Jurnalismul de gâlceavă

Domnul Băsescu Traian este o carte deschisă, citită și răscitită de oricine ar fi interesat de subiectul pe care acest domn îl propune. În afară de o ternă și neamuzantă predictibilitate, în ultimii zece ani, domnia sa a oferit publicului românesc doar două surprize.

Prima a fost la începutul întâiului său mandat, când a dezvăluit că nu are de gând să guverneze ca președinte al României după regulile în vigoare la acea dată, nici să își bazeze deciziile pe rațiune și știință, ci doar să facă totul după bunul său plac, în cârdășie cu o gașcă de apropiați și cu ajutorul unor lucrători ai serviciilor secrete românești. Acest lucru a venit pe neașteptate, deoarece cei ce îl cunoșteau pe acest domn Băsescu Traian dinainte de a ocupa funcția supremă în stat îl știau doar de superficial, de bădăran, un aproape incult, incapabil să se concentreze pe o temă de gândire, un bântuit de pofte și colcăind de planuri subversive, mahalagiu prin educație și comportare, adică, într-un cuvânt, un ins incapabil să acționeze independent și responsabil. Și totuși, domnul Băsescu și-a confecționat o independență nejustificată, de cum a ajuns președintele României. Cât despre responsabilitate, a făcut din aceasta preș.

A doua surpriză a fost dezvăluită zilele acestea, când câțiva dintre colaboratorii săi în ale îmbogățirii personale prin devalizarea statului și a banului public au ajuns pe mâna procurorilor pe care tot domnia sa i-a inventat. Surpriza a fost că domnul Băsescu atacă, în dreapta și în stânga, cu gura mare, pe oricine apucă, în special pe cei pe care „i-a făcut oameni” și care, acum, nu îi mai răspund la telefoane, din birourile lor de la procuratură, din curțile judecătorești, ori de prin „structurile” serviciilor secrete. Ceea ce este surprinzător, deoarece noi ne-am fi așteptat ca domnia sa să se fi pregătit în toți acești ani de domnie autoritară nestingherită pentru o asemenea eventualitate și să aibă ac de cojoacele nerecunoscătorilor, altul decât invectiva lansată în public, prin mediile de informare în masă tradiționale și noi.

În afara acestor două surprize, cum spuneam de la început, domnul Băsescu este atât de predictibil, ca o carte deschisă, încât devine plictisitor. Așa că nici nu ar trebui să fie băgat în seamă de vreun jurnalist al cărui crez profesional este să informeze publicul. Pentru că nu este nimic nou de zis despre acest domn, cum nici domnia sa nu are nimic nou de zis. Adică, Băsescu nu este câtuși de puțin o știre.

Dar nici „jurnalistul” care are crezul profesional să își uimească publicul cu subiecte care să îl lase pe acesta din urmă cu gura căscată, prezentate ca dezvăluiri nemaipomenite ori exclusivități obținute cu greu despre evenimente incredibile și neașteptate nu ar avea de ce să abordeze tema Băsescu, din același motiv al ratării ineditului sau nemaiauzitului.

Singurii „jurnaliști” care mai vorbesc despre Băsescu Traian, care îi mai citează din ceea ce scrie el pe facebook, ori care îl mai bagă în seamă prin studiourile de televiziune sunt fie propagandiștii care își iau banii din alte surse decât de la public, fie circarii care doar asta știu să facă, să ofere spectacol ieftin pentru minți ușoare.

Dacă v-ați uitat vineri, 17 aprile, pe seară, preț de mai bine de două ore, la o emisiune de la Realitatea TV la care a fost invitat domnul Băsescu Traian, veți putea spune singuri dacă jurnaliștii prezenți în studiou erau circari ori propagandiști. Din ideile emise de moderatorul emisiunii am reținut doar confesiunea că acesta îl detestă pe invitatul său prezidențial, urmată de observația „îmi distrugeți emisiunea așa cum ați distrus România”. Dovada că omul avea dreptate a făcut-o faptul că șeful lui redacțional a fost nevoit să își întrerupă timpul în familie, „lângă băiat”, pentru a veni la sediu și a intra în emisiune, în a doua parte, ca un pompier ce vrea să scoată din foc oarece bunuri au mai rămas necuprinse de flăcările distructive. Cum nici acesta nu s-a dovedit prea îndemânatic, a fost apoi nevoie ca însuși patronul postului să intervină, telefonic, pentru același lucru.

Degeaba, însă. Toată emisiunea fost doar o moară de replici fără sens, de teme deschise și nedezvoltate, ca să nu mai vorbim de rezolvarea lor, de răspunsuri cu întrebări de tipul „dar dumneavoastră?” la orice chestionare, fie ea oricât de simplă, de contra-argumente ca „nu este așa”, „nu sunteți cinstit”, „ba nu”, „ba da” și altele de aceeași natură. Măcar să se fi înjurat între ei, sau să se fi băgat unii pe alții în tomberoane, că atunci ar fi fost măcar distractiv, dacă nu memorabil. Dar așa, s-a petrecut doar o imensă pierdere de vreme și un consum inutil de electricitate.

Nu aș fi scris aceste rânduri dacă nu s-ar fi întâmplat următorul eveniment.

La un moment dat, moderatorul ce îl detesta pe invitatul Băsescu îl întreabă care ar fi „marile proiecte” realizate pe timpul guvernării sale. Domnul Băsescu se face că vrea să răspundă, ba chiar rămâne pentru vreo două secunde cu gura deschisă, ca și când ar urma să scoată pe ea răspunsul așteptat, după care schimbă subiectul, luându-se de bietul moderator, lăsând totodată să se înțeleagă că ar fi fost câteva mari proiecte, dar nu îi vin acum pe limbă. Trec vreo cinci minute, timp în care se schimbă replici inepte între participanți. Apoi, dintr-odată, tot pentru a se eschiva de la un subiect ce nu îi convenea, domnul Băsescu spune că marea sa realizare este că România a devenit mai puternică din punct de vedere militar.

Cum așa? au sărit la gâtul domniei sale câțiva dintre cei prezenți în studiou. Intrarea în NATO s-a petrecut înaintea mandatului dumneavoastră, i-au reamintit ei fostului președinte. Dar bazele americane eu le-am adus în România, a precizat domnul Băsescu. Și, cu asta, s-a epuizat și subiectul acesta.

Așa că sunt acum nevoit să le spun domnilor jurnaliști de la emisiunea de vineri seara de la Realitatea TV că domnul Băsescu Traian, pe care l-au avut invitat în platou, a fost comandantul forțelor armate și președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării care a desființat în 2010 rezerva armată a României, care a făcut sute de generali de carton și a pus mii de stele pe umerii unor netrebnici, care a numit șefi ai Statului Major General ofițeri de casă de-ai familiei sale, total incapabili să își exercite atribuțiile, atât pentru apărarea României, cât și pentru reprezentarea ei la masa rotundă a Consiliului Militar NATO, care a dat la schimb contribuția militară a României în misiuni internaționale pentru susținerea propriei persoane în funcție, care a finalizat distrugerea completă a industriei naționale de apărare, care i-a antagonizat pe ofițerii Armatei României cu gradații și soldații aceleiași armate, pe militarii activi cu cei în rezervă, pe pensionarii militari cu pensionarii civili, care a promulgat an de an bugete ale Ministerului Apărării Naționale situate la jumătate din angajamentul politic luat față de aliații României și la o treime din necesarul pentru realizarea unei puteri minime militare românești, care a refuzat să își îndeplinească obligația legală de a inițializa ori genera cicluri de planificare a apărării naționale prin emiterea de strategii naționale de apărare la începutul celor două mandate prezidențiale ale sale, care l-a demis pe un ministru al apărării pe un pretext de procuratură, fără alte urmări judiciare, dar l-a numit ministru pe cel despre care tot domnia sa a zis că este șef de mafie personală, care nu a exercitat niciun control asupra sistemului național de apărare și asupra forțelor armate și altele asemenea.

Domnii jurnaliști ar fi trebuit să știe aceste aspecte și ar fi fost bine să i le reamintească invitatului lor, care a avut tupeul să spună că singura realizare majoră de care își aduce aminte este că România ar fi „mai puternică din punct de vedere militar” datorită președinției sale.

Dar ei, nu și nu. Au preferat gâlceava.