luni, 14 octombrie 2013

Poezie

Toamna asta



De sub deal, Soarele
Se scurge în frunzele
În care a murit clorofila
Copacilor pregătiți de culcare

Atât de rece e Soarele
Câ-ți vine să-l mângâi cu degetele
Ușor peste razele sale
Să-ți ia din suflet câtă căldură îi trebuie


2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Adică:

      Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
      Sufletului nostru bucuros de moarte.
      Palid asternut e sesul cu matasa.
      Norilor copacii le urzesc brocarte.
      Casele-adunate, ca niste urcioare
      Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
      Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
      Din mocirla carui aur am baut.
      Pasarile negre suie in apus.
      Cu frunza bolnava-a carpenului sur
      Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
      Foile-n azur.
      Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
      Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
      Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
      Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

      (Niciodată toamana... de Tudor Arghezi)

      Mulțumesc frumos pentru asocierea poeziei mele cu cea a lui Arghezi. Sau, poate este doar o compensare a lipsei mele de poetrie... Chiar și așa, mulțumesc îndestul!

      Ștergere