Nu, analiștii internaționali nu au dreptate! Nu Grecia va fi prima țară europeană care va dispărea de pe harta lumii, ci România. Degeaba își vor ciocni, a dispreare, ciolanele golașe sutele de mii de români căzuți pe câmpurile de bătaie ale secolului trecut pentru întregirea și reîntregirea neamului. Degeaba se vor răsuci în cavourile somptuoase ori în gropile comune de la canal sau din închisorile comuniste cei care au pus efeciv umărul lor politic la facerea și refacerea României Mari. Această țară, așa cum o știm noi, este în pragul dispariției sale complete.
Înainte de a vă destăinui cum de am ajuns la această concluzie amară, trebuie să spun că nu sunt sigur dacă această dărâmare a statului român va fi chiar gravă și malefică pentru poporul rămas fără țară, în urma ei. Dar asta este o altă poveste.
Am ajuns să îmi pun credibilitatea intelectuală în joc făcând afirmațiile cu care am deschis acest subiect, uitându-mă mai atent la două subiecte „majore” de dezbatere publică și la o sumă de fapte ale „bărbaților politici” români, săvârșite în această primă jumătate a lunii septembrie 2011.
Ce s-a întâmplat?
S-a întâmplat că, după vacanță, principala preocupare a președintelui României a fost să ducă o campanie furibundă mediatică împotriva opziției și să se ocupe de școlile de vară ale partidelor sale ne-constituționale și într-un mod vădit anti-constituțional. Restul „puterii” s-a ocupat, în continuare, de nimic, deși agenda guvernamentală este gravă și presantă. Premierul nu știe încă nimic despre bugetul pe anul viitor, nici despre orice altceva legat de actul de guvernare, dar este plin de opinii și foarte vocativ în mass-media. Parlamentul este, se pare, încă în vacanță. Opoziția, bineînțeles, are o singură preocupare: să rămână unită și atât.
S-a mai întâmplat că s-a descoperit, în sfârșit, cauza pentru care, de cinci ani încoace, românii nu beneficiază de fonduri europene: nu aveam un minister care să se ocupe de aceste fonduri. Am folosit intenționat și peiorativ limba de lemn, cu articulări impersonale, pentru că nu știu nici cine a descoperit acest lucru, nici ce relevanță ar putea avea un asemenea minister.
În opinia mea avizată, ne-accesarea fondurilor europene echivalează cu plata unui bir românesc popoarelor europene, exact la fel și fără nici o nuanță diferită, ca birurile pe care boierii din veac le plăteau Înaltei Porți pentru a fi lăsați nestingheriți să jefuiască țara.
Deci, dacă vom avea un asemena minister al Europei la noi, va fi pentru o mai bună coordonare a plății acestui bir, și nu pentru ca el să nu mai fie plătit, în sensul întoarcerii banilor românești în România, pentru români.
Și, în sfârșit, s-a găsit soluția pentru ca noi, românii, de europeni ce suntem, să nu mai facem copii după pofta inimii noastre și să aruncăm rebuturile, adică acei copii care nu sunt după această poftă, la canal. Iar soluția este „să dăm o lege”, prin care să obligăm medicii să țină secret care este sexul copiilor nenăscuți.
De unde și până unde, inactivitatea politică, deja cronică la noi, la care se adaugă ideea unui minister al birului și o lege a clasificării sau ascunderii sexului fătului sunt indicatori credibili și serioși că România va pieri mai curând decât Grecia?
Păi, judecați și dumneavoastră!
O națiune care are o astfel de agendă publică nu are cum să dăinuiască, nu peste secole, dar nici peste ani. Faptul că aceasta este agenda adevărată a cetățeanului și a guvernanților nu înseamnă nimic altceva decât că țara este ori neguvernată, ori este guvernată ocult, sau este guvernată din afară.
Adică, sunt trei explicații posibile ale acestei situații și toate sunt defavorabile menținerii unității și integrității României.
Se pare că, în momentul de față, la fel ca în ultimii douăzeci de ani, singurul liant adevărat al statului este voința externă de a avea un singur partener de dialog, cu care să stabilească ce se face și ce nu se face în țara asta. Când această voință va dispărea, Dumnezeu cu mila!
În ceea ce privește fondurile europene, este adevărat că, atâta vreme cât ele nu sunt „accesate”, nu aduc nici un folos României, ba, din contră, poporul suferă o cheltuială suplimentară, de militarde de euro, pe care o varsă la fondul comun european. Dar este evident că guvernul nu face absolut nici un efort pentru remedierea acestei situații. Caraghioslâcul cu noul minister, care, probabil, nici nu va fi înființat, este o jignire adusă inteligenței naționale și europene, de către capii actualei guvernări.
Și aici avem două explicații posibile ale situației curente, și tot așa, ambele sunt defavorabile românilor.
O explicație ar fi că nu numai este un bir plata contribuției românești la fondul european fără o returnare a acestei sume sub chipul de fonduri europene, dar că este un aranjament ocult în spatele acestei situații, un fel de înțelegere de tip financiar, prin care Europa returnează, pentru banii ăștia, protecție politică actualei guvernări. Nu vom ști cu siguranță dacă este așa sau nu, până nu vom vedea minutele întâlnirilor de taină dintre guvernanții români și finanțiștii europeni și mondiali.
Cealaltă explicație este că, atât Guvernul, cât și „industria” și chiar publicul, au un total și vădit dezinteres față de aceste fonduri, pentru că ele necesită muncă, efort organizatoric și inteligență, pentru a fi accesate, iar rezultatele sunt întotdeauna mai slabe decât cele ale furtului din avuția națională, contrabandei sau evaziunii fiscale, care sunt sursele oficiale de venit pentru 40 la sută din economia națională.
Deci, România se comportă deja, în privința asta, ca un stat inexistent sau pe cale de disoluție, spre deosebire de Grecia, care face eforturi disperate de a rămâne pe linia de plutire.
În sfârșit, subiectul sexului pruncilor nenăscuți aduce foarte mult cu cel al bizantinilor, care dezbăteau tematica deosebit de spinoasă a sexului îngerilor, în timp ce țara lor se ducea, literalmente, de râpă.
Nu atât subiectul în sine este un indicator că România nu mai are mult ca stat unitar și indivizibil, ci modul de punere a problemei. Numai o societate total dezarticulată ar fi putut ajunge să discute așa cum a discutat acest subiect, adică, ce ziceți de legea asta?!
Într-un stat care există, dacă este identificată o problemă de tipul incidențelor în care părinții preferă să avorteze copiii, pe considerentul sexului nedorit, există multe metode consacrate de remediere a acestei situații. Nici una, însă, nu implică o lege! Se pot multiplica formele de consiliere parentală, se pot încuraja nașterile printr-o politică fiscală favorabilă, se pot impune condiții de declarare a fătului ca ființă umană cu drepturi depline la o vârstă intrauterină mai fragedă, înainte de cea la care se pot distinge diferențe morfologice între sexe. Dar nu o lege de clasificare, de secretizare a unei informații care nici nu aparține celui chemat să o protejeze, să o ascundă, ci chiar persoanei care este purtătoarea acestei informații și este, natural, interesată de ea.
Ce este de făcut și de către cine?
Se pare că guvernanții, fie ei de la putere sau din opoziție, sunt mulțumiți cu această situație și cu mersul treburilor țării în viitorul previzibil. Deci, ei nu vor face nimic.
Nu este clar, însă, cum se poziționează ei față de eventualitatea dispariției statului pe care îl guvernează.
Este foarte posibil ca, cel puțin unii dintre ei, să aștepte cu nerăbdare un asemenea eveniment, cu condiția ca destrămarea să fie atât de violentă încât să șteargă urmele și dovezile proastei lor guvernări. Alții sunt mai rezervați, probabil din lipsă de alternative.
În tot cazul, importanța pe care cu toții o pun condițiilor locale și care se regăsește în unificarea alegerilor, în campaniile locale și în schimbarea modului de colectare a informațiilor privind preferințele electoratului, de la nivel central la cel local, în reintroducerea temei împărțirii teritoriale în discursul public și altele asemenea sunt indicatori serioși că politicienii noștri își pregătesc supraviețuirea și după destrămarea statului.
Dar garanții integrității și unității statului numit România, ce fac ei? Sincer, nu știm să facă ceva, orice ar fi, în această privință. Șefii lor politici, începând de sus de tot, de la comandantul forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și președinte de România, pregătesc niște legi noi, nu chiar așa de departe de cea despre sexul îngerilor, prin care sistemul de apărare națională să devină complet inoperant și incapabil să își îndeplinească menirea.
Mai mult, folosind iarăși impersonalul limbii de lemn, putem observa că s-a generalizat situația de subfinanțare cronică a acestui sistem, de numire a șefilor militari pe alte criterii, preponederent politice, decât pe cele de carieră militară, că s-au abandonat practicile introduse pe vremea când accesam NATO, de procurare a echipamentelor și armamentelor, iar aceast domeniu este abandonat sau folosit exclusiv în scopuri personale sau de partid.
Cât despre restul cetățenilor, așa cum spuneam la început, poziționarea lor față de dispariția statului este, cu totul, o altă discuție.
Putem aminti aici doar faptul că România a apărut ca o necesitate de a reorganiza o societate românească de tip medieval, în care bunăstarea unora era asigurată pe seama pauperizării restului populației, precum și de a intorduce domnia legii, ca principiu de guvernare, în locul bunului plac boieresc.
În revers, dacă România dispare, s-ar putea accentua practicile actuale de boierire a noilor ciocoi, care să continue să pauperizeze populația, în scopul sporirii propriilor venituri.
Sau, s-ar putea ca micile state rezultate să fie mai ușor de guvernat democratic, cum este cazul celor baltice, de exemplu.
Rămâne de văzut. Tare mi-e însă teamă că vom vedea mai curând decât mai târziu în ce direcție merge țara asta și oamenii din ea, iar direcția asta să nu ne placă, la mulți dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu