luni, 11 august 2014

Victimele românesti

Este firesc să vedem o mulțime de victime într-o țară ca România, în care tot ce ne merge rău ni se trage de la alții. Numai că, o parte dintre noi suntem victime închipuite, iar altă parte suntem victime false.


Victimele închipuite suntem toți cei care dăm vina pe destin, pe ghinion, pe vreme, pe vecini, pe Doamne-Doamne, pe părinți și strămoși, pe Marile Puteri, pe istorie, pe iudeo-masoni, pe țigani, pe unguri, pe nemți, pe americani, pe ruși, pe câinii comunitari, pe pisici, pe păsări, pe gândaci, pe televizor, pe planeta Pământ și pe cine ne mai aducem aminte sau ne iese în cale pentru faptul că nu ne merge la fel de bine ca altora, care sunt mai bogați, mai sănătoși, mai educați, mai în siguranță, mai curați și spălați, mai liberi și mai frumoși decât suntem noi, românii.
Desigur, noi îi bănuim pe toți ăștia că uneltesc împotriva noastră, a românilor, ca să ne meargă nouă rău și lor bine. Dar chiar și fără această bănuială, cum să nu le faci lor o vină clară, când noi ne închipuim că suntem victimele destinului, ghinionului, vremii, vecinilor etc., pe care îi tot rugăm și îi tot așteptăm să facă și ei ceva ca să ne fie și nouă bine, dar ei nu și nu.
Noi mergem cu zecile de mii la coadă la moaștele sfinților, doar-doar s-o îndura vreunul să ne pună și nouă în traistă puțină bunăstare, măcar un pic de sănătate în plus, ori o notă mai bună la examenul de bacalaureat. Dar moaștele ne fac și mai săraci, și mai bolnavi, și mai proști la carte decât eram înainte de a merge să le pipăim, așa că este firesc să ne închipuim că suntem victimele acestora.
Noi ne mai închipuim cu sutele de mii că suntem victimele americanilor, rușilor, evreilor, germanilor și altor neamuri pe care îi tot rugăm să vină la noi să ne ia ce vor ei, doar-doar ne-or aduce și nouă câte ceva din ceea ce ne trebuie ca să fim mai bogați, mai sănătoși și mai deștepți, dar ei doar ne iau ce avem noi pe aici, pe la noi prin țară, fără să ne dea nimic în schimb, altceva decât povețe, ori să ne certe că prea suntem leneși, neo-comuniști, securiști și mafioți.
Noi ne plângem cu milioanele de cât rău ne fac țiganii sau romii, cei pe care îi confundă Lumea cu restul românilor, ne plângem de intențiile ungurilor de a ne lua Țara sau, măcar, o parte din ea, ne plângem că suntem la intersecția între marile imperii europene, că nu suntem lăsați să ne facem istoria în Țara noastră așa cum vrem noi, ne plângem că vin americanii să ne apere de ruși și că vin rușii să ne apere de americani. Și, pentru că toate astea ni se întâmplă fără ca noi să facem ceva, ne închipuim că suntem victimele tuturor acestora.
Victimele false sunt aceia dintre noi care și-au făcut singuri rău. Nu poți zice că ești o victimă a unei cărămizi sau grinzi ce ți-a căzut în cap, atunci cât chiar tu ești atât proiectantul cât și constructorul care a pus grinda ori cărămida atât de prost în zid, de a căzut peste tine.
Nu poți să te numești Adrian Năstase ori Dan Voiculescu și să spui că ești o victimă a sistemului de poliție politică ce s-a dezvoltat în locul sistemului de justiție democratică în România, cât timp chiar tu ai fost unul dintre cei puși prin vot să gândească și că edifice un sistem de justiție corect, cinstit și drept, dar ai făcut unul controlabil politic și nedrept, în speranța că îți va fi de folos sub forma asta și că nu o să ajungi și tu victima lui, a sistemului.
Nu poți să îl numești călău pe Băsescu Traian pentru că a folosit acest sistem ticăloșit ca să te trimită pe tine la închisoare, atâta vreme cât tu l-ai tolerat și chiar l-ai ajutat pe acesta să fie cu tine în guvern, să crească în influență, să se îmbogățească de pe urma banului public, să vândă averea națională pentru profitul propriu, l-ai ajutat să formeze majorități parlamentare nefirești, împotriva votului popular, pentru a forma guverne aservite lui și străinătății păguboase, l-ai sprijinit în politica sa de distrugere a economiei naționale, astfel încât România să ajungă la mâna străinilor și pentru mâncare, și pentru energie, și pentru locuri de muncă. Băsescu nu poate fi călău, atâta vreme cât cei pe care îi lovește nu pot fi victime, decât unele false.
Nici restul publicului românesc, cei care suferim de pe urma faptului că domnul Băsescu Traian este, de un deceniu, președintele României, nu putem să ne revendicăm ca victime ale acestuia, pentru că ne-am făcut-o cu mâna noastră. Suntem de compătimit, desigur, dar nu suntem victime.
Singurele victime reale în România sunt cei care, fără să aibă vreun cuvânt de spus, suferă de pe urma deciziilor noastre individuale și colective despre cum vrem să trăim și să facem istorie în Țara asta.
Astfel, generațiile care s-au născut în ultimii douăzeci și cinci de ani sunt victime sigure. Ei sunt victimele sistemului de educație națională, total corupt și ineficient în a forma cetățeni, caractere, personalități sau oameni pregătiți pentru viață, sistem eminamente necompetitiv în comparație cu oricare alt sistem european de învățământ.
Ei sunt victimele unui sistem de sănătate publică practic inexistent pentru suferinzii de boli grave și neperformant pentru restul bolnavilor, sistem creat doar pentru înflorirea mafiilor medicamentelor și aparaturii medicale nefolositoare, pentru sifonarea banului public spre buzunarele private ale politicienilor și acoliților acestora.
Ei sunt victimele unei economii sufocate de piața neagră și gri, în care majoritatea locurilor de muncă existente sunt fie la negru, fie prost plătite, în care antreprenoriatul cinstit este exclus, în care productivitatea, performanța, inovația și dezvoltarea sunt descurajate, dacă nu sunt chiar interzise.
Ei sunt victimele unui sistem de servicii publice puternic birocratizat, nepotizat și corupt, care este proiectat să lucreze împotriva cetățeanului, pentru umilirea și spolierea acestuia cât mai mult posibil.
Numai că, odată cu trecerea timpului, aceste victime reale ajung să aibă un cuvânt de spus în treburile publice ale României și nu o fac. Ori o fac la fel ca cei de dinaintea lor, adică tac și se plâng ce victime demne de milă sunt ei. Și asta, fără să își dea seama că, din victime reale ce erau atunci când nu aveau niciun cuvânt de spus, de data asta devin niște victime false.
Ei ar trebui să știe deja, chiar dacă nu le-a spus nimeni la școală, că asemenea victime false nu pot trezi niciodată compasiunea nimănui. Doar compătimirea...