Pe cine votez eu

Domnilor Antonescu, Constantin și Ponta, președinți de partide și leaderi ai opoziției politice unite din Parlamentul României, știu că nu vă pasă nici că exist și nici ce părere am eu despre dumneavoastră, despre partidele pe care le conduceți și despre politicienii ce le populează. Și mai știu că sunteți convinși că votul meu nu contează, atâta vreme cât aveți atât de multe milioane de voturi promise de sondajele de opinie.

            Cu toate acestea, în eventualitatea că vă răzgândiți și că veți vrea să primiți și votul meu, iată ce trebuie să faceți ca să îl meritați și să îl primiți:

            În primul rând, va trebui să arătați public faptul că înțelegeți care sunt așteptările marii majorități a cetățenilor români de la dumneavoastră, în momentul în care veți ajunge la guvernare.

            Aceste așteptări nu sunt cele pe care ne lăsați acum să credem că vi le imaginați despre noi, adică doar să preluați guvernarea Țării de la domnul Băsescu și acoliții ori complicii domniei sale și să faceți tot ce au făcut aceștia până acum, ori ce ați făcut chiar dumneavoastră în guvernările anterioare, fie în cele de mai demult ori în cele săvârșite în cârdășie cu actualii guvernanți.

            Mă aștept să fiți pregătiți cu programe, seturi de măsuri, liste de priorități, cu oameni integrii și pricepuți și cu un calendar precis pentru trei seturi de acțiuni politice, respectiv pentru acțiuni punitive, reparatorii și de bună guvernare.

            În ceea ce privește buna guvernare, mă gândesc nu numai la aplicarea concretă și efectivă a condițiilor general acceptate de transparență reală și totală a deciziilor politice și angajarea banului public, de responsabilitate ori dare de seamă pentru fiecare gest de guvernare, de includere a publicului în fundamentarea și pregătirea fiecărui program sau proiect, precum și de îndeplinire reală și completă a obiectivelor stabilite. Mă gândesc și la faptul că, în România zilelor noastre, este imperios necesar să se guverneze distinct pentru curmarea corupției, a contrabadei și a evaziunii fiscale.

            Cât despre măsuri politice punitive, mă aștept să faceți publice numele tuturor celor care au scris și votat legi imposibile, ilogice, ticăloase și împotriva cetățenilor, legi emise și promulgate fie pentru a permite spolierea sau chiar distrugerea diferitelor resurse ale Țării, fie pentru protejarea guvernanților și clienților lor de pedepse pentru actele lor altfel ilegale. Mă mai aștept să îi identificați pe toți cei care au pus în funcții publice rude și prieteni, precum și pe acele rude și acei prieteni și să le administrați corețiile meritate, fie ele de natură administrativă ori penală. Nu trebuie iertați ori ignorați nici cei care au acceptat abuzurile de toate felurile fără să se opună ori să protesteze, ori cei care au pus mâna sau umărul la săvârșirea acelor abuzuri, chiar dacă au făcut asta pe considerentul că nu aveau încotro, pentru că altfel ș-ar fi pierdut locul de muncă.

            Mă mai gândesc și la faptul că trebuie să pregătiți și măsuri reparatorii pentru persoanele cu disabilități, pentru pensionarii civili și militari, pentru dascăli și pompieri, pentru doctori și asistente, pentru funcționarii publici și investitorii privați, cât și pentru alte categorii profesionale ori sociale care au fost afectate moral și material de măsurile aberante și ticăloase luate de guvernările Partidului Democrat Liberal cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România și cu UNPR, din regimul Băsescu. Aceste reparații ar trebui să fie aplicate deîndată, fără nicio întârziere, decum veți obține guvernarea României.

            Mai trebuie să știți că nu este bine să vă așteptați ca eu să vă cred că așa veți face numai pentru că o să declarați ori o să-mi promiteți asta, pentru că eu nu vă cred pe cuvânt, indiferent ce și cum ziceți. Mie trebuie să îmi dați dovezi și garanții că, într-adevăr, veți fi gata să luați asemenea măsuri de bună guvernare, punitive și reparatorii. Însă, cu fiecare pedelist ori uneperist pe care îi primiți cu brațele deschise în rândurile politicienilor dumneavoastră, eu văd doar cum se reduc până la dispariție șansele ca, vreodată, să îi pedepsiți pe aceștia ori pe ceilalți pedeliști și uneperiști care încă nu au venit să le dați dumneavoastră funcții. Cât despre reparații, ce să mai vorbim, în condițiile în care nu vă interesează acum acest subiect.

            În tot cazul, dacă aveți în minte doar schimbarea de guvernanți, fără schimbarea de politici, fără bună guvernare, ori fără măsuri punitive și reparatorii, nu numai că nu veți primi votul meu, dar îmi veți evoca un banc sordid.

Se zice că, la închisoarea de femei, vine gardianca șefă și anunță: fetelor, am două vești, una bună și una rea. Vestea bună este că, în sfârșit, astăzi vă veți putea schimba lenjeria intimă. La care, fetele sar în sus de bucurie. Nu vă bucurați încă, fetelor, căci urmează vestea cea rea: vă veți schimba lenjeria intimă între voi!

Toane sau strategie

Miercuri, 18 aprile 2012, a fost depusă la birourile permanente ale Parlamentrului o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, instrumentată de opoziția unită și semnată de 116 parlamentari. După cum au lăsat leaderii opoziției să se înțeleagă, această inițiativă este menită doar să limpezească apele tulburi ale politicii românești, în sensul în care votul dat respectivei moțiuni ar putea arăta mai limpede cine este cu cine în Parlamentul Țării.

Nu am putut găsi textul moțiunii pe nici unul dintre site-urile partidelor ce alcătuiesc Uniunea Social Liberală (USL), ceea ce confirmă afirmația de mai sus, în sensul că nu contează conținutul ci gestul. Iar gestul de a depune o moțiune de cenzură doar ca să vezi cine o votează mi se pare mai mult o toană decât o strategie politică.

Este drept că, în România, în general, și în România politică și administrativă, în special, se fac gesturi mari pentru scopuri minuscule sau chiar insignifiante. Este notoriu că, în mod deliberat și cinic, se risipesc resurse enorme pentru câștiguri infime. Este adevărat că, pentru satisfacția sau câștigul unei singure persoane se sacrifică fără jenă bunăstarea sau mulțumirea unui număr foarte mare de alte persoane. Deci, un nou gest similar cu acela de a sparge țeava ca să vezi dacă este apa în ea nu ar trebui nici să ne mire, nici să ne ocupe mintea, mai ales dacă ea este limpezită de credința Săptămânii Luminate.

            Și, totuși, mi-ar fi plăcut să văd o oarecare strategie în spatele acestui episod.

În mod normal, o moțiune de cenzură se inițiază în momentul când este evident că Guvernul nu își îndeplinește programul de guvernare cu care a fost mandatat, ori când face un act de guvernare de neiertat, ce impune schimbarea de îndată a primului ministru și echipei sale ministeriale.

Inițierea ei cu alte scopuri ar fi trebuit integrată într-o strategie ce ar fi luat în seamă și eventualitatea eșecului. Iar acest eșec aduce cu el și situația că o altă moțiune de cenzură nu mai este posibilă în această sesiune parlamentară. Adică, dacă se va întmpla ca, în săptămâna următoare votului negativ, Guvernul să ia o măsură cu totul inacceptabilă, acesta nu va putea fi sancționat cu demiterea prin moțiune de cenzură, pentru că aceeastă formă de sancționare a fost deja epuizată.

Suspiciunea că USL face cu ușurință abuz de instrumentele parlamentare pentru scopuri minuscule este întărită și de faptul că actuala opoziție unită a mai avut un exercițiu de testare a partizanatului parlamentar, cu ocazia punerii pe tapet a funcției de președinte al Senatului, din care a ieșit mai mult decât prost.

În eventualitatea în care moțiunea de cenzură va trece, USL nu își va atinge încă nici un obiectiv politic, dacă și-a stabilit așa ceva, pentru că urmează două evoluții independente de voința opoziției.

Într-una dintre ele, se va forma un nou guvern, condus de un premier desemnat tot de domnul președinte Băsescu Traian, cel ce nu vrea să recunoască nici o majoritate parlamentară, decât dacă este formată dintr-un singur partid, cu siglă, aviz de la tribunal și cont în bancă. Dacă această numire nu va avea acordul Parlamentului și nici următoarea, atunci vor avea loc alegeri anticipate. Dacă acesta este obiectivul politic al USL, atunci ar fi trebuit să vedem o strategie de câștigare a acestor alegeri anticipate, strategie ce ar trebui să conțină și altceva decât contabilizarea nemulțumirii profunde a electoratului față de actuala guvernare. Dar nu vedem nimic în acest sens.

Într-o altă evoluție posibilă, în urma succesului moțiunii, USL va ajunge la guvernare, cu domnul Ponta prim-ministru și cu o susținere parlamentară de conjunctură și fără legitimitate populară, așa cum o și descriu leadrii USL în momentul de față. Formarea unui asemenea guvern va trebui să țină seama de „algoritmul” intereselor de partid și personale ale celor ce girează susținerea parlamentară a Guvernului, atât în distribuirea funcțiilor cât și în măsurile sau programul de guvernare. Din nou, nici în această eventualitate nu văd nici o strategie din partea USL, care pare să se conducă după principiul „vom trăi și vom vedea”.

Ceea ce mă face pe mine să cred că avem de-a face cu noi toane politice, toane ce, în mintea opozanților, pot ține loc de strategii politice pe termen mediu sau chiar lung.