sâmbătă, 9 februarie 2013

La coada calului

Nu știu câți dintre dumneavoastră știu de ce are calul coadă, dar sunt convins că știți de ce și-o ridică, mai ales într-o anumită poziție. Și ne așteptăm ca și un artist plastic realist să ilustreze aceiași poziție a cozii, în funcție de ce vrea calul să facă atunci. 

De exemplu, în statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu de la Universitate, din București, calul îl poartă pe voievod în mod majestuos, coada servindu-i ca echilibru în mișcarea-i avântată:


Sau, alt exemplu, pe vremuri, în statuia ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal, tot din București, calul își ține coada elegant dar nedinamic, doar pentru că o are.


Mai recent, a venit vremea unei alte statui ecvestre în București, care să o înlocuiască pe cea de mult distrusă a aceluiași rege Carol I, în aceiași piață din fața aceluiași Palat Regal. De data asta, artistul a ales să îi ridice calului coada. 


La vremea ridicării statuii, ne-am putut gândi că, ori domnia sa, artistul, nu a prea fost pe la țară, să vadă când și de ce își ridică coada calul, ori a crezut că este mai frumos așa, indiferent de realitatea biologică, ori a vrut să își bată joc de privitorii statuii, semnificând, cel puțin din perspectiva calului, că ar face ceva pe ei.

Nelămurirea asta a fost spulberată de instalarea unei plăci explicative, exact sub coada calului regal. Imaginea luată pe ploaie nu este foarte clară, dar rezultă din textul săpat în piatră că sunt pomeniți doi primari generali ai Capitalei, numiți „primarul general al Capitalei prof. dr. Sorin Oprescu / Adriean Videanu”, prin „voința” cărora s-a ridicat acest „monument”:


Deci, l-am bănuit degeaba pe artistul nostru de intenții necuviincioase. El, săracu', nu a făcut altceva decât să pregătească instalarea acestei note explicative exact la locul potrivit.

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Acesta (http://trofi53.blogspot.ro/) este, deci, un blog nou! Mult succes!

      Ștergere
  2. În basme, caii sunt năzdrăvani! de la o vreme,realitatea întrece ficțiunea.
    În cazul de față, poate că așa se traduce împotrivirea animalului devenit statuie,
    când a aflat
    că va fi dat
    în schimbul unui regat.
    zic și eu..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără cal, povestea cu nota explicativă îmi evocă o zicere din copilărie, a cărei etimologie îmi scapă: numele proștilor pe toate gardurile... Oricum, dacă aș fi fost în locul domnului Oprescu, nu aș fi insistat să mi se zică „prof.dr.” pentru că imediat vine întrebarea: dacă este profesor și doctor, atunci ce caută la Primărie?!?

      Ștergere
    2. Știu maxima ”Nomina stultorum
      Ubique locorum„ de la orele de limba latină, din clasa a IX-a, asta și pentru că, grație rimei este ușor de reținut.
      Nu i se cunoaște autorul, se știe doar că a rămas din Evul Mediu, când se folosea la adresa celor care își scriau numele pe garduri, ziduri, copaci.
      Cum respectivul obicei nu doar că nu a dispărut, parcă a reînviat, trăiește bine mersi și expresia care l-a consacrat.( pe unde m-au purtat pașii, am văzut, mai ales, copaci scrijeliți și bănci frumoase „pictate„ cu inimioare și nume)
      Eleganți din fire, francezii spun: „Les noms des fous se trovent partout”..

      Întrebarea cu „prof. dr„la primârie ar putea primi un eventual răspuns„ Non erat his locus„, cum zice Horațiu, în a lui „Ars poetica!( fără să ne gândim la ștampilă, bunăoară)

      Ștergere
    3. Mulțumesc mult de explicațiile erudite și atât de potrivite!

      Ștergere