vineri, 6 noiembrie 2015

Problema Străzii

Într-un mod evident paradoxal, domnul Klaus Iohannis, președintele României, crede că Strada este soluția la problemele sale și acționează ca atare. Asta, pe când Strada a fost, de când este ea, doar problema și niciodată soluția. Acum, în weekend, domnia sa este pe cale să afle că n-a înțeles nimic și că a acționat greșit.

Foto: expressdebanat.ro

Bineînțeles, când scriu Strada, mă refer la protestele de stradă. Sau, după caz, de piață. Proteste care au loc în București, dar și în multe alte locuri din România și care, prin prezența manifestanților, prin lozinci și alte forme vizuale sau auditive, formulează problema foarte serioasă, chiar esențială, a proastei guvernări a Țării în regimul democratic instituit în urmă cu mai bine de un sfert de secol.
Dacă este să ne luăm după acțiunile sale, domnul președinte Iohannis, de capul domniei sale, ori sfătuit de cine îl sfătuiește, pare hotărât să folosească aceste proteste pentru a-și rezolva câteva probleme de serviciu.
Două dintre aceste probleme au o puternică încărcătură personală. Este vorba despre domnii Ponta Victor și Oprea Gabriel. Primul trebuia strivit politic, ca pedeapsă pentru campania imundă pe care a ales să o conducă personal împotriva domnului Iohannis, la alegerile prezidențiale de acum un an. Niciun om normal nu ar putea ierta mizeriile făcute de Ponta, direct sau prin agenții săi, în special cei de la Antena 3. Iar domnul Iohannis nu numai că este normal, dar i-a și promis domnului Ponta că îl va vedea părăsind viața politică într-un mod penibil. Cum s-a și întâmplat. Aparent, la presiunea străzii.
Al doilea este responsabil de umilirea în public a președintelui Iohannis, pe care l-a lăsat să îi anunțe demisia ce o conveniseră împreună, ca apoi să anunțe, la rândul lui, tot public, că s-a răzgândit. Și asta este nimic, în comparație cu umilirea pe care trebuie să o fi simțit domnul președinte în fața aliaților strategici și mai puțin strategici, pe care îi informase, ori înainte să informeze publicul, ori odată cu acesta, că domnul Oprea de la Securitatea națională pleacă. Un asemenea afront nu putea rămâne nesancționat.
Cu siguranță, protestele de stradă au fost pretexte excelente pentru îndepărarea celor doi de la guvernare. La fel s-a întâmplat și acum trei ani, când președintele de atunci a vrut să scape de micuțul Boc de la guvern și a folosit prezența în stradă a câtorva sute de demonstranți împătimiți pentru a-l pune premier pe domnul Ungureanu de la spionii de stat.
De data aceasta, nu președintele României a folosit strada ca pretext, ci președintele partidului de guvernământ, domnul Dragnea. În paranteză fie spus, nici în cazul lui Boc, președintele de atunci nu a acționat ca președinte al României, ci tot ca președinte al partidui de guvernământ, doar că informal, ca să nu spunem ilegal.
S-ar putea ca domnul Iohannis să nu fi prins acest amănunt în interpretarea personală a realității din zilele noastre. Adică, s-ar putea ca domnia sa chiar să creadă că Strada l-a demisionat pe Ponta și, odată cu el, pe Oprea. Și, de aceea, dacă tot e Strada atât de tare, de ce să nu o folosească și el, pe mai departe, s-ar putea să se fi gândit domnia sa.
Este acum momentul să spunem câteva cuvinte despre această Stradă. E absurd să credem că protestele din zilele acestea, care însumează zeci de mii de oameni, pot fi organizate subversiv de cine știe cine. În toată această democrație românească, am văzut suficient de multe strădanii de a strânge lumea în Stradă. Partidele și organizațiile interesate au cheltuit sume enorme pentru asta. Au adus oamenii cu autobuzele de pe unde i-au găsit disponibili să manifesteze pentru zece lei. Au mobilizat sute de activiști proprii, au emis chemări la televizor și în rețelele de socializare online, au sponsorizat echipe de fotbal pentru a folosi galeriile acestora în demonstrațiile proprii și altele asemenea. Iar rezultatul a fost că, în cele mai reușite cazuri, au strâns cam vreo zece la sută din câți au ieșit în Stradă, în aceste zile.
Nu este nici cea mai mică îndoială că cei de acum, mulți și cinstiți, sunt expresia nemulțumirilor reale, nemanipulate, ale publicului românesc, față de orice guvernant, din orice perioadă post-decembristă.
Dar, la fel de absurd ar fi să credem că cine își face o meserie din manipularea maselor ar sta deoparte și nu ar încerca să obțină un profit maxim de pe urma zecilor de mii de demonstranți, ieșiți spontan în stradă. Și mă refer aici atât la politicieni, cât și la alte „strucruri” de stat sau particulare, care asta fac. Manipulează publicul. Uneori chiar în folosul acestui public, după principiul că publicul e prost, nu știe ce vrea, așa că trebuie să îi spunem noi, dăștepții.
Se pare că domnul Iohannis vrea să facă și domnia sa parte dintre acești dăștepți. Însă, cum spuneam, ar trebui să știe că Strada este doar problema, eventual pretextul, dar niciodată soluția.
Pentru cei cu o cultură suficient de generală pentru a cuprinde și acest subiect, reamintesc faptul că guvernarea din Stradă sau din Piață s-a mai practicat, în istoria omenirii. Lăsăm la o parte parabola biblică a condamnării lui Iisus de mulțimea cetățenilor evrei, adunată în piața din fața palatului guvernatorului roman al Iudeei, care ne arată ce decizii poate lua o mulțime. În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, o bună parte a guvernării Revoluției franceze s-a făcut sub presiunea Străzii, care l-a impus pe celebrul Danton, ca, apoi, să îl abandoneze. Și atunci, deciziile Pieții au fost catastrofale, atât la nivel individual, cât și pentru tânăra republică.
Nu îl putem bănui pe domnul Iohannis că i-a studiat pe Danton sau Robespierre, cu scopul de le aplica metodele de guvernare prin intermediul Străzii, ori că l-a luat drept model pe Pilat din Pont. Dar ar fi bine să facă un studiu al acestor personaje, dacă mai are timp, pentru a le evita greșelile strategice în folosirea publicului stradal ca unealtă de guvernare.
Lecția cea mai scurtă, dar cea mai importantă, este că Strada trebuie ascultată, ca să aflăm ce probleme are, dar nu trebuie pusă să își rezolve tot ea aceste probleme, pentru simplul fapt că nu poate. Cum nu a putut niciodată. Nicăieri.
Singura șansă pe care o mai are domnul Iohannis este ca Strada însăși să îl respingă. Să îl lase să guverneze de la Palatul Cotroceni și nu din Piața Universității, unde a promis că vine, inopinat, dar, se pare, numai după ce i se va construi o scenă.
Dacă nu îi va da Strada această șansă și se va plia pe atitudinea președintelui de a „fraterniza” cu demonstranții bucureșteni, așa cum a făcut-o prin intermediul ciudaților care s-au dus ieri la Cotroceni, să își facă selfie-uri cu președintele României, atunci măcar să îi reamintim domnului Iohannis morala franceză că orice revoluție își devorează fiii.