sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Ce milă mi-a fost

Te-am plâns când te-am văzut, de mult,

Cum te tăvăleau gălăgioși o bandă

De inși slinoși, fără de carte, minte și ideal

Și credeam că te lași într-o așa mocirlă

Doar pentru că e unul ce-ți ține baioneta-n beregată.


Și te-am văzut pe urmă cum i-ai primit la tine-n casă și iatac

Pe toți ce te-au curtat cu flori și miere

Și zdrăngănele și mărgele de sticlă și parfum la litru

Doar-doar te-o face unul dintre ei mireasă

Fie că sunt ei bătrâni sau tineri.


Iar când te-ai însoțit cu cel călit prin porturi și bordele,

Am crezut că nu-ți dai seama că el nu ți-e bărbat ci pește

Nici când te-a scos la muncă pe-nserate

Să te întinzi cu toți străinii pe puțin,

De îți curgeau sudoarea și alte lichide în râuri.


Nici când te-a dat pe gratis la rude și la prieteni

Ca ălea rele și viclene, și multe, multe, multe

Ori la slugile din curte, ca ăla urât și rău, și mic, mic, mic

Ce credeau, la rândul lor, ca proștii,

Că dacă nu-i pe bani, atunci e dragoste curată.


Acuma, însă, te rog, iartă-mă,

Că nu am știut până de curând și nu am crezut până nu am văzut

Că nu ai fost niciodată silită, siluită și batjocorită,

De pești, clienți și profitori

Ci doar îți place tare mult să fii cam curvă, Doamna mea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu