marți, 7 aprilie 2015

Taxa pe valoarea adaugată alimentelor lui Ponta

În ședința din această săptămână a Guvernului Ponta, premierul a propus și miniștrii au aprobat o ordonanță de urgență prin care, începând din luna iunie a acestui an, taxa pe valoarea adăugată (TVA) la tranzacțiile cu alimente se reduce de la 24 la sută, cât este în prezent, la 9 la sută. În urma acestei decizii, domnul Ponta Victor, premierul nostru, a informat opinia publică românească și internațională că se vor ieftini alimentele, ceea ce este bine pentru popor.

Foto: jurnalul.ro

În plus, domnul premier a mai arătat și că măsura este posibilă deoarece banii care ar fi trebuit să intre la buget, proveniți din diferența dintre 24 și 9, în valoare totală de vreo cinci miliarde de lei pentru anul acesta, se află deja în pușculița Guvernului, din încasări anterioare.
În urma acestei știri, șezătorile din studiourile televiziunilor de știri au interpretat două partituri diferite, ba, am putea spune, chiar opuse. În mare, unii au zis că este bine, că publicul va plăti mai puțin pentru mâncare și că producătorii de alimente din România vor putea să fie mai competitivi. În plus, se așteaptă și o reducere masivă a evaziunii fiscale în sectorul alimentar, după modelul pâinii, care a cunoscut această reducere cu ceva timp în urmă. Un analist chiar a anticipat că se vor crea sute de mii de locuri de muncă fiscalizate în domeniul alimentar-agricol.
Alții au zis că este rău, că alimentele nu se vor ieftini, diferența de 15 la sută urmând să treacă în buzunarele producătorilor de alimente, care și așa câștigă puțin, vai de capul lor. În plus, Guvernul Ponta nu a dovedit până acum că ar fi capabil să găsească bani pentru buget din altă sursă, urmând ca miliardele de lei ce nu vor mai fi încasate din valoarea adăugată alimentelor să fie împrumutați, majorând astfel datoria publică. Sau, mai grav, se vor face tăieri masive din cheltuielile publice, în domenii cum ar fi investițiile. Unii analiști au arătat că inclusiv cele cinci miliarde de lei cu care domnul Ponta s-a lăudat că îi are deja provin nu din surse suplimentare, ci din economii forțate, ori din plăți ce s-au întors la buget.
Părerea mea de doctor în economia apărării naționale este că viitorul apropiat le va da dreptate și unora și altora dintre comentatori. Adică, mă aștept ca măsura reducerii TVA la tranzacțiile cu alimente să ducă și la ieftinirea prețului plătit de public în alimentare și cârciumi, și la reducerea evaziunii fiscale, și la creșterea locurilor de muncă albe, fiscalizate, în sectorul alimentar-agricol. Așa cum mă aștept ca aceeași măsură să ducă la găuri de miliarde în bugetul de stat, aceste găuri fiind fie umplute prin împrumuturi înrobitoare, fie rezolvate prin tăieri masive de cheltuieli guvernamentale, în investiții și nu numai, fie și una și alta.
Pentru apărarea națională, această măsură luată de domnul Ponta Victor și Guvernul său este una defavorabilă prin excelență. În mod direct și imediat, cele cinci miliarde de lei pe care le-a găsit în casă premierul și nu a știut ce să facă cu ele altceva decât să finanțeze reducerea de tevea reprezintă cam 85 la sută din diferența dintre actuala bugetare a apărării naționale și angajamentul politic de aducere a bugetului apărării la nivelul a doi la sută din produsul intern brut. Ducându-se pe TVA, nu numai că acești bani nu vor ajunge niciodată la finanțarea apărării naționale într-unul dintre cele mai critice momente din istoria României de la cel de-al doilea război mondial încoace și, cu siguranță, cel mai critic de la Criza Rachetelor din 1962, dar gaura fiscală creată de măsura aceasta a reducerii taxei pe valoarea adăugată din tranzacțiile cu alimente va face imposibilă majorarea bugetui apărării în anii următori, indiferent de pactul politic realizat la Palatul Cotroceni, la începutul acestui an.
Cu puțin timp înainte de a găsi miliardele de lei fără destinație în buget, pe baza cărora a luat domnia sa decizia reducerii TVA la alimente, domnul Ponta ne anunța că are mari dificultăți să identifice sursele de finanțare pentru realizarea celor două autostrăzi ce ar trebui să străpungă lanțul Munților Carpați, pentru a lega Transilvania și Occidentul din care face parte și România, de mai bine de zece ani, de restul teritoriilor aflate sub administrația de la București. Proiect ce, la rândul său, ar fi fost dătător de zeci de mii de locuri de muncă, directe și indirecte. Asta, fără să mai vorbim de importanța strategică a realizării acestei infrastructuri, amânată de aproape o sută de ani, dacă ne referim la Marea Unire, sau de aproape două milenii, dacă vorbim de perioada scursă de la facerea poporului român încoace. Culmea este că aceleași cinci miliarde din pușculița Guvernului Ponta ar fi fost arhisuficiente pentru cele două străpungeri strategice.
Aceste considerente ne arată că domnul Ponta pare să aibă o problemă de priorități. Eu sunt convins că domnia sa știe cu certitudine că, oricât de bine i-ar fi poporului român să mănânce mai ieftin ceea ce mănâncă el de obicei, ori să mănânce mai mult cu aceiași bani cheltuiți pe mâncare, tot mai bine ar fi fost să se asigure că, mai întâi, poporul român are suficiente condiții de securitate și apărare pentru a se putea bucura în tihnă de o masă mai bună ori mai ieftină, înainte de a se gândi la acea masă. Altfel, ar fi ca și cum ai zice că măcar vei fi mâncat bine atunci când străinii vor veni să facă ce vor vrea ei în casa ta, lăsată fără protecție adecvată.
Ce nu știu și nici nu îmi pot imagina un răspuns este de ce a preferat domnul Ponta Victor inversarea acestor priorități?