sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Băsistul Ponta cu cinci case care dă ungurilor Ardealul

Dacă domnul Bogdan Teodorescu este, într-adevăr, puțul din care se adapă cu idei campania electorală a domnului premier Ponta Victor, candidat prezidențial, atunci eu am fost teribil de înșelat în aprecierea mea față de forța intelectuală a acestui domn. Dar, este destul de credibil că și-ar fi băgat și consilierii americani ai aceluiași candidat coada în afacere, având în vedere că noi, românii, nu prea ne pricepem la campanii electorale negative, decât până la nivelul „ba pe-a mamei dumneavoastră, să trăiți, domnule procuror”.


Chiar înainte ca acești consilieri să ajungă să lucreze „around the clock” în România, mai înainte ca domnul Ponta Victor să se ungă candidat prezidențial, ba chiar înainte ca domnul Crin Antonescu, dacă mai știți despre cine este vorba, să afle că nu va fi candidatul domnului Ponta la președinția României, tema strategică de campanie electorală a taberei pontise a fost una singură, respectiv anti-băsismul.
De ce? Simplu, pentru că orice altă temă ar fi dus la discuții despre proasta guvernare, despre corupția instituționalizată, despre plasarea voluntară și necondiționată a elitei românești în subordinea unei părți nocive a străinătății, despre vinderea pe nimic a aurului, pădurilor, solului și subsolului, ba chiar și a râurilor ce trebuie băgate în pământ ca să iasă dolarii sub forma gazelor de știst și altele asemenea. Ori, discuții din acestea sunt inacceptabile pentru oricare politician român, din orice tabără ar face el parte.
Nici chiar eterna temă de campanie electorală românească, cea cu „eu vă dau mai mult pe degeaba decât celălalt” nu mai are forța necesară pentru a convinge electoratul, după ce și el și celălalt s-au perindat de cel puțin două ori la guvernare și au dat mult mai puțin decât au luat de la publicul sărac.
În plus, anti-băsismul a produs rezultate electorale remarcabile. De la câteva sute de împătimiți ce s-au bătut cu frigul aspru al lunii februarie 2012 pentru a striga public jos Băsescu s-a ajuns la schimbarea cu Guvernul Ponta a Guvernului Ungureanu, ce i-a succedat Guvernului Boc pentru aceleași motive protestatare. În afară de aceste proteste minore dar îndârjite, nu ni s-a spus vreo altă cauză ce l-ar fi determinat pe domnul Băsescu Traian să îl numească pe domnul Ponta Victor premier, deși se jurase public, în nenumărate rânduri, că nu va face asta niciodată. În același an 2012, anti-băsismul a produs alte două succese electorale taberei pontiste, la alegerile locale și la cele generale, între acestea interpunându-se referendumul de demitere a domnului Băsescu, cu care ocazie s-au putut număra peste șapte milioane de anti-băsiști activi.
Cine ar renunța la o temă așa darnică în voturi? Nimeni, desigur. Ar fi ca și când ai prefera o altă gâscă îl locul celei cu ouăle de aur și să mai și contezi că vei rămâne la fel de bogat. Singura problemă este că domnul Băsescu nu mai candidează. Și, atunci, toată campania domnului Ponta, gândită de cine gândește pe acolo, s-a axat pe asocierea contracandidatului, domnul Klaus Iohannis, cu odiosul domn Băsescu.
Și, totuși, mie nu îmi vine să cred că această idee i-a venit domnului Bogdan Teodorescu, pe care eu îl știam de om inteligent, capabil să gândească mai departe de pasul următor. Un asemenea om inteligent nu ar fi introdus tema negativă a celor șase case ale domnului Iohannis, în condițiile în care domnul Ponta stă și mai rău cu proprietățile funciare ale familiei, neputând justifica deloc sumele necesare pentru casele domniei sale, nici din veniturile de procuror, nici din cele de demnitar, nici chiar de la partid.
Cum nici tema băsismului domnului Iohannis nu este solidă decât în mintea unor supreficiali, care cred că publicul român este compus din mai mulți subinteligenți decât publicul lor, ceea ce nu este adevărat. Adică, pe proști îi prostim cu orice temă. Numai că numărul de proști este limitat natural, așa că nu este rațional să se pedaleze pe aceeași temă, în speranța că numărul de voturi favorabile va crește, când tema are succes doar la proști.
Pentru că orice om ce gândește cu mintea lui, chiar dacă gândește încet, își dă seama că anti-băsismul domnului Ponta este doar de suprafață, pe când băsismul domnului Iohannis este complet nedovedit, cu excepția faptului că staff-ul său de campanie are foarte multe nume ce au făcut parte, în urmă cu cinci ani, din staff-ul de campanie al domnului Băsescu.
Faptele ne spun care este realitatea.
Domnul Ponta Victor a fost uns de două ori premier de domnul Băsescu Traian, prima dată din motive obscure, pe când domnului Klaus Iohannis același domn Băsescu i-a refuzat învestitura.
Domnul Ponta Victor a semnat un acord de cooperare cu domnul Băsescu Traian, pe când domnul Iohannis nu a semnat nimic și nu s-a angajat la nimic față de domnul Băsescu.
Protejata domnului Băsescu, doamna Elena Udrea, este prietenă cu domnul Ponta, cu care a avut afaceri și relații strânse, pe când domnul Iohannis este obligat să îi aducă aproape pe cei ce au condus campania electorală a domnului Băsescu, în frunte cu domnul Vasile Blaga, altfel fiind pierdut în fața candidatului Ponta, care, după propriile-i declarații, este ferm convins că într-o asemenea campanie câștigă cei ce au fost mai buni la numărarea voturilor.
În plus, domnul Ponta îi are în imediata sa apropiere pe apropiații domnului Băsescu, respectiv pe domnii Oprea Gabriel și Rus Ioan, plasați în funcții administrative de o deosebită importanță pentru operații posibil oneroase, pe când domnul Iohannis nu i-a încredințat niciunui băsist nicio funcție administrativă, niciodată.
La fel, în ceea ce privește numirea doamnei Kovesi în funcția de procuror șef la anticorupție, domnul Ponta i-a făcut astfel domnului Băsescu o favoare, pe când domnul Iohannis nu i-a făcut niciodată nicio favoare domnului Băsescu.
Domnul Ponta a declarat că este corectă și că așa trebuie să rămână acea faimoasă imunitate prezidențială neconstituțională, decretată de domnul fost procuror Morar, actualmente curtean constituțional, prin care nimeni nu se poate atinge de președintele în funcție, indiferent ce infracțiuni și crime săvârșește acesta, pe când domnul Iohannis a promis că primul lucru pe care îl va face ca președinte va fi să corecteze asta, prin eradicarea ei.
Domnul Ponta a făcut tot posibilul, alături de domnul Crin Antonescu și cu ajutorul neprețuit al domnului Rus Ioan, pentru ca referendumul de demitere a domnului Băsescu Traian din funcția de președinte al României să nu aibă efecte, bătându-și astfel joc de cele peste opt milioane de români ce au votat. Nu numai că a venit cu lista comisarului șef de la UE, dar a și încurcat cât a putut afacerea cu listele permanente iar, după referendum, a interzis parlamentarilor să ia act de rezultatul referendumului, pentru ca nu cumva aceștia să ia vreo decizie defavorabilă domnului Băsescu. Domnul Klaus Iohannis a fost pentru demiterea domnului Băsescu Traian, fapt pe care acesta din urmă i-l reproșează de fiecare dată când vine vorba despre el.
Cât despre tema că domnul Iohannis vrea să dea Ardealul ungurilor, domnul Ponta trebuie că a fost plecat de acasă atunci când a aprobat o asemenea temă, deși ea este cât se poate de serioasă. Numai că această temă a separării Ardealului nu a răsărit în urma băgării în seamă a domnului Tokes, cel ce deplânge că această Transilvanie nu mai face parte din Ungaria, ci în urma vizualizării hărții cu rezultatele voturilor din primul tur, în care toată Transilvania și Banatul au votat masiv cu domnul Iohannis. Ceea ce înseamnă nu că domnul Iohannis va profita de ocazie și va fugi din România cu Ardealul, ci că politica domnului Ponta este una de diviziune, de învrăjbire, la fel ca politica dusă de domnul Băsescu Traian în ultimii zece ani.
Ca ardelean, vă pot spune că Ardealul va fi al României nu atunci când zic politicenii, nici când este cucerit de armate, ci atunci când va avea drumuri decente, mai precis autostrăzi largi și căi ferate rapide, între el și restul provinciilor istorice românești. Ori, domnul Ponta Victor tocmai a semnat un document prin care se opune construcției de autostrăzi și căi ferate rapide, la fel cum s-a opus și domnul Băsescu, și atunci când era la Transporturi, și apoi ca președinte al României. Așa că, deocamdată, Ardealul nu este al României decât pe hârtie sau când vine vorba de plata impozitelor, ceea ce înseamnă că domnul Iohannis nu are ce să îi ia acestei Românii, pe când domnul Ponta face tot posibilul ca Ardealul să nu fie legat de România niciodată.


4 comentarii:

  1. Acest articol este succint dar puncteaza foarte corect realitatea. As mai adauga:
    - tokes este presedinte de onoare al udmr, decorat de base care este prieten cu orban;
    - sprijinul lui tokes vrea sa darame pe Johanis ca sa iasa ponta care le-a promis tot ce au cerut. Sasul a spus clar ca singura autonomie despre care ar putea discuta este cea culturala.
    - ponta spune constant ca este anti base dar face tot posibilul sa-l ajute. Nu mai departe decat raportul comisiei nana a devenit confidential pentru ca ponta a promovat actiunea in justitie.
    - toti oamenii lui base sunt constant pastrati de ponta si ma refer aici la toate domeniile. Chiar ocolirea celor din pdl si pe care base dar si ponta i-ar manca la micul dejun este un argument ca se incearca compromiterea sasului.
    Mai am argumente dar nu mai am nerv acum.

    P.s. oricine este liber sa voteze cum doreste, daca o face in cunostinta de cauza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte pertinente completările. Inclusiv P.S.-ul.

      Ștergere
  2. Foarte interesant articolul. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere