vineri, 23 noiembrie 2012

Zori

În Ion s-au strecurat
bulgări din pământul
pe care se lungise.
I-au năvălit în trahee
în plămâni și în inimă
și au încolțit a grâu.

În Ion crește grâul.
Fiecare spic își împodobește tâmpla
cu maci.
Un vânt cald leagănă grâul a foșnet
și Ion a intrat în oraș
unde s-a oprit un moment să se-asculte.

Hari Bucur Marcu: Zori





















Tropotind grăbiți pe lângă el
trecătorii străini de sine
au primit pe nesimțite
câte un strop din soarele răsărit
din pământul nemărginit al sufletului
lui Ion.


2 comentarii:

  1. un gând timid

    Pământul a tresărit feciorelnic.
    în dans de mireasă, cu glezne de rouă.
    El i-a sărutat sufletul de maci în palme de spice.
    Și pământul i-a inundat ființa.și a rămas acolo.
    În dragoste de femeie.
    Și de atunci a tot crescut.
    Ca o mereu neostenită poveste.
    Într-o seară, în cunună de frunze, de brazde , de vânt, s-a urcat la cer.
    Cu tot„ pământul nemărginit al sufletului lui Ion”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timid, dar ginaș și frumos gândul... Mulțumesc mult pentru versuri!

      Ștergere