marți, 15 aprilie 2014

Zâmbet de primăvară

Îmi întind degetele sufletului până ajung
Să îți mângâi colțul ochilor
Iar tu te deschizi a zâmbet nefăcut
Aparte și departe de ceea ce citești acum
Doar pentru că ai ochii tăi lăsați
La îndemâna sufletului meu mângâietor a joacă.



Și nici nu știi când îmi trag înapoi
Degetele sufletului meu
Pline de imaginea cărții ce o citești
Prelinsă ca o lacrimă neîncepută în colțul ochiului
De ajung să îți citesc necitind lectura ce te prinde
Cu o idee venită în gând pe o aripă de înger.

Ce mai rămâne în urma degetelor sufletului meu
Cu care te mânigâiam a joacă pe pleoape
Și îți desenam un zâmbet nefăcut pe buze
Nu este altceva decât mireasma primăverii din noi
Pe care ai lăsat-o să ne scape în jur pe când tu citeai
Iar eu neciteam pentru că știam pe de rost că te iubesc.



2 comentarii: