ar fi suficientă această introducere a autorului tabloului deținut de Muzeul Louvre, cu dimensiunile 77 x 53 cm, ulei pe panou de plop și inventariat cu titlul în italiană „<i>Ritratto di Monna Lisa del Giocondo”,</i> adică faimoasa <b><i>La Gioconda</i></b>. Sau <i>Mona Lisa</i>, cum este numită în literatura de limbă engleză (<i>La Joconde</i>, în franceză).<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Proveniența acestui tablou e certă: La moartea lui Leonardo, în 1519, tabloul acesta a ajuns în posesia unui colaborator apropiat și permanent al pictorului, care l-a vândut regelui Franței Francis I și de atunci se află în proprietatea și inventarul națiunii franceze, fiind expus în diferite locuri, de-a lungul istoriei sale de peste jumătate de mileniu (inclusiv în dormitorul lui Napoleon), dar mai ales la Muzeul Louvre, unde se află și astăzi.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Aflat sub un ecran de protecție transparent, tabloul Giocondei este privit de peste 10 milioane de vizitatori ai muzeului, în fiecare an. Eu l-am văzut de câteva ori, la granița dintre secole, într-o altă sală și cu o altă protecție, decât cele din prezent. De fapt, și eu și milioanele de vizitatori ai săi doar ne-am aflat în aceeași încăpere cu tabloul, că de văzut nu ai ce să vezi mare lucru, de după ecran, de la o distanță de câțiva metri, cu o lumină artificială studiată pe el, iar tu fiind înghesuit în fel și chip de toți cei veniți să consemneze pentru tot restul vieții lor că au fost la doar câțiva pași de faimoasa Giocondă. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Diverse surse credibile de istoria artei, incluziv studiul compoziției și materialelor din care este realizat tabloul acesta ne lasă să înțelegem că nu a fost singurul tabloul cu subiectul Ritrattto di Monna Lisa del Giocondo, creat de Leonardo, în atelierul său toscan. Cei care consideră că toate aceste surse vorbesc însă doar despre Gioconda de la Louvre constată date conflictuale ireconciliabil pentru anul sau perioada în care ar fi fost pictat efectiv portretul Mona Lisei. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Din toate astea, pentru discuția de față, este suficient să rămânem cu certitudinea că, indiferent câte alte tablouri cu aceeași temă ar fi pictat Leonardo sau ar fi fost pictate în atelierul său, indiferent de cine ar fi fost ele comandate și indiferent de cine ar fi fost văzute, copiate și referențiate în timpul vieții genialului Leonardo, acest unitar portret al Giocondei este fără îndoială o creație a lui Leonardo, cel despre care vorbește atât de înălțător Vasari și este un tablou ce nu a părăsit niciodată atelierul pictorului, până la moartea sa, indiferent dacă a fost pictat cu doar patru ani înainte de acea moarte, cum scrie Vasari, ori a fost pictat cu 10 - 15 ani mai devreme.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">De ce este important de convenit fără rezerve acest lucru? Deoarece de el depinde dezlegarea misterului Giocondei.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Nu mă refer aici la niciunul dintre așa-zisele mistere, care sunt toate niște speculații menite să atragă atenția asupra speculatorului, în condițiile în care nu există argumente istorice care să le susțină (cum nu există nici argumente care să le infirme, că atunci nu ar mai fi speculații). De exemplu, este o simplă speculație să răspunzi la întrebarea: oare chiar Monna Lisa del Giocondo, cea despre care Vasari ne spune că ar fi fost soția lui Francesco </span><span style="font-size: medium;">del Giocondo</span></span><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: left;">, este cea din tablou</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">? </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Oricare răspuns este la fel de valabil, atâta vreme cât nu avem vreo poză de-a doamnei Lisa del Giocondo, ca să o comparăm cu portretul. </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ne referim doar la două mistere esențiale: ce relație a avut pictorul cu pictura sa și de ce zâmbește doamna din tablou.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ca să nu fie tot simple speculații, răspunsurile la aceste două mistere esențiale trebuie căutate exclusiv în tabloul de la Louvre. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ce au observat toți cei care au privit acest tablou, de pe vremea când era la Leonardo și până astăzi, ar fi că doamna parcă ar fi vie, parcă s-ar uita la privitorul ei, parcă ar fi gata să îi spună acelui privitor ceva plăcut și parcă s-ar afla într-o stare de beatitudine. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Sunt mai multe explicații provenite din teoria și istoria artei pentru fiecare dintre aceste parcă. De exemplu, s-a observat din primul moment că abandonarea trasării liniilor de demarcație a feței și a diferitelor componente ale feței personajului, împreună cu plasarea luminii pe piele într-un mod ne mai făcut până atunci conduc cu certitudine la senzația că te uiți la cineva viu și nu la un desen colorat. Aceeași observație este valabilă și pentru mâini. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Dar, cum spuneam, este suficient să ne uităm la o reproducere rezonabilă, în mărime naturală și dintr-o poziție similară cu cea de pe peretele atelierului lui Leonardo, ca să ne dăm seama despre vitalitatea nemaipomenită a Giocondei, dar și despre senzația că este gata să fie amabilă cu noi. Grațioasă.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Sunt unii care cred că tabloul nu este definitivat. Că peisajul din spatele Giocondei este doar schițat și că sunt mai multe neglijențe în conturarea lui inițială. Este doar o speculație. Nu avem de unde să știm. Vasari ne spune că Leonardo ar fi lăsat așa tabloul acesta cu intenție, vreme de patru ani. De ce? Nu știm nici asta. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Este posibil ca Leonardo să se fi îndrăgostit de Gioconda din tablou, la cei peste 60 de ani ai săi, și să fi decis că nu îi mai onorează lui Francesco del Giocondo comanda, păstrând-o pentru sine, ca în legenda lui Pygmalion, din Cartea a X-a a Metamorfozelor, a lui Ovidiu, cu care sunt convins că Leonardo era familiarizat. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Dar la fel de posibil este să mergem cu gândul că Leonardo a pictat o icoană la care să se roage. Pe care a luat-o cu el pe unde s-a dus, prin Europa și pe care a ținut-o aproape până la moarte. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Era perioada în care simțea că moartea îi poate surveni oricând. Mai ales că suferise câteva atacuri cerebrale, de pe urma unuia rămânând în ultimii doi ani ai vieții cu o pareză la mâna dreaptă. Nimic mai firesc decât să își confecționeze un obiect de venerare, de rugăciune. O icoană a Fecioarei Maria, de exemplu. O icoană a Imaculatei. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Care nu poartă verighetă și nici vreun alt semn distinctiv al femeii supuse bărbatului, prin căsătorie. O Imaculată fără vanitate, cu o poză calmă și destinsă, cu mâinile împreunate lejer, o prezență feminină care nu se gândește la sine, ci la cel care se roagă la ea. Și îi zâmbește, privindu-l în ochi. Zâmbet pentru privitor, nu pentru vreun gând secret. Care zâmbet să îi dea încredere privitorului că rugăciunea lui este ascultată.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><span style="font-size: medium;">Ce spun eu aici nu mai este speculație. Fiecare dintre aceste elemente sunt identificabile fără niciun efort în tablou. De fapt, în orice reproducere rezonabilă, că tabloul propriu-zis este, cum spuneam mai sus, în afara limitelor de studiu profund, cu ochiul liber.</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMnsq9nbA26fBxX2lOWomuxm7n6AD9QS3V6Duy6AzKD2y7CS6-YyJtsczDpF7dCDv_mfaRRKU0HvV_ICMebLyz4hRQDQpOKg6BQS7HrpjLod-J5KyyY181D8wF7R7-oA20Z_az6COnXDE/s804/Screenshot+2021-01-25+at+23.16.19.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="804" data-original-width="546" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMnsq9nbA26fBxX2lOWomuxm7n6AD9QS3V6Duy6AzKD2y7CS6-YyJtsczDpF7dCDv_mfaRRKU0HvV_ICMebLyz4hRQDQpOKg6BQS7HrpjLod-J5KyyY181D8wF7R7-oA20Z_az6COnXDE/s320/Screenshot+2021-01-25+at+23.16.19.png" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq-nR_eeUwz_WXJOuofHf4OsXUNcutH7dCWZPEYa1ZHGaHvGEkh84OWezYEJYjrO7EKlp-LrKxO9-BT_6m8NqYRDbHfFg3rG1H7pxq2Vrm8ECLFpNEn1RwFwann5KWcoYBqT07nA5ySu0/s1123/Screenshot+2021-01-24+at+21.51.02.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="807" data-original-width="1123" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq-nR_eeUwz_WXJOuofHf4OsXUNcutH7dCWZPEYa1ZHGaHvGEkh84OWezYEJYjrO7EKlp-LrKxO9-BT_6m8NqYRDbHfFg3rG1H7pxq2Vrm8ECLFpNEn1RwFwann5KWcoYBqT07nA5ySu0/s320/Screenshot+2021-01-24+at+21.51.02.png" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIyaLQSbQtLT9To1qBTktxvi1xe_m8zLWlHOYjKKKM6Amn3-A8zlFwZwydcVS-zLUjsPvbVWcRAJrWKeMnigo0g27_BdE7p1ORNiNwloNsE11sJIZKdbdHuhLAyKKgxj_9JlT-_JSU4DE/s1415/Screenshot+2021-01-24+at+21.49.24.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="779" data-original-width="1415" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIyaLQSbQtLT9To1qBTktxvi1xe_m8zLWlHOYjKKKM6Amn3-A8zlFwZwydcVS-zLUjsPvbVWcRAJrWKeMnigo0g27_BdE7p1ORNiNwloNsE11sJIZKdbdHuhLAyKKgxj_9JlT-_JSU4DE/s320/Screenshot+2021-01-24+at+21.49.24.png" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyk0GPbBttyvrksJfV7bBrvIQLNHtr-p1TSOpBmHzdvKivMihx6fce7xZhGPuKp22LFsr9uhBMStJ4fhU8ROBheTZFpG5cr11EidIkGjYwL-s4oG4Xxit5DFDlXPh2rldR-oIytN6cm8k/s1124/Screenshot+2021-01-24+at+21.48.37.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="779" data-original-width="1124" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyk0GPbBttyvrksJfV7bBrvIQLNHtr-p1TSOpBmHzdvKivMihx6fce7xZhGPuKp22LFsr9uhBMStJ4fhU8ROBheTZFpG5cr11EidIkGjYwL-s4oG4Xxit5DFDlXPh2rldR-oIytN6cm8k/s320/Screenshot+2021-01-24+at+21.48.37.png" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2YpcHUz_4CsNUljXXXHX9YSFi49dPgehrEeKq5nL54sm52dd3rptpqXXDA3NS-bWSPKYNET3nt-BMflR82K3jbtYTb-mTcKsFPrPuXjBEn5UTpqWbeesQkXNhyxgFYQRC8wZ2I_gTks/s1415/Screenshot+2021-01-24+at+21.50.30.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="779" data-original-width="1415" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM2YpcHUz_4CsNUljXXXHX9YSFi49dPgehrEeKq5nL54sm52dd3rptpqXXDA3NS-bWSPKYNET3nt-BMflR82K3jbtYTb-mTcKsFPrPuXjBEn5UTpqWbeesQkXNhyxgFYQRC8wZ2I_gTks/s320/Screenshot+2021-01-24+at+21.50.30.png" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span><p></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-40053370359247735172021-01-21T03:41:00.016-08:002021-01-21T22:14:22.225-08:00Viitorul poetic al Americii<p style="text-align: justify;"> <span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Este aproape imposibil să explicăm românului mediu și majoritar o chestie relativ simplă, despre Statele Unite ale Americii: la ei, lupta politică se duce nu pentru dobândirea puterii, ci pentru a face ceva cu puterea dobândită.</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Așa că, fără să ne străduim prea mult să explicăm inexplicabilul pentru români, trebuie să înțelegem că festivitatea și discursul de punere în funcția de Președinte al Statelor Unite a ocupantului cu Numărul 46, Joseph Robinette Biden Jr., nu au fost atât o sărbătorire a victoriei sale în alegerile încheiate cu greu și cu scandal, cât o primă, esențială și extrem de necesară clarificare despre ce are de gând domnul președinte Biden să facă cu puterea formidabilă ce i-a fost încredințată de democrația americană.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Despre festivitate nu sunt multe lucruri de observat. Aranjamentul, programul și audiența au subliniat toate același lucru: conducerea la vârf a Statelor Unite se află sub asediu, de unde funcționează bine.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Asediu pricinuit de pandemia Covid-19, desigur. Cu toate că organizatorii au luat măsuri militare ferme ca nu cumva să apară și niște asediatori mai vizibili decât virusul ucigaș în masă. Ca o curiozitate sau premieră, între aceste măsuri de descurajare a vreunei insurecții putem include și faptul că domnul Biden Jr. a devenit Președintele Statelor Unite ale Americii cu 11 minute înainte de ora prevăzută expres în Constituție.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Despre discurs sunt de făcut mai multe observații. Toate în ideea de a înțelege cât mai clar ce are de gând să facă Președintele 46 cu America și implicit cu Lumea.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Urmărit în direct, discursul președintelui Biden a produs auditoriului emoții, mai ales înduioșări, dar nimic mai mult decât atât.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Cu fraze scurte scrise și citite în câteva rânduri cu dificultate, și cu repetări de la sine a unor cuvinte considerate esențiale, președintele a reușit să transmită emoția momentului, inclusiv conștientizarea intimă că va fi pus la încercare, încă din prima zi a mandatului său.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Care ar fi încercările pe care le conștientizează? Domnul președinte zice că ar fi cinci: (1) pandemia, (2) milioanele de locuri de muncă și sutele de mii de mici afaceri pierdute din cauza pandemiei, (3) faptul că nu mai poate fi amânat „visul despre dreptate pentru toți”, (4) salvarea planetei și (5) emergența extremismului politic, supremației albe și terorismului domestic.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Pentru luarea în piept a acestor încercări ar fi nevoie de o singură soluție: unitatea națională </span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">(”<i>unity is the path forward</i>”</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">– unitatea este calea de mers mai departe). Și de un singur mecanism: să fie lăsată elita politică să lucreze pentru mulțime (”</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">enough of us came together to carry all of us forward</span></i><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">” –</span><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">suficient de mulți dintre noi s-au adunat să ne ducă pe toți mai departe).</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Proaspătul președinte a mai declarat că el crede că a înțeles care sunt „obiectele de iubit” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">objects of love</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">) ce i-ar defini pe americanii ca popor: oportunitatea, securitatea, libertatea, demnitatea, respectul, onoarea „și, da, adevărul”.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Așa cum „s-a prins de” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">I got it</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">) faptul că mulți americani privesc viitorul „cu o oarecare frică și trepidație” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">some fear and trepidation</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">) și că sunt îngrijorați despre siguranța locului de muncă, despre a avea grijă de familiile lor și despre ce le rezervă viitorul.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Americani cărora le spune de pe acum, din primul moment ca președinte, că răspunsul la temerile și trepidațiile lor nu este „închiderea în sine, retragerea în interiorul facțiunilor aflate în competiție, neîncrederea în cei care nu arată la fel ca voi, ori cred altfel/au altă credință decât voi, ori nu se informează despre știri din aceleași surse ca și voi” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">the answer is not to turn inward, to retreat into competing factions, distrusting those who don’t look like you do, or worship the way you do, or don’t get their news from the same sources you do</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">De unde și concluzia că trebuie încetat acest „război necivilizat” (joc de cuvinte: nu război civil, ci război necivilizat), în care roșul se opune albastrului (cele două culori definitorii ale celor două partide parlamentare, republican și democrat), ruralul se opune urbanului, doctrina conservatoare se opune celei liberale. Cum s-ar putea face asta? Dacă „ne-am deschide sufletele, în loc să ne împietrim inimile”, dacă „am arăta un pic de toleranță și smerenie”, dacă „ne-am lăsa dispuși să ne punem unul în locul celuilalt, măcar pentru un moment”.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Revenind la prioritatea momentului, definit ca „iarna întunecată” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">dark winter</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">), președintele Biden stabilește că „trebuie să punem deoparte politica și să facem în sfârșit față acestei pandemii ca o singură națiune” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">We must set aside the politics and finally face this pandemic as one nation</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Cât despre Lumea care se uită la America, astăzi, mesajul prezidențial către cei din afara frontierelor este că „America a fost încercată și americanii au ieșit la iveală mai întăriți, pentru a face față încercării” (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">America has been tested and we have come out stronger for it</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">). După care au urmat promisiunile că „alianțele vor fi reparate”, că America se va angaja din nou la nivel mondial, că americanii vor conduce nu atât prin exemplul de putere, cât prin puterea exemplului, precum și că americanii vor fi un partener puternic și de încredere pentru pace, progres și securitate (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">a strong and trusted partner for peace, progress, and security</span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">).</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Cam atât s-a putut observa la o primă audiere a discursului președintelui Joe Biden.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">După cum v-ați putut da seama, am făcut aceste observații cu textul în față, de unde am luat și citatele, așa că sunt în măsură să vă propun și alte observații, decât cele la prima vedere.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Observația generală este că discursul de învestitură al Președintelui Statelor Unite Joseph Robinette Biden Jr. (numele de mijloc</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">Robinette</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">este numele de familie de fată al bunicii președintelui, din partea tatălui, deci menționarea lui nu are nimic malițios în ea) a fost un loc comun între o predică de ianuarie, dintr-o biserică protestantă, un discurs politicianist temperat și o colecție de sfaturi și îndemnuri bătrânești, ambele atribuibile unui venerabil cap al națiunii americane.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">În esență, domnul Biden spune că „s-a prins de” ce îl așteaptă, ca încercări/provocări și ca amenințări, în noua sa demnitate supremă de Președinte al Statelor Unite și cam atât.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Dacă americanii vor voi să îl asculte și să îl urmeze, toți ca unul, atunci toate aceste încercări/provocări și amenințări se vor rezolva cu bine</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: Calibri, sans-serif; margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Deoarece „cu unitate noi putem face lucruri mărețe. Lucruri importante. Putem îndrepta relele. Putem pune oamenii la muncă în slujbe bune. Putem educa copiii noștri în școli sigure. Putem trece peste acest virus mortal. Putem răsplăti munca, reface clasa de mijloc și să facem asistența de sănătate sigură pentru toți. Putem acorda dreptate rasială. Putem face America, din nou, forța conducătoare pentru binele lumii.”<o:p></o:p></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Sau, înțelegem noi, fără unitate, nimic din astea nu s-ar putea realiza. Deci, ori americanii vor fi uniți în jurul sau sub președintele Biden, și atunci vor avea parte de locuri de muncă, de educație în școli sigure, de dreptate rasială și de toate celelalte, ori americanii vor rămâne dezbinați, polarizați, iar atunci nu vor mai avea parte de așa ceva</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">Ceea ce are sens. Președintele Biden își începe mandatul într-un climat politic și social nemaiîntâlnit în istoria Statelor Unite. Cum spunea și domnia sa, în afara textului scris, puțini oameni din istoria națiunii americane au fost mai încercați decât domnia sa (</span><i style="font-family: Calibri, sans-serif;"><span lang="EN-US" style="font-family: "Times New Roman", serif;">Few people in our nation’s history have been more challenged – </span></i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">transcriere după înregistrarea video).</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Această unicitate i se datorează lui în bună măsură. Și este conștient de acest aspect. De aceea, în discursul său, într-un stil poetic și evaziv, a abordat câteva dintre problemele create de el, în lupta pentru obținerea puterii prezidențiale, propunând ca acestea să fie rezolvate cu prioritate.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">A fost menționată problema „minciunilor spuse pentru putere și pentru profit”. Așa cum a fost menționată problema politizării pandemiei Covid-19. Ambele probleme au afectat națiunea americană în ansamblul ei, așa că revenirea la adevăr și depolitizarea măsurilor de combatere a pandemiei necesită o abordare unitară, fără îndoială. Iar faptul că președintele Biden este dispus să facă această revenire la adevăr și să renunțe la politizarea combaterii pandemiei este probabil vestea cea mai bună pe care a dat-o prin discursul său inaugural.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Privit din România, acest discurs nu prea răspunde la întrebarea strategică despre ce are de gând să facă noua administrație americană cu imensa putere militară, economică, diplomatică, culturală și politică de care dispune, în mandatul care tocmai a început.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Am înțeles chestiile interne, cele cu refacerea unității și cu rezolvarea pe această cale a problemelor curente și a crizelor majore. Așa cum am înțeles confirmarea promisiunii din campania electorală că America sub Biden va fi mai angajată internațional decât pe timpul administrației precedente.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Ce nu am înțeles este chestia cu stricăciunile care vor fi reparate. Nu este clar care ar fi acestea. Dacă este vorba despre stricăciunile de imagine, făcute prin simpla prezență a unui non-politician în poziția de Președinte al Statelor Unite, care non-politician era și non-conformist, și nepregătit ca limbaj, uzanțe și deprinderi pentru funcția respectivă, și mai era și auto-suficient, atunci reparația s-a produs automat, prin înlocuirea sa din funcție. Niciun alt efort nu ar mai fi necesar. Alte stricăciuni poate au fost identificate ca atare pe timpul campaniei electorale, iar despre acestea nu este nici acum clar care sunt reale și care sunt invenții propagandistice. Cele propagandistice se rezolvă tot așa, instantaneu, prin simpla schimbare a discursului propagandistic. Despre celelalte nimeni nu știe mare lucru.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Ar fi de discutat.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Fără nicio discuție este că discursul președintelui Biden nu conține nicio direcție voluntară, înspre care domnia sa ar intenționa să ducă America. Doar confirmarea înțelegerii încercărilor și crizelor curente nu poate ține loc de viziune despre viitorul național.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: medium;">Așa cum exprimarea poetică, oricât de mobilizatoare și de inspirațională ar fi ea, nu poate ține loc de viziune, nici măcar la cei mai înfocați suporteri ai noii administrații.</span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-At_Fg3iV8nIgnSSRpLLUr4DvQPAQLaPLk47EQCxPVChP1mqvWosgvQxcew5zFIALRDxvNKO0yLzADAq6gimQ0j0rD_G-uqnEitiMh0CBPzOhMfHcWQs5sVyeXSHEDQ222jq7Cl7z9-w/s603/Screenshot+2021-01-21+at+13.38.39.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="505" data-original-width="603" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-At_Fg3iV8nIgnSSRpLLUr4DvQPAQLaPLk47EQCxPVChP1mqvWosgvQxcew5zFIALRDxvNKO0yLzADAq6gimQ0j0rD_G-uqnEitiMh0CBPzOhMfHcWQs5sVyeXSHEDQ222jq7Cl7z9-w/s320/Screenshot+2021-01-21+at+13.38.39.png" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: "Times New Roman", serif;"><br /></span><p></p><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-12505704730259905532021-01-09T09:39:00.020-08:002021-01-21T22:29:25.586-08:00Pachetul de măsuri mediatice americane anti-Trump<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"> Mediul de socializare Twitter a suspendat contul @realDonaldTrump. Reddit a interzis forumul r/DonaldTrump. John Matze, șeful executiv al Parler, noua rețea de socializare în masă, care își propune să capteze toți utilizatorii Twitter, Facebook, Reddit, Instagram și altele asemenea, nemulțumiți de manipularea și partizanatul de care dau transparent dovadă respectivele rețele, declară că Parler va fi oprit pe serverele Amazon, care îi oferă platforma de existență mediatică. Motivul ar fi că Parler le permite celor care încă îl mai urmăresc pe Trump să se socializeze între ei. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Toate astea se întâmplă la o singură zi după ce Michelle Obama, fosta primă doamnă în Adiminstrația Obama (în care președintele-ales Joe Biden a fost vice-președinte), a cerut public tuturor acestor medii și platforme de socializare și implicit de comunicare în masă americane să îi interzică lui Donald Trump accesul la publicul său. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Pretextul este că, dacă nu ar fi încurajat prezența în Capitala Statelor Unite a sutelor de mii de susținători, în ziua în care Congresul Statelor Unite confirma alegerea Președintelui Statelor Unite, în urma votului dat în Colegiul Electoral, președintele în exercițiu Donald J. Trump nu ar fi fost responsabil de incidentul cu pătrunderea neautorizată și forțată a unui grup consistent de demonstranți în clădirea Capitolului și de întreruperea pentru câteva ore a adunării celor două case ale Congresului, Senatul și Casa Reprezentanților. Dar Trump a încurajat adunarea și a insistat în discursul său ca cei adunați să se deplaseze în fața Capitolului Statelor Unite. Ceea ce îl face nu atât respondabil, cât vinovat de incident. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De unde și apelul doamnei Obama la cenzură severă. Apel ascultat și executat cu promptitudine de Twitter, Reddit și cine l-a mai auzit. Iar ceilalți din așa-zisa Big Tech au luat măsuri similare, doar că mai nuanțate.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Aceste interdicții mediatice în noile medii de informare în masă sunt însă doar o mică parte a pachetului de măsuri mediatice americane anti-Trump. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Practic, de ieri și până în data de 20 ianuarie 2021, când președintele-ales Biden va deveni Președintele Statelor Unite, Joseph Robinette Biden Jr., cel care este încă președintele american Donald Trump nu mai are voie să se adreseze publicului. Nici măcar în discursul destinat președintelui care pleacă, pe timpul ceremoniei de asumare a funcției de noul ales președinte, în condițiile în care, se pare, Trump nici măcar nu va fi prezent la acea ceremonie.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Desigur, este exclus ca cei care au promovat aceste măsuri anti-Trump să fie la nivelul „analistului” sau mai exact la cel al „expertului” român de relații internaționale, politici externe și de securitate, care știe el mai bine, iar atunci când nu știe se prinde el de dedesuptul lucrurilor. Expert care a și recunoscut în incidentul evocat mai sus, cel cu ocuparea temporară a Capitolului Statelor Unite de un grup mare de demonstranți agitați dar neînarmați, o tentativă de lovitură de stat, dacă nu chiar un fapt de „terorism de stat” (traducere aborigenă urechistă după sintagma CNN-istă „domestic terrorism”).</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Nici vorbă. Chestia cu vinovăția trumpistă pentru incident e doar un pretext. Cei care au promovat și au aplicat sancțiunile de cenzură mediatică la adresa unui președinte în exercițiu, chiar dacă aflat în etapa de tranziție promisă lină spre o nouă administrație au motive mult mai temeinice să facă asta.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Motive pe care le găsim la Trump însuși. Acesta a insistat fără succes, dar a insistat public asupra observației că comportamentul marilor industrii tehnologice ale comunicării în masă, Big Tech, care include dar nu se rezumă la Amazon, Facebook, Google (Instagram), Twitter, este o vulnerabilitate de securitate națională, dacă nu chiar o amenințare la adresa securității naționale a Statelor Unite.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De unde și solicitarea expresă a Președintelui Statelor Unite, Donald Trump, ca legea care îi protejează pe acești giganți mediatici de sancțiuni pentru comportamentul lor să fie modificată, cu ocazia adoptării și promulgării legii cheltuielilor anuale ale Apărării Naționale. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Desigur, legea căreia i se zice popular Section 230 (47 U.S. Code 230 - Protection for private blocking and screening of offensive material) este o lege mai mult decât necesară pentru libertatea de exprimare online și pentru funcționarea neîngrădită a internetului. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Doar că ea le dă celor din Big Tech libertatea de a determina ce se poate publica și ce nu pe platformele lor, inclusiv publicarea sau nu a informației care provine din partea autorităților federale sau de stat. Adică, sub protecția legii, un operator al Twitter poate stabili dacă o comunicare a Președintelui Statelor Unite poate sau nu poate fi distribuită prin rețeaua sa. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Asta, în condițiile în care cei care au avut cel mai mult de câștigat de pe urma pandemiei cu Covid-19, unii dublându-și practic profitul, au fost acești Big Tech, cu Amazon și Google în frunte. Iar insistența lui Trump de a se minimiza izolarea fizică, mai ales în școli, a însemnat o diminuare a acestor profituri duble. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">De unde și demonizarea lui Trump și a opiniilor sale privind evitarea izolării și revenirea cât mai rapidă la viața normală, cea dependentă într-o măsură mult mai mică de rețelele de socializare în masă. Adică de comerț și de comunicare virtuale.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">În aceste condiții, pentru a-i suspenda lui Trump un cont personal, chiar dacă, prin lege, cele publicate de Trump pe contul său sunt parte a registrului oficial de comunicare prezidențială, lui Twitter i-ar fi ajuns și îndemnul venit de la fostul portar al Casei Albe, de pe vremea lui Barak Obama, d-apoi de la fosta primă-doamnă. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Și mai este ceva. În Georgia, la o adunare electorală, în preziua reluării alegerilor senatoriale în statul acela și cu două zile înaintea incidentului de la Capitolul Statelor Unite, Donald Trump le-a spus celor din asistență și celor care îl urmăreau la televizor sau pe computere că vor auzi informații cutremurătoare, în zilele care vor urma.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Nimeni nu știe la ce se referea domnul Trump, dar este evident că, trei zile mai târziu, un consorțiu de politiceni, executivi în Big Tech și moguli de presă tradițională au pus în funcție un pachet de măsuri anti-Trump menit să îi îngreuneze, dacă nu chiar să îi oprească răspândirea de informații cutremurătoare. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Ce se poate bănui este că Trump nu va înceta să spună despre președintele-ales Biden, nici măcar după ce va deveni președintele Biden, că ar face parte dintr-o familie de corupți (fiu și frate, mai ales) aflați pe listele de plată ale unor străini, mai ales chinezi, ruși și ucranieni, în ordine alfabetică. Afirmații ce se află sub investigație federală, de mai mulți ani și la care Președintele Statelor Unite are evident acces. Să fie clar! Noi nu spunem aici că așa ar fi de-adevăratelea, ci doar că așa ar putea spune Trump, dacă ar fi lăsat să spună ceva.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Pentru români, această situație are o importanță mai mare decât cea a simplei bârfe despre ia, auzi cum e la americani! </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Securitatea națională a României, dar și securitatea continentală sunt complet dependente de Statele Unite ale Americii. </span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Românii sunt practic obligați să fie atenți cine este președintele Statelor Unite, cel de care depinde și pacea, dar și războiul oriunde în lume, dar mai ales pe plaiurile noastre natale.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Prețul păcii nu trebuie să fie mai mare decât cel al războiului. Părinții mei au trăit momentul în care Statele Unite s-au înțeles cu Uniunea Sovietică ca România să devină o Republică Populară, condusă de Partidul Muncitoresc din România, care a distrus sute de mii de familii, prin deportări, deposedări de locuințe și bunuri, arestări abuzive și pe temei ideologic, crime prin violență în închisori, a bulversat milioane de vieți românești prin izolare și uniformizare culturală, și a promovat impostura și incompetența la niveluri incredibile.</span></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Este obligatoriu să ne convingem, de aici, din România, că o asemenea înțelegere între marile puteri, care includ în zilele noastre și China, nu va mai fi posibilă vreodată, indiferent cine va fi la comanda valizei nucleare americane.</span></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihtvBT3Q1aavXCwjPTxuRYU8T3AUma9yafZrivXLoziEdo0PKkj1zOstZc6bjplDHRB9LgQk2WXAAQgdhv_RZyNW_TurxHzp-86kCRKq-HBLcNBoJ6Kp3mpkvIOD1CMoz0z8BjzLZ4_Tc/s339/Screenshot+2021-01-09+at+17.45.16.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="184" data-original-width="339" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihtvBT3Q1aavXCwjPTxuRYU8T3AUma9yafZrivXLoziEdo0PKkj1zOstZc6bjplDHRB9LgQk2WXAAQgdhv_RZyNW_TurxHzp-86kCRKq-HBLcNBoJ6Kp3mpkvIOD1CMoz0z8BjzLZ4_Tc/s320/Screenshot+2021-01-09+at+17.45.16.png" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-30443563435290648322021-01-08T09:51:00.025-08:002021-01-26T03:08:25.107-08:00Analistul umoral din România<p style="text-align: justify;"> În data de 6 ianuarie 2021, a avut loc în Washington D.C., capitala Statelor Unite ale Americii, un incident oarecum fără precedent, la acel nivel: un grup masiv de demonstranți a pătruns cu forța în clădirea principală a Capitolului, în timp ce se desfășura ședința comună a celor două case ale Congresului American, Senatul și Casa Reprezentanților. </p><p style="text-align: justify;">Acești demonstranți erau fără îndoială participanți la o mare adunare populară, convocată inițial în zona Casei Albe, care mărșăluiseră de la locul adunării până în fața Capitolului, sediul principal al Congresului Statelor Unite. </p><p style="text-align: justify;">Adunarea fusese convocată de un consorțiu de susțintăori ai președintelui în exercițiu Donald J. Trump, cu scopul transparent de a demonstra susținerea populară a demersurilor unor republicani (membri ai Partidului Republican, al lui Trump) de a contesta rezultatul alegerilor prezidențiale din unele state americane în care procesul electoral fusese viciat de proceduri aparent neconstituționale și de un comportament declarat ilegal din partea organizatorilor scrutinului electoral.</p><p style="text-align: justify;">Președintele Trump însuși a încurajat convocarea sutelor de mii de participanți la adunarea respectivă, prin mesaje explicite, a participat la adunare, unde a ținut un discurs de peste o oră, care s-a încheiat cu îndemnul ca participanții să mărșăluiască din locul în care se aflau, de-a lungul Pennsylvania Avenue, până în fața United States Capitol. Astfel încât prezența lor acolo să fie un gest popular de sprijin pentru membrii Congresului care promiseseră că vor utiliza procedura parlamentară de contestare a voturilor pentru Președintele Statelor Unite, venite la Congres din partea statelor cu pretinse iregularități și chiar fraudări ale procesului electoral.</p><p style="text-align: justify;">Incidentul a întrerupt lucrările Congresului, senatorii și reprezentanții fiind evacuați din sala de ședință și apoi din clădire. Poliția Capitolului și agenții Serviciului Secret (serviciul de protecție a persoanelor importante din fruntea puterilor executivă și legislativă americane) au fost incapabili să oprească intrarea demonstranților în clădire, așa că forțele lor au fost suplimentate cu forțe aparținând Capitalei Washington D.C. și ale Statului Virginia. Astfel încât, după câteva ore, clădirea luată cu asalt a fost redată ocupanților de drept, membrii Congresului American, adică. Ei au putut să își reia activitatea în siguranță și să completeze procesul legislativ de alegere a Președintelui Statelor Unite, în persoana fostului vice-președinte Joe Biden, contra-candidatul președintelui în exercițiu Donald Trump.</p><p style="text-align: justify;">Acesta din urmă, pe timpul ocupării clădirii Congresului de grupul de demonstranți desprinși din marea masă a celor care participaseră la adunarea populară în favoarea sa, a transmis mesaje de reținere de la violență și de respectare a legii, a ordonat Gărzii Naționale a Statului Virginia să se deplaseze la Capitolul Statelor Unite, unde să ia măsuri militare de evacuare a demonstranților violenți și de restabilire a securității clădirii și personalului. La sfârșitul lucrărilor Congresului, reluate după incident, Trump a recunoscut rezultatul alegerii făcute de Senat și Casa Reprezentanților, în ședință comună și a declarat că voința legislativului va fi respectată și că va asigura o tranziție lină de la Administrația Trump la Administrația Biden.</p><p style="text-align: justify;">Pe timpul desfășurării acestui curs al lucrurilor, din Capitala Statelor Unite, în cel mai firesc mod, atenția întregii Lumi a fost fixată pe scările de la intrare și pe holurile clădirii Capitolului Statelor Unite. Sportul planetar a fost, pentru câteva ore, să se prezică ce se va întâmpla în următorul moment sau chiar în următoarea oră. </p><p style="text-align: justify;">Desigur, din informațiile transmise prin imagini luate de la nivelul ochiului celui care le producea a fost practic imposibil ca cineva să se poată pronunța cu claritate asupra amplitudinii și gravității situației create în interiorul Capitolului. Ce s-a aflat imediat după încheierea incidentului a fost că o singură persoană, o femeie veteran, participantă în cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite la războiul din Irak, a fost împușcată mortal de Poliția Capitolului, cazul fiind în prezent sub investigare internă. Poliția a confirmat că au mai murit alte trei persoane, din cauze medicale individuale. Fără să precizeze dacă acele trei persoane au fost în interiorul sau în afara clădirii ocupate de demonstranți. Cinci persoane, din cele 52 arestate inițial, au fost reținute pentru că aveau asupra lor arme de foc (4 pistoale și o armă mai mare) în regim ilegal. Într-o mașină parcată în dreptul sediilor delegațiilor celor două mari partide americane au fost descoperite două țevi-bombă și o „armă cu țeavă lungă”. Într-o ladă frigorifică portabilă au fost descoperite câteva sticle cu lichid incendiar, așa-zisele cocktail-uri Molotov. Altercațiile violente dintre demonstranții neînarmați și poliție au rezultat în mai multe persoane ce au avut nevoie de îngrijiri medicale, dintre care 14 polițiști. </p><p style="text-align: justify;">Ce vreau să zic cu observația din paragraful anterior este că, pe durata desfășurării evenimentului, unii dintre comentatori, în cel mai explicabil mod, au cedat emoțiilor produse de imagini și mai ales de informarea prea sumară pentru a înțelege ceva și au mărturisit că sunt copleșiți de situație, dar că se așteaptă la ce este mai rău. În funcție de cultura și de nivelul de profesionalizare ale fiecărui dintre acești copleșiți de situație, ce este mai rău a putut fi cuprins într-o mulțime matematică de situații, de la război civil la „terorism de stat”.</p><p style="text-align: justify;">Abia acum, după o introducere atât de lungă, în care am inclus și istoricul elementelor incidentului, am ajuns la subiectul propriu-zis al acestui text. Care este că analistul român de politică externă și de securitate internațională, care își spune mai nou „expert”, vine în fața publicului aborigen să își exprime umorile. Temerile și necăjirile proprii, legate de niște evenimente de peste Ocean, pe care nu le înțelege și nici nu îi trebuie să le înțeleagă, atâta vreme cât emoțiile legate de ele s-au produs deja în suflețelul său.</p><p style="text-align: justify;">Nu am stat călare pe televiziuni, ca să văd ce zic umoralii noștri de toate zilele. Dar am fost și eu invitat la vreo două-trei emisiuni pe subiect și cu greu m-am abținut să renunț la a mai aștepta să îmi vină și mie rândul să spun ceva. Am stat însă cuminte la rând, ascultând tot felul de jeliri, invective și vituperări la adresa lui Trump, de la inși altfel profesioniști, în sensul că din asta își câștigă ei existența prin muncă.</p><p style="text-align: justify;">Nu mică mi-a fost mirarea că, după încheierea cu totul a incidentului, adică nu numai după ce clădirea ocupată de demonstranți a fost repusă în funcție pentru membrii Congresului, ci și după ce Congresul a decis cine va fi Președintele cu numărul 46, decizie acceptată de contra-candidatul Donald Trump, umoralii noștri încă mai făceau „analize” despre cum a fost cu „terorismul de stat”, cu „lovitura de stat” și cu războiul civil, care a trecut ca un glonț pe lângă urechea lor ciulită la ce se mai întâmplă în America.</p><p style="text-align: justify;">Unii dintre acești „analiști” rebotezați „experți” sunt dascăli universitari. Adică, fiecare dintre ei intră în amfiteatru sau în aulă și ține prelegeri tinerilor despre ce e aia analiză de politică externă (ce e aia analiză de securitate internațională nu cred că are vreunul tupeul să povestească de la catedră). După care, cei mai fără rețineri dintre ei intră și în clasa de seminar sau de lucrări și îi monitorizează pe studenți cum să facă și ei asemenea analize.</p><p style="text-align: justify;">Fără excepție, toți cei pe care i-am auzit în ziua incidentului și în următoarele două sunt ageamii, dacă nu chiar impostori în materia analizei de relații internaționale sau de securitate. Sunt inculți fără îndoială și nu posedă nici măcar un minim de instrumente de analiză a situațiilor de criză internă și internațională, d-apoi a situațiilor de lovitură de stat, terorism de stat sau de război civil.</p><p style="text-align: justify;">Ori, în această materie e ca la producția de cârnați. Dacă nu știi cum să ciopârțești componentele umpluturii, să le dozezi proporțional, să folosești aromele consacrate, dar nu ști nici să operezi o mașină de tocat și de umplut mațul cârnatului, degeaba iei un intestin gros, îl umpli cu vorbe fără noimă și cu umorile proprii (adică vorbești din burtă), și îl agiți apoi în ochii telespectatorului, zicând că îi vinzi ceva ce numai tu ți-ai dat seama că ar fi bun pentru el, ca și când bieții telespectatori nu ar mai fi văzut cârnați niciodată în viața lor, până atunci.</p><p style="text-align: justify;"> Nu am să vă fac aici nicio demontrație despre cum ar trebui făcută și vândută publicului o analiză de criză internă și/sau internațională. Nici nu am de gând să vă țin vreo lecție. Dar, pentru credibilitate, sunt nevoit să vă spun câteva lucruri simple.</p><p style="text-align: justify;">Orice situație despre care auzim la televizor că poate fi definită ca fiind o criză incipientă, în desfărșuare sau în faza de tranziție spre conflict, poate fi analizată simplu prin măsurarea sau măcar aproximarea valorilor pe care le putem atribui câtorva componente ale situației: obiectivele declarate, planurile existente, resursele alocate, mecanismele activate, conducerea și controlul, și susținerea/cooperarea/sprijiniul din afară.</p><p style="text-align: justify;">Dacă am face asta, atunci vom râde cu poftă de oricine vine și ne spune că un incident provocat de un grup de demonstranți, al căror singur obiectiv declarat a fost să atragă atenția asupra cauzei lor, cea de a semnala că au fost neregularități în procesul electoral din mai multe state americane, demonstranți fără niciun plan, fără resurse, fără mecanisme, fără comandă și control, nesusțiunți de nimeni, nici măcar de cel pentru care demonstrează ei, ar fi un incident catalogabil ca tentativă de „lovitură de stat”. Sau chiar mai grav decât atât.</p><p style="text-align: justify;">Concret, până la incident, președintele Donald Trump făcuse tot ce i-a trecut lui prin minte, în interiorul legilor, pentru a încerca să recâștige alegerile pierdute în 3 noiembrie 2020, într-un mod într-adevăr discutabil. Inclusiv marea adunare populară din 6 ianuarie 2021 a făcut parte din această strădanie a sa. </p><p style="text-align: justify;">Doar că desprinderea din masa mare a demonstranților a grupului numeros de inși care au luat cu asalt și cu mâinile goale clădirea Capitolului Statelor Unite, sediul puterii legislative federale, a anulat decisiv chiar și cele mai anemice șanse pe care le-ar fi avut senatorii și reprezentanții care îi promiseseră lui Trump că vor folosi procedurile legislative pentru a se face auziți și, în extremis, pentru a duce procesul de alegere a Președintelui Statelor Unite la nivelul celor două case ale Congresului, conform Constituției Statelor Unite.</p><p style="text-align: justify;">Adică, în afara doamnei veteran care și-a pierdut viața în confruntarea cu Poliția Capitolului (despre ceilalți trei decedați nu știm nimic), cea mai mare pierdere a suferit-o președintele Trump însuși. Care s-a și recunoscut învins, de atlfel.</p><p style="text-align: justify;">În mintea înfierbântată de umori a „expertului” român de relații internaționale, acest aspect evident nu a putut pătrunde. „Expertul” a rămas în continuare convins că Trump i-a trimis pe ocupanți să îi anuleze președintelui chiar și ultima șansă legală și constituțională, ca nu cumva să se fi transformat acea șansă în succes. Și ne spune „Expertul” și nouă această convingere a lui. Habar nu aveți dumneavoastră câți îl iau în seamă! Iar eu mă gândesc cu jale la bieții săi studenți.</p><p style="text-align: justify;"><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWR-1kN9t0d1UKVXVFDztJoS7XinmhunbEpZsPj4q4gMlxgdjpSugBsGKMYgSI4kvBqAceVVFGCBfeirEN9TfbwxRxalK7-GiUBM_nyDMhwMLAw3QSLxtMK9UsB4a2it2JGMv46FU_HNk/s1021/Screenshot+2021-01-08+at+17.59.47.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="676" data-original-width="1021" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWR-1kN9t0d1UKVXVFDztJoS7XinmhunbEpZsPj4q4gMlxgdjpSugBsGKMYgSI4kvBqAceVVFGCBfeirEN9TfbwxRxalK7-GiUBM_nyDMhwMLAw3QSLxtMK9UsB4a2it2JGMv46FU_HNk/s320/Screenshot+2021-01-08+at+17.59.47.png" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">Foto: https://www.ibtimes.com/</div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-52918644796629393082021-01-07T00:42:00.010-08:002021-01-07T06:06:55.575-08:00Efectul de credibilitate al luptei electorale în America<p style="text-align: justify;"> După o întrerupere de câteva ore, cauzată de pătrunderea violentă a unui grup de demonstranți în clădire, Congresul Statelor Unite, reunit în ședință comună a celor două case ale sale, Senatul și Casa Reprezentanților, a validat voturile exprimate de Colegiul Electoral, conform Constituției. </p><p style="text-align: justify;">Astfel, domnul Joseph Biden, cunoscut mai bine ca Joe Biden, fostul vice-președinte în Administrația Obama, este oficializat de Congres ca viitorul președinte american, cu numărul 46. </p><p style="text-align: justify;">După care vor urma două săptămâni de tranziție în Administrația Americană, adică în cadrul puterii executive, la capătul cărora, miercuri, 20 ianuarie 2021, la ora 12.00, onorabilul Chief Justice John Roberts, primul dintre membrii Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite, va primi jurământul de instalare în funcție a alesului Joe Biden. </p><p style="text-align: justify;">Doar că, din 21 ianuarie încolo, Statele Unite vor avea un guvern/o administrație cu o credibilitate scăzută, atât intern cât și internațional. </p><p style="text-align: justify;">Cât de scăzută va fi această credibilitate depinde de trei factori: unul politic, unul justițiar și unul mediatic. </p><p style="text-align: justify;">Politic vorbind, așa-zisul establishment, adică elita politică din Statele Unite, a sacrificat credibilitatea sa democratică pe altarul luptei anti-Trump. A fost singura modalitate prin care Donald J. Trump să fie împiedicat să rămână la Casa Albă încă un mandat de Președinte al Americii. Sacrificare a pretenției de democrație, care s-a produs prin tot felul de aranjamente între politicieni, prin contorsionarea sau chiar prin încălcarea Constituției, în ceea ce privește alegerea Președintelui în fiecare dintre cele 50 de state unite, dar și printr-o operație fără precedent de separare a publicului suveran de sursele de informare politică, clasice, tradiționale și noi, deopotrivă. </p><p style="text-align: justify;">Și până la Trump se știa că accesul la puterea politică în Statele Unite nu este unul direct, de la electorat la ales, ci este unul intermediat prin oameni și grupuri de influență, prin strângeri de fonduri și donații făcute ca investiții în politicieni, prin aranjamente de culise și chiar prin manipularea opiniei publice. Doar că, până la Trump, aceste aspecte erau tacit acceptate de toată lumea și nu presupuneau intervenția asupra legii, ca să nu mai vorbim despre încălcarea ei nesancționată. Argumentul favorabil menținerii acestei stiuații fiind că, în final, voința electoratului este oricum satisfăcută, iar aleșii rezultați din aranjamentele de culise politice servesc oricum interesul național, de pe urma căruia tot americanul va prospera.</p><p style="text-align: justify;">La alegerile din 2016, Trump a ridiculizat aceste aranjamente ale establishment-ului american, câștigând inițial nominalizarea din partea unui Partid Republican ostil și apoi funția de Președinte al Statelor Unite ale Americii, făcând exact pe dos de cum ar fi făcut orice politician: fără aranjamente între politicieni, fără apelul la marii donatori, față de care să fi rămas apoi dator sau rescunoscător, fără manipularea opiniei publice în stil politicianist, fără să se pună bine cu marile trusturi de presă americane, cele care pretindeau până la Trump că ei îl fac pe un politician președinte. </p><p style="text-align: justify;">Ca urmare, la alegerile din 2020, elita politică americană s-a mobilizat exemplar și a încercat să îi arate lui Donald Trump, președintele în exercițiu, că nu acceptă să fie ridiculizată din nou și că, de data asta, fără aranjamente de culise, fără marii donatori și fără media care să spună publicului cum să voteze, Trump nu va fi reales.</p><p style="text-align: justify;">Până aici, nicio sacrificare a democrației pe altarul politicii americane. Doar că, așa cum s-a văzut în data de 3 noiembrie 2020, când au avut loc alegerile pentru Președintele Statelor Unite, neconvenționalul Trump a contabilizat cu peste 10 milioane de voturi mai multe decât la alegerile din 2016 (președintele Obama fusese reales în 2012 cu mai bine de 3 milioane de voturi mai puțin decât la primul său mandat), a ieșit primul în statele care tradițional dădeau indicații despre cine va fi președintele, a captat voturile unor categorii profesionale și etnice care nu votaseră candidați republicani, toate astea făcând o campanie electorală cu fonduri mult mai modeste decât opoziția și având o presă clasică și nouă complet ostilă și majoritar inamică. </p><p style="text-align: justify;">Situația asta i-a obligat pe elitiștii politici americani la sacrificiu. Așa că au apleat la proceduri care celor din statele cu democrație aparentă le sunt foarte familiare. Nu peste tot au apelat la așa ceva, ci doar în vreo opt din cele 50 de state unite, acolo unde Trump avusese cu patru ani mai devreme un succes neașteptat, bazat pe surprindere și pe apelul neintermediat la alegători. În aceste state au schimbat procedurile electorale fără apelul la Legislativ (cum cere imperativ Constituția federală), au încurajat iregularități sau chiar posibile fraude electorale și au desfășurat o campanie mediatică extraordinară, de ascundere ori măcar de ignorare a oricăror situații, cazuri sau fapte concrete de încălcare a legii sau a regulii electorale, inclusiv prin aducerea la numărătoare a unor buletine de vot cu mari probleme de certificare, într-un număr suficient de mare încât să asigure victoria locală a candidatului anti-Trump și surclasându-l astfel la totalul voturilor electorilor, la nivel național.</p><p style="text-align: justify;">Un asemenea sacrificiu politic nu ar fi avut succes dacă nu ar fi fost susținut de o sacrificare a democrației și pe altarul Justiției. Practic, justiția americană, la nivel de stat și la nivel federal, a făcut tot posibilul ca să nu intervină în aranjamentele politice electorale, nici măcar în situațiile în care au fost reclamate încălcări ale legii. </p><p style="text-align: justify;">Acesta este un tip de sacrificiu care va fi contabilizat ulterior instalării noului președinte la Casa Albă. Tot ce au făcut până acum curțile de justiție statale și cea federală a fost să nu accepte judecarea vreunei cauze. Astfel încât termenele până la care eventualele verdicte ar fi putut modifica rezultatul alegerilor să treacă fără nicio intervenție a curților. Dar va veni apoi vremea ca fiecare dintre aceste curți și mai ales Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite să accepte cauzele, să se uite pe probe și dovezi, și să asculte argumentele celor care reclamă nereguli și încălcări ale legii. Și indiferent de ceea ce vor decide, în final, lumea va putea afla dacă într-adevăr au existat motive de contestare a rezultatului alegerilor prezidențiale sau nu. Și va judeca ea, lumea, în ce măsură refuzul Justiției americane de a interveni în procesul electoral contestat a contribuit la scăderea credibilității democrației americane, în interior și în Lume.</p><p style="text-align: justify;">Cel mai mare sacrificiu al democrației, cu efecte severe încă de acum, este comunicarea în masă din America. Adică ceea ce până de curând i se spunea presa. Și care a devenit, pe timpul Administrației Trump și mai ales în campania electorală din 2020 - 2021, propaganda. </p><p style="text-align: justify;">Agenții de presă, televiziuni și ziare altă dată renumite și admirate pentru integritate, pentru serviciul de informare în slujba cetățeanului, pentru profesionalismul jurnaliștilor care le populează au devenit simple agenturi de propagandă anti-Trump. Inși și inse care constituiseră modele profesionale și morale pentru americani dar și pentru întreaga Lume și-au sacrificat credibilitatea și onestitatea profesională prin renunțarea la informare și prin încercările propagandistice de a influența opinia publică împotriva lui Trump, cu etichete și fără argumente. Corolarul acestei decredibilizări a fost refuzul de a investiga cel puțin o reclamație de iregularitate electorală. A fost de-a dreptul jenant să vezi cum oameni considerați serioși, care încasează milioane de la trusturile de presă unde lucrează, făceau ca idiotul satului la vederea girafei (așa ceva nu există!), atunci când venea vorba despre orice fapt concret, legat de iregularități în alegerea Președintelui Statelor Unite. Situație identică și la nivelul rețelelor de socializare în mediul virtual. </p><p style="text-align: justify;">Cum spuneam, încă nu ne putem pronunța cât de scăzută va fi în continuare credibilitatea democrației americane. În sensul că poate scădea în continuare. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibmlSsq54JB5HNKefMPIXYN7zu2zx8m2Ne1ZLzx_Ugpfp21ny3noKZt7SKpCYsWJ7Wm6AuTEtbKtSKgs2d5saUeXP3SpNkHsWkhhzdlnD_QpQGsvFcJ1rsFjwFjNVdIFhs8ZBIDxfczs4/s611/Screenshot+2021-01-07+at+00.26.04.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="422" data-original-width="611" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibmlSsq54JB5HNKefMPIXYN7zu2zx8m2Ne1ZLzx_Ugpfp21ny3noKZt7SKpCYsWJ7Wm6AuTEtbKtSKgs2d5saUeXP3SpNkHsWkhhzdlnD_QpQGsvFcJ1rsFjwFjNVdIFhs8ZBIDxfczs4/s320/Screenshot+2021-01-07+at+00.26.04.png" width="320" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-63167039920759930602020-12-31T04:35:00.008-08:002020-12-31T04:52:11.416-08:00Apărarea națională nu se face cu mercenari<p style="text-align: justify;"> Mercenarii sunt profesioniști ai mânuirii armamentelor sofisticate, mânuire pe care au deprins-o printr-o formare specifică, complexă și de lungă durată. Așa că simpla dorință de aventură și de punere în pericol a propriei vieți nu poate constitui o condiție suficientă pentru ca cineva să devină mercenar. Ar fi nevoie de ani de antrenament, exerciții și experiență în teatrele de operații militare, pentru ca cineva să se califice ca mercenar. </p><p style="text-align: justify;">Fără îndoială că tot profesioniști ai mânuirii armamentelor sofisticate sunt și militarii de carieră, cei care sunt încorporați în serviciul permanent al unei națiuni. Și ei deprind meseria armelor tot prin ani buni de studiu, antrenamente și exerciții, și își perfecționează deprinderile specifice prin experiența de carieră militară, inclusiv în teatrele de operații militare. </p><p style="text-align: justify;">Diferența dintre ei și mercenari tocmai asta este: militarii din serviciul permanent al unei națiuni sunt încorporați (<i>commissioned</i>, în engleza NATO), adică incluși în corpul militarilor activi sau de rezervă, pe când mercenarii sunt angajați de oricine le dă salariul, pe perioada contractului de angajare.</p><p style="text-align: justify;">Militarii încorporați sunt supuși prevederilor constituționale și legilor de organizare și planificare a puterii militare din națiunea respectivă, legi care includ și codurile pentru diferitele categorii de militari, sunt privați de câteva drepturi și libertăți, tocmai pentru a putea îndeplini prevederile consituționale și legale, pe când mercenarii sunt supuși doar contractului de muncă și beneficiază de toate drepturile și libertățile instituite legal, ca oricare cetățean. </p><p style="text-align: justify;">Angajatorul militarilor încorporați pe durată lungă, de minim 25 de ani, este în exclusivitate statul, pe când angajatorul mercenarilor, de obicei pe durata cât este nevoie de ei, adică pe durata unei misiuni, este oricine investește în forța de muncă specifică mânuirii armelor sofisticate. Investiție pentru profit, desigur.</p><p style="text-align: justify;">De aici mai apare o diferență între mercenari și militari. Profitul de pe urma militarilor încorporați pe durată lungă este încasat de națiunea respectivă, sub formă de putere militară, care poartă numele generic de apărarea națională, pe când profitul de pe urma mercenarilor este încasat de angajatorul oricare ar fi el, sub forma unui avantaj material, dobândit de pe urma învingerii adversarului, ca rezultat al misiunii pentru care au fost angajați mercenarii. Mai concret, de pe urma militarilor care o servesc, națiunea rămâne cu apărarea națională, chiar dacă militarii nu trag nici măcar un singur foc în apărarea ei, pe când, de pe urma mercenarilor, angajatorul lor se alege cu un profit material doar dacă mercenarii au luptat cu succes în misiunea pentru care au fost plătiți.</p><p style="text-align: justify;">Și mai este un aspect. Meseria armelor este una plină de pericole la adresa sănătății și chiar a vieții meseriașului atât pentru militari cât și pentru mercenari. Diferența dintre ei este că mercenarul se angajează să presteze această meserie doar după ce apreciază dacă merită să o practice sau nu (adică dacă cîștigul de pe urma practicării ei este mai mare decât cea mai grea pierdere pe care ar putea-o suferi în misiune), pe când militarul jură să își servească națiunea chiar cu prețul vieții sale, indiferent de conținutul concret al oricărei misiuni pe care o va primi pe timpul cât este încorporat.</p><p style="text-align: justify;">Din cele spuse aici și din cele nespuse, dar de același fel cu acestea, poate rezulta că un stat care cheltuiește pentru apărarea sa națională cam 2 la sută din banii munciți de cetățenii săi, ar ieși mai bine dacă ar angaja mercenari, decât dacă ar ține o armată permanentă, formată din militari încorporați pe durată lungă, de peste 25 de ani. Pentru că s-ar putea să nu fie nevoie de vreo intervenție militară a statului respectiv niciodată, sau poate doar o dată pe generație, situație în care mercenarii angajați special pentru acea intervenție vor fi plătiți doar pe timpul ei, în rest, banii bugetați pentru apărarea națională putând fi cheltuiți pe altceva.</p><p style="text-align: justify;">Doar că apelul unui stat la mercenari înseamnă abandonarea completă a funcției statului de apărare națională, deoarece apărarea națională nu se face cu mercenari. </p><p style="text-align: justify;">Apărarea națională, ca funcție a oricărui stat, înseamnă mult mai mult decât obținerea victoriei într-o confruntare armată. </p><p style="text-align: justify;">Înseamnă constituirea unei puteri militare, dimenisonată astfel încât să învingă un inamic anume, după o pregătire specifică a forțelor permanente, dar și astfel încât să descurajeze orice inamic căruia i-ar trece prin minte să amenințe militar națiunea aceea. Mai înseamnă constituirea unei puteri militare pentru exercitarea voinței statului respectiv în comunitatea de state ale Lumii, ale continentului și ale regiunii în care se află geografic acel stat. Și mai înseamnă posibilitatea statului de a-și spori securitatea națională prin participarea cu o parte din puterea sa militară la o alianță militară și la unul sau mai multe sisteme de parteneriate și de coaliții de voință. În plus față de toate astea, puterea militară permanentă a oricărui stat este absolut necesară pentru gestionarea oricăror crise internaționale, care necesită o rezolvare prin mijloace militare. </p><p style="text-align: justify;">Cu excepția confruntării armate directe și cu condiția ca mercenarii să fie disponibili și doritori să se angajeze în acea confruntare armată, de partea statului nostru, toate celelalte aspecte definitorii ale apărării naționale, amintite sumar în paragraful anterior, nu pot fi făcute cu mercenari. </p><p style="text-align: justify;">În plus, existența unei puteri militare permanente, în sistemul de apărare națională, facilitează și intervenția armatei pentru înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau făcute de mâna omului, pentru intervenții în situații neprevăzute, cu caracter umanitar. </p><p style="text-align: justify;">Orice stat care optează pentru îndeplinirea funcției sale de apărare națională își va dimensiona puterea militară astfel încât funcția să fie îndeplinită cu bine și în totalitate, dar fără excese de putere, care înseamnă costuri suplimentare. Costuri ale resurselor umane, materiale și financiare. Îndeplinirea cu bine și în totalitate a funcției de apărare națională înseamnă foarte simplu garantarea și la o adică obținerea succesului sau, după caz, a victoriei, în fiecare dintre misiunile strategice corespunzătoare fiecărui aspect definitoriu de mai sus.</p><p style="text-align: justify;">Este deci o artă a guvernării domeniului apărării naționale dimensionarea corectă a puterii militare a unui stat, pe o durată de timp strategică, de o generație și mai mult. Fără îndoială, știința poate contribui la fel de mult la succesul dimensionării, dar partea creativă, inovativă a demersului este determinantă, în condițiile în care, în materia păcii și războiului, lucrurile se schimbă cu rapiditate și doar cei cu viziune pot prezenta garanții de succes.</p><p style="text-align: justify;">Să aplici o asemenea artă unei forțe armate compusă din mercenari este exact ca și când i-ai cere unui artist plastic să îți facă o operă de artă din paie, operă care să dăinuie peste timp, dar să fie expusă afară, unde bate un vânt puternic. </p><p style="text-align: justify;">Adică, niciun planificator strategic militar nu va lua în serios cererea vreunui guvern național de a concepe o putere militară permanentă, care să fie suficientă dar nu în exces, pentru îndeplinirea tuturor misiunilor strategice, rezultate din componentele funcției de apărare națională și care putere militară permanentă să fie formată din mercenari. </p><p style="text-align: justify;">În primul rând, nu ai cum să planifici nici strategic și nici tactic cheful a zeci de mii de mercenari, în funcție dacă vor ei să rămână angajați 25 de ani sau mai mult, ori dacă nu cumva vor să își schimbe angajatorul sau chiar meseria, după doi-trei ani de activitate în serviciul statului nostru. </p><p style="text-align: justify;">În al doilea rând, nu există o piață națională sau internațională pe care să se poată tranzacționa o forță de muncă de mercenari. Ceea ce înseamnă că salariile lor nu pot fi rezultatul echilibrării cererii și ofertei, ci vor fi întotdeauna salarii de monopol. Monopol deținut de mercenari, care îi vor spune angajatorului pentru ce sumă sunt dispuși să meargă în misiune și în ce condiții. Altfel, nu are decât să meargă el, angajatorul, să își rezolve singur misiunea! Așa că niciun planificator militar serios nu se va apuca să planifice necunoscutul din anul fiscal următor.</p><p style="text-align: justify;">În al treilea rând, în meseria armelor, menținerea calificării dobândite la un moment dat de orice profesionist presupune o pregătire continuă, ceea ce înseamnă costuri suplimentare serioase. Care pot ajunge să tripleze costurile cu salariile mercenarilor. Adică, menținerea calificării mercenarilor prin cheltuieli de pregătire personală înseamnă costuri ce vor fi îngropate imediat ce mercenarul calificat și pregătit prin cheltuirea acelor costuri părăsește forța, pentru o altă meserie ori pentru un alt angajator decât statul nostru. Orice planificator știe că nu există așa ceva ca planificarea costurilor îngropate.</p><p style="text-align: justify;">De aceea, rămâne cum am spus deja: apărarea națională nu se face cu mercenari.</p><p style="text-align: justify;">Dar cu cine se face totuși apărarea națională? </p><p style="text-align: justify;">Aici nu mai avem un răspuns unic. Așa cum nu există nici un model unic de succes, nici în istoria și nici în geografia politică a omenirii. Spectrul de exemple este unul relativ larg. La o extremă găsim armata totală, formată din fiecare cetățean care este capabil să îndeplinească o misiune, armată specifică războiului total și îndeplinirii misiunilor strategice de apărare națională, mai puțin cea de participare la alianțe și coaliții de voință (armatele totale nu sunt destinate decât pentru misiuni pe teritoriul național), iar la cealaltă extremă găsim armata de profesioniști, încorporați și/sau neîncorporați, după caz, armată potrivită pentru întregul spectru de misiuni strategice, cu singura condiție ca profesionistul să nu fie angajat pur și simplu, de vreo agenție de muncă guvernamentală, ci să fie în serviciul națiunii, prin încorporare.</p><p style="text-align: justify;">Să mai notăm că orice stat îndeplinește mai multe funcții ale sale, altele decât funcția de apărare națională. Unele dintre aceste funcții sunt nespecifice, adică sunt valabile pentru orice stat (cum este funcția administrativă sau cea de justiție), indiferent de natura politică a acestuia sau de tipul de economie, alte funcții sunt specifice statului democratic/totalitar, unitar/federal, cu economie de piață/cu economie centralizată, statului industrializat/agrar/post-industrial și așa mai departe. </p><p style="text-align: justify;">De multe ori și în multe locuri, statele au ales să își îndeplinească aceste funcții la fel cum fac cu funcția de apărare națională: angajează pe termen lung, sub jurământ și de multe ori în uniformă, persoane care intră astfel în diferite corpuri profesionale, fiecare cu codurile sale, cum sunt forțele de ordine publică, poșta, infrastructura de transport (mai ales transportul feroviar sau de aviație) și de comunicații de stat și altele asemenea. Așa că, de multe ori, acest tip de angajare a fost poreclit „militarizare”. Când natura economiei s-a schimbat, cum a fost din industrial în post-industrial, unele dintre aceste funcții specifice au încetat să mai fie funcții ale statului. Alele au dispărut ca funcții ale statului pe măsură ce statele s-au democratizat și s-au integrat în familii de state mai mari. Ceea ce a dus la procesul invers, cel de „demilitarizare” a personalului angajat în agențiile și întreprinderile din domeniile corespunzătoare acelor funcții.</p><p style="text-align: justify;">„Demilitarizare” ce a constituit o problemă de opinie publică. Problemă dată de confuziile firești între purtătorii de uniforme și depunătorii de jurământ către stat, față de toți ceilalți cetățeni, dar și de oricare alți purtători de unifrome și depunători de jurământ către stat, față de militari. </p><p style="text-align: justify;">Prea puțini înțeleg, inclusiv dintre militari, că caracteristica unică a milităriei în serviciul națiunii nu este dată nici de uniformă, nici de jurământ, ci de încorporare, corpurile militarilor fiind cu totul altele decât cele ale altora în uniformă și sub jurământ. </p><p style="text-align: justify;">Deoarece orice stat care se respectă și-a luat suficiente garanții că militarii săi încorporați pe termen lung nu vor mai face altceva decât să participe la constituirea puterii militare planificate strategic, pentru toate misiunile de apărare națională și atât.</p><p style="text-align: justify;">Militari ce nu pot participa la nicio formă de asociere voluntară, nici măcar în sindicate profesionale, militari ce nu pot fi și controlați democratic dar și controlori, adică nu pot fi și militari și politicieni în același timp, care nu pot să își dea singuri misiuni de război, nu pot să mai fie angajați și în altă parte, pentru venituri suplimentare și așa mai departe. Toate astea ca forme de garantare a dependenței reciproce a statului de militari și a militarilor de stat.</p><p style="text-align: justify;">Cum ziceam, aceste garanții nu se regăsesc la alte categorii de angajați la stat pentru simplul faptă că alte categorii de angajați la stat nu sunt încorporați în structuri de putere militară. </p><p style="text-align: justify;">În schimb, toată lumea ar vrea să primească o pensie militară de stat. Sau, dacă nu pot să o primescă, deși au purtat uniformă de ceferist, de exemplu, sau deși au depus un jurământ de polițist, de exemplu (deși ăsta nu e un exemplu bun, deoarece polițiștii s-au aranjat prin lege să se militarizeze la pensie), atunci măcar nici militari-militari să nu mai primească o asemenea pensie, că ce mare lucru au făcut ei, pe timpul serviciului militar activ, de lungă durată?!?</p><p style="text-align: justify;">Asta, în condițiile în care pensia militară de stat este doar încă una dintre garanțiile luate de stat că militarii încoporați pe termen lung vor servi exclusiv națiunea, în cadrul sistemului național de apărare și nu vor fi simpli mercenari, angajați după cheful lor, atâta vreme cât le convine raportul dintre soldă și vicisitudinile sau chiar pericolele serviciului militar activ.</p><p style="text-align: justify;">Garanție pe care statul nu are de ce să o ia față de nicio altă categorie de lucrători la stat, oricât de în uniformă și cu jurământ ar fi ei.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPmh-Lzwj9iPFQ3FikG8bitZE_G5B0UxDdDDaU0-2DdiIFyt3wZnJdyoxwtDW1lMlPSKXRVp_GNgEQ48OfGBhyivqdhKlmyO061chfx1gMelT2GKAt8mtVAKC5pnGGXvWiI0QIN7UyxzU/s626/Screenshot+2020-12-31+at+14.31.40.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="609" data-original-width="626" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPmh-Lzwj9iPFQ3FikG8bitZE_G5B0UxDdDDaU0-2DdiIFyt3wZnJdyoxwtDW1lMlPSKXRVp_GNgEQ48OfGBhyivqdhKlmyO061chfx1gMelT2GKAt8mtVAKC5pnGGXvWiI0QIN7UyxzU/s320/Screenshot+2020-12-31+at+14.31.40.png" width="320" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><br /></p><p><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3880124308876141640.post-7792781542458764142020-12-06T06:10:00.007-08:002020-12-06T09:27:18.727-08:00Note de alegator indolent<p style="text-align: justify;"> La 30 de ani de democrație românească, publicului votant îi sunt încă neclare mai multe aspecte definitorii ale oricărei democrații, chiar și ale uneia șchioape sau edificate după ureche. Aspecte pe care le putem discuta aici, într-o ordine cu totul întâmplătoare.</p><p style="text-align: justify;">În primul rând, publicului nu îi este clar ce caută el în afacerea cu voturi. Așa că improvizează, ghicește sau pur și simplu se distrează, ca să nu zicem că râde ca proasta despre locul său, al publicului, în sistemul electoral românesc. Deși Constituția României este foarte clară în privința asta, publicului nu i s-a explicat nicidoată, prin niciunul dintre canalele consacrate de educare publică, că el este suveranul în statul România, nu i s-a explicat nici ce înseamnă să fii suveran, atât ca drepturi cât și mai ales ca responsabilitate, dar nici că el își exercită suveranitatea prin reprezentanții săi ALEȘI. </p><p style="text-align: justify;">Fără însușirea unitară și universală a acestui înțeles, cel al calității de public suveran în stat, publicul s-a împărțit în segmente, în funcție de imaginarul fiecăruia, prin care și-a redactat intim răspunsul la întrebarea ce caută el, publicul, în afacerea cu voturi. </p><p style="text-align: justify;">Astfel, avem un segment majoritar de public, format din cei care sunt convinși că votează pentru ca să le fie mai bine lor, celor care votează într-un anumit fel. Mai binele fiind de cele mai multe ori reprezentat de ceea ce le va da statul guvernat de aleșii lor. Dar populația acestui segment nu se referă la bunurile publice pe care statul este obligat să le ofere cetățenilor spre consum nelimitat și neîngrădit, că nu are habar această populație segmentată ce e ăla „bun public”. Când se gândesc la ce vor primi de la statul condus de aleșii lor, membrii acestui segment de public au în minte slujbe la stat cât mai multe, cu creșteri salariale cât mai mari și cu pensii cât mai generoase. Plus alocații, gratuități și indemnizații. Nimic altceva. Nu școală publică, în care orice copil să se alfabetizeze, nu sănătate publică, în care orice bolnav să se facă bine, nu ordine publică, în care orice ins să se simtă și să trăiască în siguranță personală, nu apărare națională, în care orice ins să se simtă și să fie efectiv liber, demn și decent, nu mediu natural, în care fiecare să poată respira sănătos, nu cultură națională, din care să se poată înfrupta fiecare intelect în parte, nimic din toate astea și din altele la fel, cărora li se zice că ar fi bunuri publice. Doar creșteri de venituri de la stat și scutiri sau tăieri de taxe și impozite la stat sunt avute în vedere. Atât.</p><p style="text-align: justify;">Evident că acest segment majoritar de public nu este nici unitar și nici uniform. El se divide în sub-segmente de cele mai multe ori opozabile, în funcție de preferințele electorale ale fiecăruia. Unii votează un partid care le-ar da lor mai mult, deoarece ei lucrează la stat oricum, alții votează alt partid care le-ar da lor mai mult, deoarece ei nu lucrează la stat, dar ar vrea și ei să primească de la stat cât mai mult ori mai multe. Și mai sunt alții care votează alt partid, deoarece acel partid le-a promis că va lua de la unii și va da la ceilalți.</p><p style="text-align: justify;">Avem apoi un alt segment de public, semnificativ ca mărime, dar nu chiar majoritar, format din cei care sunt convinși că ori cu ei ori fără ei statul va fi guvernat la fel de rău pentru cetățean. Sau sunt lipsiți de orice convingere, alta decât că ei nu contează în nicio ecuație de putere politică în stat. Ei își văd de viața lor profesională și de acasă, fără să le pese că statul este guvernat într-un fel sau în altul. De fapt, membrii acestui segment au aceeași reprezentare despre stat ca și cei din primul segment: un stat care le dă cetățenilor altceva decât bunuri publice. Dar, cum cei din segmentul ăsta nu se așteaptă de la stat să le dea direct lor nimic, nici salarii, nici alocații, nici scutiri, nu vor ieși vreodată să voteze. </p><p style="text-align: justify;">Ei nu știu de ce și-ar însuși vreun rol electoral, care nu are nicio justificare personală, nu pare să fie al lor și de pe urma căruia nu au niciun avantaj, ci doar derajul de a se deplasa la urne și de a se interesa cu cine să voteze.</p><p style="text-align: justify;">Și mai este un segment modest al celor care, printr-o metodă sau alta, ori printr-o împrejuare sau alta au ajuns la înțelegerea individuală a rolului publicului într-un stat democratic și implicit înțeleg ce e ăla un vot și la ce folosește el. Aceștia suferă că înțelegerea lor este doar individuală și nu colectivă. </p><p style="text-align: justify;">Și mai suferă cei din acest ultim segment de faptul că sunt minoritari în înțelegere. Adică, ei nu vor putea influența niciodată rezultatul unor alegeri generale, în funcție de cunoașterea la care au ajuns. Așa că ei au o atitudine față de vot împărțită. Pe de o parte sunt cei care merg totuși la vot, chiar dacă știu cu siguranță care va fi rezultatul acestuia, decis de majoritatea aceea ce alege partidul care i-ar da cel mai mult din partrea statului. Pe de cealaltă parte sunt cei care ar merge la vot, dar nu au cu cine să voteze, în condițiile în care nu există nicio ofertă electorală pentru ei.</p><p style="text-align: justify;">Absența vreunei asemenea oferte electorale este ușor de explicat, în condițiile în care nimeni nu se apucă să facă vreun partid politic în România, care să își propună să guverneze bine pentru public, în sensul să producă bunuri publice de o cât mai bună calitate, în toate domeniile și pe toate dimenisunile statului. De ce nu e nimeni? Din simplul fapt că doar o minoritate aproape nesemnificativă electoral are asemenea așteptări din partea guvernanților aleși, prin care publicul suveran își exercită suveranitatea. Ar fi deci ca și când ai alege un cal castrat, în trei picioare, să fie câștigător la o cursă de armăsari. Sau, atfel spus, așa cum cu o floare nu se face primăvară, tot așa cu un partid minoritar nu se face buna guvernare.</p><p style="text-align: justify;">Asta este deci situația națională, rezultată din simplul fapt că publicului românesc nu îi este clar ce caută el în afacerea cu voturi.</p><p style="text-align: justify;">În al doilea rând, publicului național îi este neclar ce e aia politică, cu pluralul politici. La fel ca în cazul absenței educației privind conceptul de popor suveran, publicului național i se refuză înțelesul conceptului de politică, cu pluralul politici. Dar, mai grav decât atât, în spațiul public există un efort de instituționalizare a unei întregi game de mistificări privind acest concept. </p><p style="text-align: justify;">Fără cunoașterea colectivă a conceptului de politici, sau cu segmente serioase din public afectate de o cunoaștere eronată, mistificată a acestui concept, este practic imposibil ca, la nivel național, să se ajungă la o percepție a democrației ca fiind acel sistem de guvernare în care suveranul este poporul în întregul său, iar acesta ALEGE care dintre multitudinile de oferte de politici publice sunt cele mai potrivite pentru el, prin intermediul votului.</p><p style="text-align: justify;">În această privință, minuscula minoritate a celor care au dobândit o cunoaștere individuală a conceptului de politică nu numai că nu poate genera vreo înțelegere (ca să nu zicem cunoaștere) generală a acestui concept, dar este ea însăși izolată de o neîncredere generală, a imensei majorități a publicului, că ceea ce înțeleg puținii minoritari prin politică, cu pluralul politici, ar fi ceva de folos pentru întregul publicului național.</p><p style="text-align: justify;">Ceea ce duce cu necesitate la o ofertă de politici din partea partidelor politice practic inexistentă, în România. Situație evidențiată în aceste alegeri generale prin totala inexistență a programelor politice, la toate partidele. Cele sincere pur și simplu nu au zis nimic despre așa ceva, iar cele predispuse mistificărilor au prezentat altceva ca fiind politici. Altceva fiind liste de promisiuni electorale, de cele mai multe ori. Din acelea necesare pentru ca segmentul majoritar de public, cel care merge la vot ca să îi aleagă pe cei care le-ar da mai mult decât ceilalți, din averea comună a statului, să îi aleagă pe ei și nu pe ceilalți.</p><p style="text-align: justify;">În al treilea rând (în ordinea prezentării, desigur, și nu în ordinea vreunui clasament al importanței), publicului național îi este neclar ce este ăla un stat, așa cum este statul România, și la ce i-ar folosi lui dacă ar ști. Ceea ce este absolut firesc, în condițiile neclarității naționale a înțelesului de public suveran și a conceptului de politici. </p><p style="text-align: justify;">S-ar putea să găsim în interioriul publicului național mai mulți indivizi care să știe ce e ăla un stat, la nivel teoretic. Să știe care sunt funcțiile statului, precum și rolul său pe scena vieții națiunii, pe de o parte, și pe scena internațională, pe de cealaltă parte. Dar nu sunt indicii de niciun fel că știința lor individuală contribuie în vreun fel la cunoașterea colectivă a ideii de stat.</p><p style="text-align: justify;">De ce această neclaritate conceptională ar trebui menționată aici? Din simplul fapt că funcțiile statului sunt îndeplinite de aparatul de stat condus de guvernanții ALEȘI în alegeri generale. Așa că un public căruia îi sunt clare și conceptul și noțiunile legate de stat va înțelege că o consecință a alegerilor pe care el le face din patru în patru ani va fi cu necesitate funcționarea mai performantă sau mai slabă a statului România. </p><p style="text-align: justify;">Cu cât este mai funcțional un stat, cu atât acesta, prin aparatul său permanent și sub conducerea și supravegherea aleșilor guvernanți, va putea să implementeze mai bine politicile publice, dar și să profite de oportunitățile interne și mai ales internaționale, anticipate sau întâmplătoare, pe durata unui ciclu electoral. La fel cum statul mai funcțional va putea să contracareze sau să descurajeze mai bine amenințările și riscurile identificare și manifestate din extern, ori să rezolve vulnerabilitățile interne, decât un stat mai puțin funcțional.</p><p style="text-align: justify;">În al patrulea rând, publicului național îi este neclar ce înseamnă guvernarea unui stat. Cel mai profund neînțeles este cel al guvernării statului prin vot. Mintea colectivă a națiunii române nu a pătruns încă înțelesul guvernării prin decizii luate de suveran. Nu știe această minte că decizia presupune un proces cu o etapă de clarificare, apoi una de fundamentare a deciziei, apoi votul, urmat de implementarea deciziei pe durata unui mandat, suprapusă cu etapa de control al implementării deciziei asumate prin ALEGERI. </p><p style="text-align: justify;">Imensa majoritate a publicului românesc național este convinsă că alegerile sunt expresia unui chef de moment, consolidat prin adiționarea chefurilor individuale ale fiecărui participant la vot și cu acceptul tacit al celor care nu votează. Nici vorbă de decizie aici. Rezultatul alegerilor este doar un scor, în imaginarul colectiv național românesc. Scor obținut ca la fotbal ori ca la orice activitate potrivită pentru pariuri. Așa cum nu se poate vorbi de vreo decizie în cazul rezultatului unei partide de fotbal, ori al unui campionat de fotbal, tot așa nu se poate vorbi de vreo decizie colectivă, în cazul alegerilor generale.</p><p style="text-align: justify;">Consecința cea mai serioasă a acestei situații de neclaritate conceptuală națională este că, în mintea colectivă a neamului, nimeni nu poate fi vinovat pentru o decizie proastă, rezultată din alegeri. Așa a fost să fie! Sau, la rigoare, unele segmente de public aleg să le reproșeze celorlalte segmente de public rezultatul prost al alegerilor. Fie pentru că au ales rău, fie pentru că au ales să stea acasă. </p><p style="text-align: justify;">Plecând de la această consecință serioasă, vom înțelege mai bine și faptul consemnat alegeri după alegeri, de 30 de ani încoace, în care, în loc să se treacă la etapa finală din procesul de decizie națională prin vot, cea a controlului implementării deciziei, se trece fie la acuze reciproce, fie la apeluri la alegeri anticipate, fie la justificarea proastei guvernări pe seama proastei decizii rezultate din alegerile generale. </p><p style="text-align: justify;">Dacă aceste patru neclarități naționale românești sunt adevărate și dacă este la fel de adevărat că există o gândire și o decizie colectivă a publicului național, atunci putem vorbi despre indolență electorală doar la alegătorii care nu au asemenea neclarități individuale, dar nu le pasă că ceilalți nu sunt ca ei, la fel de clari în înțelegerea noțiunilor de suveranitate, vot, bunuri publice, stat, guvernare și altele nemenționate aici. </p><p style="text-align: justify;">Și mai putem vorbi de ipocrizie, din partea celor cărora le sunt la fel de clare aceste noțiuni, dar pretind ori se prefac la fel de neștiutori ca ceilalți, cei care chiar nu au habar despre ele.</p><p style="text-align: justify;">Așa cum putem vorbi despre cinism din partea celor care profită de pe urma faptului că, la nivelul minții naționale, există și persistă aceste neclarități.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDc2vzVR2pENm1d1u0amqRqu6rtZ0XfPMGZhmr9l8Jpn_4vbKI7LmtC3aGsX6Xk-CydIhStPGtjapZOHiMjfgoGC0Qp7Bs3RBntIjGXEEOBYsjtZ2zyfhdAK5fKV39utkx_bdyFb5m5tc/s346/Screenshot+2020-12-06+at+16.10.20.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDc2vzVR2pENm1d1u0amqRqu6rtZ0XfPMGZhmr9l8Jpn_4vbKI7LmtC3aGsX6Xk-CydIhStPGtjapZOHiMjfgoGC0Qp7Bs3RBntIjGXEEOBYsjtZ2zyfhdAK5fKV39utkx_bdyFb5m5tc/s320/Screenshot+2020-12-06+at+16.10.20.png" width="320" /></a></div><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p>Harihttp://www.blogger.com/profile/01586511903919307732noreply@blogger.com0