O copilărie

De Ziua Copilului 2012, am aflat că există un domn Mircea Vasilescu. Procesul de aflare a acestei realități a început cu cineva de pe Facebook ce a sugerat să „postăm” o poză cu fiecare dintre noi de pe vremea când eram copii, în semn de recunoaștere și prețuire a acestei aniversări.

Căutând ceva de acum mai bine de o jumătate de secol, am dat peste o poză de la o serbare la grădiniță, în care interpretam Anul Vechi 1958, ceea ce m-a făcut să introduc un calambur în comentariu, zicând că am fost vechi cu mult înainte ca cei de la gazeta Dilema să își aroge pe frontispiciu zicerea carageliană cu „sunt vechi, domnule”. De aici și până la a găsi un articol din aceiași Dilema, de data asta ea însăși Veche, nu a fost decât un pas, pe care l-am făcut foarte repede, atras de titlu: „Cărtărescu și Patapievici”.

Deoarece am ajus să citesc articolul iar autorul textului s-a dovedit a fi acest domn Mircea Vasilescu, am aflat și eu, de abia acum, că există un asemenea domn. Nici nu aș fi putut afla altfel de existența domniei sale, deoarece dânsul este un profesor universitar fără operă și fără activitate științifică, ce ar fi putut, dacă le-ar fi produs, la rigoare, să fie surse de aflare a veștii că domnul Mircea Vasilescu există.

Este posibil ca eu să fiu unul dintre foarte puținii români care au aflat atât de târziu despre acest domn. Numeroșii cititori ai Dilemei Vechi, precum și aleșii citiori ai Adevărului trebuie să fi auzit de domnia sa Mircea Vasilescu, ba, chiar, să îi fi citit și consumat producțiile jurnalistice, mai ales că la Dilema Veche dânsul este ditamai redactorul șef.

Ce face domnul Vasilescu în articolul atât de inspirat intitulat „Cărtărescu și Patapievici”? Îi preaslăvește pe cei doi, îi face „repere” și „valori” ale nației. De ce? Pentru că cei doi au avut, fiecare, câte o reușită internațională recentă. Cărtărescu a câștigat un premiu la Berlin, iar Patapievici a avut un „succes la Salonul de carte de la Torino”. În mintea și scrisul domnului Vasilescu, aceste reușite echivalează cu confirmarea valorii incontestabile a celor doi, în pofida celor ce îi neagă, îi denigrează și nu văd cât de bogată este cultura românească cu cele două figuri.

Ceea ce este o copilărie.

Înainte de a scrie și publica această copilărie, domnul Mircea Vasilescu ar fi trebuit să își aducă aminte, de pe vremea când citea pentru lucrarea domniei sale de doctorat, că este futil să expui o teză majoră, cum este cea a regăsirii valorilor și reperelor naționale și apoi să o argumentezi cu nimicuri de tipul premiului sau al „succesului” de târg de carte. Și este futil pentru că mai nimeni nu o să te creadă sau măcar să te bage în seamă.

Cei cu adevărat serioși și culți, ce operează curent cu conceptele de cultură, valoare, reper, te vor crede ori idiot, ori incult, ori propagandist de doi bani, dacă încerci să le vâri în cap o asemenea bazaconie. Cei mai diletanți, mai spoiți pe la suprafață, s-ar putea să te bage în seamă, dar, când îți vor relua „argumentul”, își vor da seama și ei cât de lipsit de substanță și coerență este acesta și se vor simți frustați, mai ales dacă îi vor folosi în discuții cu cei mai avizați. Alții care, pe bună dreptate sau din porniri estetice inexplicabile, îi „înjură”, denigrează sau neagă pe cei doi subiecți ai exercițiului publicistic, Cărtărescu și Patapievici, nu își vor schimba părerile în fața unui rațíonament de asemenea subțirime, pe când cei ce cad pe spate de plăcere ori de câte ori se gândesc la aceiași doi nici nu vor înțelege nevoia de argumente în favoarea tezei că ei, domnii Cărtărescu și Patapievici, sunt subsolul, baza, pilonii și cornișa edificiului cultural românesc.

Singurii care mai rămân de impresionat sunt cei ce finanțează publicația în care se scriu asemenea copilării. Oare ăștia din ce categorie „culturală” fac parte?

Jungla de beton

Alegerile locale, ce se vor petrece în curând, sunt pregătite atât de rudimentar, încât ne pot duce, cu ușurință, cu gândul la preistoria populației autohtone. Încruntați sau zâmbitori, autoritari sau prietenoși, candidații la primării sunt cocoțați pe ziduri, stâlpi și panouri publicitare, de unde transmit „mesaje” către votanții încântați că sunt, în sfârșit, și ei băgați în seamă, chiar dacă doar odată la patru ani. Cei ce candidează de pe scaunele primariale propun „continuarea”, pe când cei nou veniți să îi înlocuiască propun „schimbarea”.

Unii dintre ei mai ies și în public, de regulă la televizor, că pe străzi și pe la casele oamenilor este prea complicat să se arate, precum și total lipsit de eficiență mediatică. Văzuți în direct sau în reluare, candiații se dovedesc a fi niște inși penibili, inculți și prost crescuți, care vor să fie primari fie pentru că ăilalți sunt și mai penibili, inculți și prost crescuți decât ei, fie pentru că și ei sunt tot la fel ca și ceilalți, așa că, de ce să nu se aleagă ei în locul celorlalți. Chiar și doctorul de la Primăria Generală a Capitalei se arată mai din popor sau mai din topor decât ar trebui să îl justifice titlurile academic și universitar din palmares, probabil pentru ca nu cumva să facă notă discordantă față de contra-candidații săi.

            Cu toții, indiferent de urbe, au o mare problemă. Nu pot să explice, în câteva cuvinte sau într-o lozincă, de ce ar trebui să îi alegem exact pe ei. În trecut, asemenea explicații nu erau necesare. Pe atunci, era suficient să se arate al cui este candidatul și gata, se alegea sau nu, în funcție de emulația politică locală. De exemplu, dacă era al lui Iliescu sau al PSD și candida în sudul Moldovei sau în Oltenia era ca și ales, chiar dacă nu scotea o vorbă pe nici un afiș electoral. Cum, dacă era al lui Băsescu sau al PD-L și candida în nordul Moldovei sau în Ardeal era ca și ales, în aceleași condiții. Acum, însă, nu mai este cazul să aducă nimeni vorba de partide sau de „leaderi” politici. O asemenea vorbă ar crea numai și numai confuzie.

            Trei partide parlamentare s-au contopit într-o uniune, pentru a pune mâna pe puterea politică la nivel central, cu sacrificarea deliberată a aleșilor locali, rămași să candideze fiecare cum poate și sub ce siglă se găsește pe acolo, pe unde sunt fotoliile de primar sau consilier. Alte două partide parlamentare, aflate până mai ieri într-o „coaliție” la guvernare, sunt acum mai separate ca niciodată, dar atât de compromise încât cei ce candidează sub sigla lor preferă să o deseneze minuscul, într-un colț de afiș, fără să mai folosească și culorile ce le-au consacrat. Maghiarii numai de uniune nu mai pot vorbi, pe când celelalte partide sunt prea departe de electorat pentru a însemna ceva în favoarea candidaților acestora. Singurii care se arată uniți în jurul „Centralei” sunt anonimii de la partidul domnului Dan Diaconescu Direct.

            Alegerile generale, ce or să vină când or să vină, vor avea măcar șarmul desuet al promisiunilor deșarte, de tipul „alegeți-mă pe mine, ca să vă fie bine” ori „partidul nostru vă va da mai mult decât partidul lor”. Șarm pe care alegerile locale nu pot să îl dobândească, pentru că acum este vorba de „gospodarii” localităților Țării. Ăștia nu au cum să dea ceva, ci doar să promită că vor avea grijă de avuția de beton a urbei, ceea ce nu este puțin lucru, dar cui îi pasă de o asemena avuție?!

            Unii cu ceva tupeu rămas de pe vremea când domnul Băsescu Traian era foarte popular cu asemenea „îndrăzneală” îndrăznesc totuși să promită enormități de tipul „dau case la toată lumea”, ori „dau transportul gratuit”, sau „voi fi hingherul numărul unu al urbei”, de parcă asta ar fi treaba primarului sau acestea ar fi lista de priorități a orașului sau comunei.

            Știu câțiva primari în funcție care merită să fie realeși, cum știu și câțiva candidați ce merită să fie aleși în câteva orașe și comune ale Țării. Aceștia se străduiesc să înțeleagă mersul lucrurilor în urbea lor, își fac griji pentru problemele reale și majore ale cetățenilor, vin cu soluții manageriale și caută mijloace și resurse pentru a pune în practică aceste soluții. Vestea bună este că și alegătorii și-au dat seama de aceste aptitudini ale candidaților și, foarte probabil, îi vor alege sau realege, după caz.

            Din păcate, însă, ca locuitor al Bucureștilor, eu nu am luxul de a avea vreun candidat la Primăria Generală a Capitalei care să fie la înălțimea provincialilor de care am zis mai sus. Și nici cu sectoarele nu stau mai bine.

Interviu cu Ministrul Apărării Naționale

Interviu preluat de pe blogul Marin Neacșu, cu acceptul bloggerului:

Ziua Veche - Domnule Ministru, acum câteva luni vă luam interviu ca ministrul din umbră al Apărării. Iată că ați devenit ministru ”la vedere” sau să zic altfel, la lumină. Să dea Dumnezeu să aveți o conducere luminată! Vă așteptați să deveniți atât de repede ministru?

Corneliu Dobriţoiu: Sincer, nu! Deși speram ca moțiunea de cenzură împotriva guvernului Ungureanu să fie adoptată de Parlament, realitățile sau dinamica vieții politice a fost neprevăzută, dar uite că până la urmă acest deziderat a fost îndeplinit pentru că dorința a fost să înlăturăm un guvern al cărui program nu satisfăcea nevoile reale ale românilor și ale economiei românești.

- Este clar pentru toată lumea că va fi o perioadă nu dificilă, ci aproape imposibilă. USL este amenințată de opoziția până mai ieri la putere, de datoriile pe care trebuie să le plătească pentru împrumuturile iresponsabile ale guvernelor precedente, de criza mondială care nu se mai termină, de recesiune, de sindicatele care își vor cere drepturile și nu vor mai avea răbdare, de cetățenii care așteaptă miracole, de colegii din coaliție care au stat atâta timp pe tușă. Pe cine veți mulțumi mai întâi, care vor fi prioritățile?

Corneliu Dobriţoiu: Ordinea de prioritate este prevăzută în programul de guvernare. Sunt câteva principii pe care le avem în vedere și anume aspecte legate de continuitatea unor procese și ale unor obiective în cadrul Ministerului Apărării și apoi rezolvarea unor probleme în suferință pentru ameliorarea stării generale a spiritului de corp al armatei, care este în suferință. Legat de aspectele de continuitate ne propunem, în primul rând, menținerea angajamentelor în teatrele operaționale, angajamente puternic ancorate în însăși esența calității noastre de membru NATO de asumare a riscurilor și responsabilităților. Pe de altă parte ne preocupă și respectarea celorlalte obligații ce ne revin ca membri ai Alianței, bineînțeles în condițiile realității fiscale de astăzi. Și un alt aspect la fel de important este redarea demnității și spiritului de corp al armatei. În acest sens, reîntregirea salariilor este un obiectiv politic general al guvernului, dar și particular al Ministerului Apărării Naţionale, de asemenea eliminarea nedreptăților care s-au făcut cu procesul de recalculare a pensiilor.

- Sunteți într-o situație ingrată. Un ministru numit politic peste o structură apolitică. Cum veți împăca și capra și varza? Unde se termină politica în armată și unde începe armata să-și facă ”politica”? Unde se termină indicațiile de partid și interesele politice și unde începe interesul național și protecția celor din subordine? Normal, nu ar trebui să existe contradicții, dar guvernarea trecută ne-a arătat că există.

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând aș vrea să menționez faptul că există o tendință în cadrul USL de eradicare a oricărei forme de politizare a instituțiilor statului, cunoscută fiind atitudinea celorlalte guvernări care au politizat inclusiv directorii de școli și grădinițe. La nivelul aparatului central funcțiile ocupate politic sunt de ministru și secretar de stat. Asta nu înseamnă că nu vom executa o auditare sau o analiză de stare a sistemului în așa fel încât să eliminăm elementele care ne-au determinat să apreciem ca s-a produs o politizare excesivă.

La armată sunt niște chestiuni foarte clare, adică există oameni care au fost promovați, au crescut precum Făt Frumos, peste noapte. Trebuie să repunem în ordine problema promovărilor, în așa fel încât să eliminăm niște nemulțumiri care există în sistem, pentru că armata este un sistem instituțional nu unul politic, de aceea trebuie să revenim la promovări respectând principiile meritocrației.

- Domnule ministru, ca fost membru al Armatei, fost general activ, cu funcții importante - ați fost și ministru interimar-cunoașteți problemele ministerului, ale cadrelor, problemele de dotare și structură. În toate domeniile există probleme. Care credeți că sunt primele domenii în care trebuie acționat în aceste 6 luni până la alegeri.

Corneliu Dobriţoiu : În primul rând trebuie să găsim o modalitate de a întrebuința în mod inteligent toate resursele pe care le avem la dispoziție în scopul creșterii interoperabilității armatei. Aici avem niște priorități absolute în condițiile înzestrării armatei cu avioane multirol, în condițiile în care bugetul de achiziții nu ne permite acest lucru. Și atunci, singura măsură posibilă pentru a îndeplini acest obiectiv ar fi cea legată de valorificarea infrastructurii în exces prin schimbarea naturii juridice a unor obiective în scopul susținerii programului de înzestrare. Dacă nu facem acest lucru, există posibilitatea ca în 2-3 ani să distrugem una din categoriile de forțe pentru că ar însemna să ținem aviația la sol în loc să își îndeplinească misiunile de zbor. E adevărat că ne putem gândi și la o soluție interimară cu modernizarea MIG-urilor existente având în vedere faptul că procesul de achiziție a avioanelor multirol este un proces de durată, dar este și mai lungă perioada de instruire a piloților și a echipajelor de întreținere. Ori din informațiile pe care le avem, numai pregătirea piloților ar dura doi ani de zile în condițiile în care, MIG-urile ar trebui să fie interzise la zbor în doi ani. Deci am putea risca să ajungem într-o situație deloc fericită din punctul de vedere al credibilității noastre ca aliat, să invităm alți aliați să ne asigure spațiul aerian. Dacă procesul de achiziții va trena, atunci vom avea o perioadă de timp în care nu vom avea ori piloți ori avioane și atunci trebuiesc găsite alte soluții, dar acestea nu vor fi onorante și descurajează procesul de formare a piloților militari.

- Pentru că a venit vorba de aceste 6 luni, există șanse ca după alegerile din toamnă să ocupați aceeași funcție, bineînțeles dacă veți câștiga alegerile, sau v-ați asumat doar mandatul de 6 luni?

Corneliu Dobriţoiu : Deocamdată funcționăm în logica guvernului actual. Perioada aceasta este o perioadă foarte grea, se vor face evaluările necesare după alegeri și atunci vom vedea ce configurație politică va avea noul guvern și dacă eu voi fi selectat să particip la acel guvern.

- Există multe anomalii în armată, chiar dumneavoastră le-ați enumerat în interviul precedent, plecând de la proasta distribuire a fondurilor, de la învățământul militar, de la selecția personalului, avansările politice uneori peste limita regulamentelor, modificarea Legii 80 etc. Care credeți că trebuiesc reglate în primă urgență? Și vizavi de acest aspect, ați afirmat în interviul precedent că veți lua măsuri împotriva celor avansați ”preferențial” prin abuz.. Cum veți evita înlăturarea unui abuz fără să comiteți un alt abuz? Gradul militar este un bun dobândit.

Corneliu Dobriţoiu : Dacă se vor identifica astfel de situații, acestea vor fi analizate, pentru că nu poți lua gradul unui militar, dar există și alte măsuri dacă se va constata că au fost făcute promovări care nu corespund condițiilor postului. În acest sens vom conlucra cu şeful SMG pentru că avem aceleași interese instituționale.

- Acum vă pun o întrebare mai sensibilă. Problema pensionarilor militari și a asociațiilor militarilor activi și în rezervă. Există peste 20 de asociații profesionale și un sindicat. Fostul ministru a avut ”preferați”. Dumneavoastră cum le veți trata? V-aţi întâlnit cu reprezentanţii vreunei asociaţii ? Cum intenţionaţi să o faceţi cu fiecare pe rând sau veţi fixa o întâlnire cu toţi reprezentanţii acestor organizaţii ?

Corneliu Dobriţoiu : În primul rând eu consider din start că militarii rezerviști trebuie să aibă toți aceleași drepturi. Nu trebuie tratați discriminatoriu. Este dreptul lor să își găsească formele de asociere pe care le consideră necesare și ca atare toate aceste asociații au aceleași drepturi. În ceea ce privește dialogul cu aceste asociații, noi deja ne gândim la alcătuirea unei comisii tripartite Parlament-minister-reprezentanți ai asociațiilor militarilor în așa fel încât să beneficiem de expertiza lor în proiectarea unei noi legi a pensiilor ocupaționale.Considerăm astfel că printr-un dialog intens cu aceste asociații va crește nivelul de transparență a actului legislativ și decizional și totodată vom beneficia de opiniile unor oameni care au lucrat în sistem, opinii care converg către același obiectiv și anume recâștigarea demnității militarilor, recâștigarea rolului, importanței și respectului de care s-a bucurat de-a lungul istoriei.

- Tot legat de pensionari, cum veți trata rezerva? Nu am să vă întreb cum veți rezolva problema revizuirii pensiilor, este deja de notorietate dorinţa actualului guvern de a modifica OG1/2011. Aș întreba când credeți că se va rezolva și dacă intenționați să readuceți militarii la pensiile militare de stat – ocupaționale ? Şi ce se va întâmpla cu Lega Unitară a Pensiilor votată fraudulos. Intenţionaţi să cereţi anularea ei?

Corneliu Dobriţoiu : Având în vedere problemele economice actuale eu văd rezolvarea acestei probleme în trepte, printr-un proces etapizat pentru că degeaba există voință politică pentru rezolvarea discriminărilor produse prin recalculare, dacă nu există capacitatea luării imediate a unor măsuri cu impact financiar datorită bugetului. Și atunci, într-o primă etapă, ne propunem să reevaluăm aplicarea unor acte normative care presupun retragerea unor sume considerate ”necuvenite” unor pensionari, care au avut pensiile în plată în baza unor decizii de pensii anterioare. Nu este vina acestor pensionari. Din estimările noastre impactul ar fi cam între 20-30 la sută din pensii. De aceea ne propunem în primă fază amânarea restituirii acestor sume, până la sfârșitul anului. A doua etapă, pe bugetul anului următor, să eliminăm discrepanțele cauzate în procesul de rectificare și să aducem pensiile celor cărora le-au fost diminuate, la nivelul celor din 2010. Ar mai fi o problemă de discutat aici. La nivelul Ministerului Apărării Naţionale dispunem de sume inclusiv pentru faza a doua, respectiv revenirea pensiilor la nivelul anului 2010 pentru cei cărora le-au scăzut, dar Ministerul de Interne nu dispune de fonduri pentru pensionarii din MAI și de aceea discutarea legii a fost amânată pentru a se găsi soluții. De aceea ne-am gândit la etapizare sau chiar la decuplare instituțională atâta timp cât putem rezolva problemele unei părți a pensionarilor acum, iar la anul să rezolvăm pe cei din MAI. În ceea ce privește Legea Unitară a Pensiilor și modul în care a fost votată eu am convingerea, nu certitudinea, ci convingerea că aceasta este o problemă ce trebuie rezolvată de legislația viitoare, pentru că în condițiile actuale cu două secțiuni de alegeri nu este fezabilă. Acum ar mai putea să apară și problema cvorumului, dar după alegerile din toamnă cred că problema va fi tratată prioritar.

- Modificările făcute la Legea 80 au luat unele drepturi militarilor în rezervă printre care și gratuitatea asistenței medicale. Iar problema cea mai grava este problema fondurilor pentru spitalele și farmaciile militare. Intenționați să faceți ceva în acest domeniu ?

Corneliu Dobriţoiu : Eu personal consider că tot sistemul medical militar trebuie reanalizat din dorința de a evita situații regretabile.Prioritățile bugetare sunt diferite, unele țin de problemele operaționale, altele de interoperabilitate, de modernizare a forțelor, altele de probleme de sănătate. La ora actuală sumele alocate de la buget pentru modernizarea celor 12 spitale care au fost construite pentru rezolvarea problemelor medicale a unei armate de 300000 de oameni sunt insuficiente, iar infrastructura nu mai este eficientă. Și atunci, decât să falimentăm toate spitalele, în condițiile în care și armata și-a redus efectivele la 90.000 de militari, nu ar fi mai corect să regândim, să reanalizăm întregul sistem în așa fel încât să eficientizăm un număr mai mic de spitale? E o întrebare retorică. Pe de altă parte mai este un aspect. Unele probleme medicale pot fi rezolvate pentru militari și în spitalele civile existente, cu decontarea cheltuielilor prin fondurile noastre. Dacă un cadru în rezervă are o problemă minoră merge la rezolvarea problemei în cea mai apropiata unitate spitalicească, nu se duce la zeci sau sute de kilometri la spitalul militar. O altă problemă mai e și aceea a răspândirii acestor spitale pe teritoriul țării. Avem spitale la distanțe de zeci de km sau maxim 200-300 km distanță, dar și zone unde pe distanțe de peste 400 km nu există spital militar. Deci sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare. Există posibilitatea ca unele spitale să fie declasificate, să treacă în categoria a patra sau a cincea, unele chiar în sanatorii. Ori atunci trebuie să găsim o soluție. Poate e mai bine să concentrăm resursele pe 4-5 spitale regionale. Soluția va fi găsită după consultarea tuturor specialiștilor, inclusiv a celor din sectorul finanțe.

- Ce mesaj ați dori să transmiteți pe această cale armatei active, militarilor de toate gradele? La ce trebuie să se aștepte, ce pretenții aveți de la ei.

Corneliu Dobriţoiu : Prima preocupare a noastră este problema pensiilor şi salariilor. Bugetul este dezechilibrat, dar pentru noi oamenii sunt mai importanți. La nivelul PNL, și o spun în cunoștință de cauză fără a încerca să fac propagandă politică, deși sunt om politic, programul aprobat în domeniul apărării prevede o creștere a bugetului apărării anual cu 3% astfel încât la finele unui ciclu de guvernare să ajungem la 2% din PIB. Este o cerința minimală exprimată de șefii de state și guverne ai Alianței Nord Atlantice. De asemenea urmărim să atragem resurse extrabugetare pentru sprijinirea procesului de înzestrare. Aceste sume vor fi dedicate unilateral procesului de achiziții. Debalansarea bugetului în favoarea unor cheltuieli foarte mari de personal va trebui rezolvată. Totuși nu putem lua oamenilor gradele înapoi, pentru că fostul ministru Oprea a gândit cu inima, când a ridicat funcțiile cu o treaptă, pentru a contrabalansa diminuarea salariilor. S-a ajuns astfel la răsturnarea piramidei corpului de cadre. Nu se poate interveni brutal pentru reîntoarcerea piramidei cu baza în jos. Pe de altă pare se generează și alte probleme legate de baza de selecție a funcțiilor de locotenent-colonel și colonel. Acest proces este foarte complicat. Nu mai putem face curbe de sacrificiu. Nu vrem să ne întoarcem la anii de tristă amintire, nici să creăm o psihoză. Deci singura soluție este să așteptăm ieșirea la pensie a celor ”încărcați” la grade, pentru a nu crea și noi alte drame, alte procese, alte nedreptăți. Anglia sau SUA de exemplu, trec de câte ori este nevoie sau –în cazul SUA- la fiecare 4 ani printr-un proces de reevaluare strategică a forțelor. Noi nu ne putem permite, nu avem forța economică necesară acordării de pensii și compensații.În plus, putem genera anumite tensiuni sau chiar drame cum a fost cazul celor create prin procesul de revizuire. Cer cadrelor active să aibă încrederea că toate deciziile care se iau de către conducerea instituției se iau în interesul instituției, pentru reinstaurarea principiului meritocrației la încadrarea pe funcții și pe posturi, pentru reechilibrarea bugetului în așa fel încât să permită creșterea capacității operative a armatei, având în vedere că cheltuielile de întreținere sunt restrânse, pentru redarea demnității corpurilor de cadre. Nimeni nu trebuie să mai încerce prin subterfugii politice să lovească în demnitatea și onoarea corpului de cadre. Trebuie să înceteze orice încercare de politizare a armatei. Pe rezerviști vreau să-i asigur de toată disponibilitatea mea pentru rezolvarea problemelor generate de procesul de revizuire, care a creat probleme inclusiv de neplată a unor datorii la bănci, ca să nu mai vorbesc de dramele reale care au dus la pierderi de vieți omenești.

- Ordinul M107/2005 nominalizează asociaţiile militare care pot beneficia de sediu în spaţiile Cercurilor Militare. Unele asociaţii care au apărut după această dată nu pot beneficia de prevederile acestui ordin. Aveţi in vedere eliminarea acestei discriminări ?

Corneliu Dobriţoiu: În primul rând eu consider că Cercurile Militare au fost create pentru a crea o stare de confort militarilor activi și în rezervă și toți trebuie să beneficieze de acest drept. Există o singură interdicție, aceea de a desfășura activități de natură politică, discuții politice și să nu aducă atingere prestigiului instituției sau Ministerului Apărării Naţionale. În rest se pot desfășura activități și discuții care țin de specificul asociațiilor respective.

- Câteva cuvinte despre Summitul de la Chicago. Ce ne puteţi spune despre retragerea trupelor din Afganistan şi sistemul de apărare antirachetă. A adus ceva nou sau s-a luat vre-o decizie concretă pe aceste subiecte?

Corneliu Dobriţoiu: Discuțiile s-au purtat pe subiectul necesității îndeplinirii sarcinilor asumate de țările membre la ultimul Summit. În acest sens, din cauza austerității economice severe prezentă în toate țările europene, s-au dezvoltat concepte precum Smart Defence, de obținere a unor beneficii mai mari cu cheltuieli mai mici prin diferite metode, cum ar fi cel de dezvoltare a unor proiecte comune între țările membre, prin angajamente multinaționale sau prin plata în comun a unor proiecte care să servească toate statele angajate în proiect. Referitor la Afganistan, noi vom continua să ne onorăm angajamentele conform calendarului de retragere și vom începe retragerea trupelor din a doua jumătate a anului viitor,treptat,astfel încât după decembrie 2014 să trecem, la o altă fază cea de asigurare a funcționalității forțelor afgane.

Vă mulțumesc domnule ministru, eu văd acest interviu ca  un prim pas spre normalitate în armată.Faptul că v-ați respectat promisiunea făcută la interviul anterior spune mult despre caracterul Ministrului Apărării, iar miliatrii activi sau în rezervă pot spera că actualul ministru își respectă promisiunile.

A consemnat pentru dumneavoastră

Marin Neacșu