sâmbătă, 18 aprilie 2015

Jurnalismul de gâlceavă

Domnul Băsescu Traian este o carte deschisă, citită și răscitită de oricine ar fi interesat de subiectul pe care acest domn îl propune. În afară de o ternă și neamuzantă predictibilitate, în ultimii zece ani, domnia sa a oferit publicului românesc doar două surprize.


Prima a fost la începutul întâiului său mandat, când a dezvăluit că nu are de gând să guverneze ca președinte al României după regulile în vigoare la acea dată, nici să își bazeze deciziile pe rațiune și știință, ci doar să facă totul după bunul său plac, în cârdășie cu o gașcă de apropiați și cu ajutorul unor lucrători ai serviciilor secrete românești. Acest lucru a venit pe neașteptate, deoarece cei ce îl cunoșteau pe acest domn Băsescu Traian dinainte de a ocupa funcția supremă în stat îl știau doar de superficial, de bădăran, un aproape incult, incapabil să se concentreze pe o temă de gândire, un bântuit de pofte și colcăind de planuri subversive, mahalagiu prin educație și comportare, adică, într-un cuvânt, un ins incapabil să acționeze independent și responsabil. Și totuși, domnul Băsescu și-a confecționat o independență nejustificată, de cum a ajuns președintele României. Cât despre responsabilitate, a făcut din aceasta preș.
A doua surpriză a fost dezvăluită zilele acestea, când câțiva dintre colaboratorii săi în ale îmbogățirii personale prin devalizarea statului și a banului public au ajuns pe mâna procurorilor pe care tot domnia sa i-a inventat. Surpriza a fost că domnul Băsescu atacă, în dreapta și în stânga, cu gura mare, pe oricine apucă, în special pe cei pe care „i-a făcut oameni” și care, acum, nu îi mai răspund la telefoane, din birourile lor de la procuratură, din curțile judecătorești, ori de prin „structurile” serviciilor secrete. Ceea ce este surprinzător, deoarece noi ne-am fi așteptat ca domnia sa să se fi pregătit în toți acești ani de domnie autoritară nestingherită pentru o asemenea eventualitate și să aibă ac de cojoacele nerecunoscătorilor, altul decât invectiva lansată în public, prin mediile de informare în masă tradiționale și noi.
În afara acestor două surprize, cum spuneam de la început, domnul Băsescu este atât de predictibil, ca o carte deschisă, încât devine plictisitor. Așa că nici nu ar trebui să fie băgat în seamă de vreun jurnalist al cărui crez profesional este să informeze publicul. Pentru că nu este nimic nou de zis despre acest domn, cum nici domnia sa nu are nimic nou de zis. Adică, Băsescu nu este câtuși de puțin o știre.
Dar nici „jurnalistul” care are crezul profesional să își uimească publicul cu subiecte care să îl lase pe acesta din urmă cu gura căscată, prezentate ca dezvăluiri nemaipomenite ori exclusivități obținute cu greu despre evenimente incredibile și neașteptate nu ar avea de ce să abordeze tema Băsescu, din același motiv al ratării ineditului sau nemaiauzitului.
Singurii „jurnaliști” care mai vorbesc despre Băsescu Traian, care îi mai citează din ceea ce scrie el pe facebook, ori care îl mai bagă în seamă prin studiourile de televiziune sunt fie propagandiștii care își iau banii din alte surse decât de la public, fie circarii care doar asta știu să facă, să ofere spectacol ieftin pentru minți ușoare.
Dacă v-ați uitat vineri, 17 aprile, pe seară, preț de mai bine de două ore, la o emisiune de la Realitatea TV la care a fost invitat domnul Băsescu Traian, veți putea spune singuri dacă jurnaliștii prezenți în studiou erau circari ori propagandiști. Din ideile emise de moderatorul emisiunii am reținut doar confesiunea că acesta îl detestă pe invitatul său prezidențial, urmată de observația „îmi distrugeți emisiunea așa cum ați distrus România”. Dovada că omul avea dreptate a făcut-o faptul că șeful lui redacțional a fost nevoit să își întrerupă timpul în familie, „lângă băiat”, pentru a veni la sediu și a intra în emisiune, în a doua parte, ca un pompier ce vrea să scoată din foc oarece bunuri au mai rămas necuprinse de flăcările distructive. Cum nici acesta nu s-a dovedit prea îndemânatic, a fost apoi nevoie ca însuși patronul postului să intervină, telefonic, pentru același lucru.
Degeaba, însă. Toată emisiunea fost doar o moară de replici fără sens, de teme deschise și nedezvoltate, ca să nu mai vorbim de rezolvarea lor, de răspunsuri cu întrebări de tipul „dar dumneavoastră?” la orice chestionare, fie ea oricât de simplă, de contra-argumente ca „nu este așa”, „nu sunteți cinstit”, „ba nu”, „ba da” și altele de aceeași natură. Măcar să se fi înjurat între ei, sau să se fi băgat unii pe alții în tomberoane, că atunci ar fi fost măcar distractiv, dacă nu memorabil. Dar așa, s-a petrecut doar o imensă pierdere de vreme și un consum inutil de electricitate.
Nu aș fi scris aceste rânduri dacă nu s-ar fi întâmplat următorul eveniment.
La un moment dat, moderatorul ce îl detesta pe invitatul Băsescu îl întreabă care ar fi „marile proiecte” realizate pe timpul guvernării sale. Domnul Băsescu se face că vrea să răspundă, ba chiar rămâne pentru vreo două secunde cu gura deschisă, ca și când ar urma să scoată pe ea răspunsul așteptat, după care schimbă subiectul, luându-se de bietul moderator, lăsând totodată să se înțeleagă că ar fi fost câteva mari proiecte, dar nu îi vin acum pe limbă. Trec vreo cinci minute, timp în care se schimbă replici inepte între participanți. Apoi, dintr-odată, tot pentru a se eschiva de la un subiect ce nu îi convenea, domnul Băsescu spune că marea sa realizare este că România a devenit mai puternică din punct de vedere militar.
Cum așa? au sărit la gâtul domniei sale câțiva dintre cei prezenți în studiou. Intrarea în NATO s-a petrecut înaintea mandatului dumneavoastră, i-au reamintit ei fostului președinte. Dar bazele americane eu le-am adus în România, a precizat domnul Băsescu. Și, cu asta, s-a epuizat și subiectul acesta.
Așa că sunt acum nevoit să le spun domnilor jurnaliști de la emisiunea de vineri seara de la Realitatea TV că domnul Băsescu Traian, pe care l-au avut invitat în platou, a fost comandantul forțelor armate și președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării care a desființat în 2010 rezerva armată a României, care a făcut sute de generali de carton și a pus mii de stele pe umerii unor netrebnici, care a numit șefi ai Statului Major General ofițeri de casă de-ai familiei sale, total incapabili să își exercite atribuțiile, atât pentru apărarea României, cât și pentru reprezentarea ei la masa rotundă a Consiliului Militar NATO, care a dat la schimb contribuția militară a României în misiuni internaționale pentru susținerea propriei persoane în funcție, care a finalizat distrugerea completă a industriei naționale de apărare, care i-a antagonizat pe ofițerii Armatei României cu gradații și soldații aceleiași armate, pe militarii activi cu cei în rezervă, pe pensionarii militari cu pensionarii civili, care a promulgat an de an bugete ale Ministerului Apărării Naționale situate la jumătate din angajamentul politic luat față de aliații României și la o treime din necesarul pentru realizarea unei puteri minime militare românești, care a refuzat să își îndeplinească obligația legală de a inițializa ori genera cicluri de planificare a apărării naționale prin emiterea de strategii naționale de apărare la începutul celor două mandate prezidențiale ale sale, care l-a demis pe un ministru al apărării pe un pretext de procuratură, fără alte urmări judiciare, dar l-a numit ministru pe cel despre care tot domnia sa a zis că este șef de mafie personală, care nu a exercitat niciun control asupra sistemului național de apărare și asupra forțelor armate și altele asemenea.
Domnii jurnaliști ar fi trebuit să știe aceste aspecte și ar fi fost bine să i le reamintească invitatului lor, care a avut tupeul să spună că singura realizare majoră de care își aduce aminte este că România ar fi „mai puternică din punct de vedere militar” datorită președinției sale.
Dar ei, nu și nu. Au preferat gâlceava.



marți, 7 aprilie 2015

Taxa pe valoarea adaugată alimentelor lui Ponta

În ședința din această săptămână a Guvernului Ponta, premierul a propus și miniștrii au aprobat o ordonanță de urgență prin care, începând din luna iunie a acestui an, taxa pe valoarea adăugată (TVA) la tranzacțiile cu alimente se reduce de la 24 la sută, cât este în prezent, la 9 la sută. În urma acestei decizii, domnul Ponta Victor, premierul nostru, a informat opinia publică românească și internațională că se vor ieftini alimentele, ceea ce este bine pentru popor.

Foto: jurnalul.ro

În plus, domnul premier a mai arătat și că măsura este posibilă deoarece banii care ar fi trebuit să intre la buget, proveniți din diferența dintre 24 și 9, în valoare totală de vreo cinci miliarde de lei pentru anul acesta, se află deja în pușculița Guvernului, din încasări anterioare.
În urma acestei știri, șezătorile din studiourile televiziunilor de știri au interpretat două partituri diferite, ba, am putea spune, chiar opuse. În mare, unii au zis că este bine, că publicul va plăti mai puțin pentru mâncare și că producătorii de alimente din România vor putea să fie mai competitivi. În plus, se așteaptă și o reducere masivă a evaziunii fiscale în sectorul alimentar, după modelul pâinii, care a cunoscut această reducere cu ceva timp în urmă. Un analist chiar a anticipat că se vor crea sute de mii de locuri de muncă fiscalizate în domeniul alimentar-agricol.
Alții au zis că este rău, că alimentele nu se vor ieftini, diferența de 15 la sută urmând să treacă în buzunarele producătorilor de alimente, care și așa câștigă puțin, vai de capul lor. În plus, Guvernul Ponta nu a dovedit până acum că ar fi capabil să găsească bani pentru buget din altă sursă, urmând ca miliardele de lei ce nu vor mai fi încasate din valoarea adăugată alimentelor să fie împrumutați, majorând astfel datoria publică. Sau, mai grav, se vor face tăieri masive din cheltuielile publice, în domenii cum ar fi investițiile. Unii analiști au arătat că inclusiv cele cinci miliarde de lei cu care domnul Ponta s-a lăudat că îi are deja provin nu din surse suplimentare, ci din economii forțate, ori din plăți ce s-au întors la buget.
Părerea mea de doctor în economia apărării naționale este că viitorul apropiat le va da dreptate și unora și altora dintre comentatori. Adică, mă aștept ca măsura reducerii TVA la tranzacțiile cu alimente să ducă și la ieftinirea prețului plătit de public în alimentare și cârciumi, și la reducerea evaziunii fiscale, și la creșterea locurilor de muncă albe, fiscalizate, în sectorul alimentar-agricol. Așa cum mă aștept ca aceeași măsură să ducă la găuri de miliarde în bugetul de stat, aceste găuri fiind fie umplute prin împrumuturi înrobitoare, fie rezolvate prin tăieri masive de cheltuieli guvernamentale, în investiții și nu numai, fie și una și alta.
Pentru apărarea națională, această măsură luată de domnul Ponta Victor și Guvernul său este una defavorabilă prin excelență. În mod direct și imediat, cele cinci miliarde de lei pe care le-a găsit în casă premierul și nu a știut ce să facă cu ele altceva decât să finanțeze reducerea de tevea reprezintă cam 85 la sută din diferența dintre actuala bugetare a apărării naționale și angajamentul politic de aducere a bugetului apărării la nivelul a doi la sută din produsul intern brut. Ducându-se pe TVA, nu numai că acești bani nu vor ajunge niciodată la finanțarea apărării naționale într-unul dintre cele mai critice momente din istoria României de la cel de-al doilea război mondial încoace și, cu siguranță, cel mai critic de la Criza Rachetelor din 1962, dar gaura fiscală creată de măsura aceasta a reducerii taxei pe valoarea adăugată din tranzacțiile cu alimente va face imposibilă majorarea bugetui apărării în anii următori, indiferent de pactul politic realizat la Palatul Cotroceni, la începutul acestui an.
Cu puțin timp înainte de a găsi miliardele de lei fără destinație în buget, pe baza cărora a luat domnia sa decizia reducerii TVA la alimente, domnul Ponta ne anunța că are mari dificultăți să identifice sursele de finanțare pentru realizarea celor două autostrăzi ce ar trebui să străpungă lanțul Munților Carpați, pentru a lega Transilvania și Occidentul din care face parte și România, de mai bine de zece ani, de restul teritoriilor aflate sub administrația de la București. Proiect ce, la rândul său, ar fi fost dătător de zeci de mii de locuri de muncă, directe și indirecte. Asta, fără să mai vorbim de importanța strategică a realizării acestei infrastructuri, amânată de aproape o sută de ani, dacă ne referim la Marea Unire, sau de aproape două milenii, dacă vorbim de perioada scursă de la facerea poporului român încoace. Culmea este că aceleași cinci miliarde din pușculița Guvernului Ponta ar fi fost arhisuficiente pentru cele două străpungeri strategice.
Aceste considerente ne arată că domnul Ponta pare să aibă o problemă de priorități. Eu sunt convins că domnia sa știe cu certitudine că, oricât de bine i-ar fi poporului român să mănânce mai ieftin ceea ce mănâncă el de obicei, ori să mănânce mai mult cu aceiași bani cheltuiți pe mâncare, tot mai bine ar fi fost să se asigure că, mai întâi, poporul român are suficiente condiții de securitate și apărare pentru a se putea bucura în tihnă de o masă mai bună ori mai ieftină, înainte de a se gândi la acea masă. Altfel, ar fi ca și cum ai zice că măcar vei fi mâncat bine atunci când străinii vor veni să facă ce vor vrea ei în casa ta, lăsată fără protecție adecvată.
Ce nu știu și nici nu îmi pot imagina un răspuns este de ce a preferat domnul Ponta Victor inversarea acestor priorități?



duminică, 5 aprilie 2015

Numarul lui Dusa

Domnul Mircea Dușa este ministrul apărării naționale în Guvernul Ponta din România. Domnia sa patronează astăzi, duminică, 5 aprilie 2015, ziua porților deschise la Ministerul Apărării Naționale, cu ocazia împlinirii a 66 de ani de la semnarea textului care a înființat Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cunoscută popular cu numele de NATO.

Foto: Revista Tactica

Împlinirea celor 66 de ani s-a întâmplat ieri, sambătă, 4 aprile 2015 și, în mod firesc, ar fi trecut neobservată în România și în restul Lumii, dacă nu s-ar fi ocupat domnul ministru Dușa să o sărbătorească prin deschiderea ușilor sălilor de ședință din minister, ocazie cu care a adus și ceva tehnică militară prin curtea ministerului.
La modul general, avem de a face cu o campanie de promovare publică, în care mesajul favorabil este că Ministerul Apărării Naționale știe că face parte din NATO, adică din alianța militară ce adună nu mai puțin de 28 de state membre de pe cele două continente ce țărmuiesc Oceanul Atlantic, state care cheltuiesc împreună mai bine de două treimi din investițiile financiare în puterea militară pe întreaga Planetă Pământ. Fiind un aliat de nădejde, România este apărată corespunzător de această puternică alianță, așa că avem ce sărbători, continuă mesajul favorabil lansat de ministrul Dușa prin porțile deschise ale ministerului său.
La modul particular, însă, mesajul subînțels este unul defavorabil ideii de apărare națională a României. Prezentate nu neapărat în ordinea importanței, prima veste proastă este că domnul Dușa este ministrul apărării, a doua veste proastă este că legătura ministerului cu poporul de apărat se face numai la ocazii și doar prin deschiderea porților pentru câteva ore, a treia veste proastă este că tehnica militară prezentată pe locul de paradă din curtea ministerului nu este neapărat tehnică de luptă, adică nu reprezintă o componentă de putere militară directă și, mai trist decât atât, nu e tehnică militară românească, a patra veste proastă este că nu ar trebui sărbătorită atât existența unei alianțe militare, cât anii de pace pe care această alianță i-a impus în relațiile internaționale, pace constant și apăsat amenințată zilele acestea de unul dintre co-regionalii României, Federația Rusă.
Să vă explic doar una dintre aceste vești subînțelese.
Domnul Dușa nu este bine să fie ministrul apărării naționale. La numirea în funcție, s-a văzut cu ochiul liber că domnia sa nu avea nici măcar una din calitățile și din deprinderile necesare funcției de ministru al apărării, cel îndrituit prin lege să autorizeze misiuni Armatei României pentru operații atât în afara, cât și în interiorul granițelor naționale. În mod firesc, o asemenea numire nu putea avea loc decât în condițiile în care ministrul respectiv nu este lăsat de capul lui să facă nimic, nici măcar să își deschidă singur ușa de la intrarea în birou. În cele 28 de luni scurse de la acea numire, domnul Dușa nu a făcut nici cea mai aluzivă dovadă că ar fi dobândit vreuna din calitățile și deprinderile absente.
Cu toate acestea, domnul Dușa a ieșit de nenumărate ori în public, unde a confundat escadrila de aviație cu flotila de aviație, ori survolul cu violarea spațiului aerian, a promis inițierea unor programe de achiziții și recondiționări de armamente esențiale, în condițiile în care toată lumea știa că nu se pot realiza și nici nu s-au realizat vreodată, a mințit cu seninătate rezerviștii că le va asigura un cadrul legal corespunzător, atunci când nu avea de gând să facă ceva, a încurcat morții cu cadravele celor decedați, a stat de vorbă doar cu translatorii care le-au spus mai departe înalților oficiali NATO și colegilor săi din celelalte ministere ale apărării aliate ce au crezut ei că înțeleg din ceea ce zicea ministrul român, a negociat cu premierul și cu ministrul de finanțe bugete ale apărării care finanțau producerea de apărare națională în proporție de sub jumătate din necesarul minim, a gestionat execuții bugetare cu o eficiență de 25 de bani pentru fiecare leu cheltuit și multe altele asemenea.
Mai grav încă decât acestea, domnul Dușa a fost foarte vocal în public atunci când a identificat ca amenințări la adresa apărării naționale lucruri ce nu țin de exercitarea puterii militare pentru curmarea lor, cum a fost o decizie a unui primar de urbe de a arbora nu-știu-ce drapel și, mai mult, s-a exprimat în sensul că va lua „măsuri foarte dure” împotriva unor asemenea amenințări, lăsând să se înțeleagă că este capabil să ordone Armatei să facă ordine în probleme de steaguri. Ceea ce îl face pe domnul Dușa nu numai un nepriceput în ale funcției, dar și un risc major pentru securitatea internă a României.
Una dintre cele mai importante misiuni pe care ar fi trebuit să le îndeplinească domnul ministru Dușa era repararea stricăciunilor produse de fostul ministru Oprea Gabriel, cel care a subfinanțat cronic producerea de putere militară în România, a promovat incapabili și chiar răufăcători în funcții militare și civile din subordine, a acordat înalte grade militare și a înaintat în grad sute de neaveniți, impostori și acoperiți ai altor servicii din afara Armatei, a distrus complet sistemul de rezervă al forțelor armate, a folosit banul public destinat apărării naționale pentru finațarea propriului partid, alcătuit din trădători și dezertori politici, și a făcut cine știe ce alte potlogării secrete, în calitatea sa declarată de șef de mafie. Numai că domnul Dușa a devenit ministru în același Guvern Ponta în care domnul Oprea a devenit vice-prim-ministru și șef direct pe linie de sector al ministrului apărării naționale. Așa că nu numai că nu s-a pus deloc problema reparațiilor, dar toată lumea a bănuit că adevăratul ministru al apărării naționale este același domn Oprea, domnul Dușa fiind doar omul din față.
În contextul în care România contează pe NATO că o va apăra de amenințările de natură militară, din ce în ce mai prezente și mai clar exprimate ale Federației Ruse, iar americanii sunt din ce în ce mai activi în a contribui la această apărare comună a României, mă întreb în mod legitim cât de grav e pentru noi că domnul Dușa este încă ministrul apărării naționale, după ce ne-am lămurit că bine oricum nu ne este? Adică, oare oficialii NATO și cei din celelalte state membre nu se întreabă dacă domnul Dușa nu cumva îi minte și pe ei așa cum minte publicul românesc, atunci când promite domnia sa ce promite, pe la adunările comune sau la întâlnirile bilaterale? Oare nu le este teamă străinilor care sunt chemați să ne apere că în spatele domnului Dușa ar putea fi cine știe ce neprieteni ai lor și ai NATO? Sau nu îl cred ei pe domnul Dușa capabil să folosească puterea militară a NATO pentru a se rățoi la cine nu face frumos în România, după standardele domniei sale? Chiar dacă aliații și partenerii noștri din zona euro-atlantică nu au astfel de îngrijorări, tot nu este o veste bună asocierea numelui Mircea Dușa cu NATO, nici măcar la moment aniversar.
Asta, chiar dacă domnului Dușa i s-a părut că numărul 66 este unul potrivit pentru a aniversa înființarea NATO și a arăta public acest lucru, prin deschiderea porților ministerului său.
Rămâne să ne mai lămurim cu un lucru. Oare, între porțile deschise astăzi la Ministerul Apărării Naționale se află sau nu și ușa de la cabinetul de lucru al premierului Ponta Victor? Știți care cabinet. Cel confiscat de domnul premier în folos propriu, in ideea că în încăperile Ministerului Apărării Naționale se poate păstra mai bine secretul activităților premierului, decât în sediul Guvernului, mai ales dacă acestea sunt la marginea sau chiar în afara legii.