sâmbătă, 18 martie 2017

Numele gândului

Gândul acesta este perfect așa
Cum este. Fără nicio închipuire.
Pe gândul acesta nu îl voi sugruma
În cuvinte. Nu îi voi atârna metafore
Ce doar l-ar da verbal de-a dura
Printre silabe și rime zdrăngănitoare.

Nici măcar nu îl voi picta pe gândul acesta.
Portretul lui n-ar fi o fereastră spre zare
Ci doar o cămară de imagini aiurea.
Cu rafturi nedestule, unde stau înghesuite
Linii și culori spunând fiecare istoria
Unui ochi de gând sau a unei sprâncene.

Gândul acesta nici de cântat nu e gata.
E prea sonor ca să fie pus pe note amestecate
Cu tăcere. E mai melodios decât natura
Văzută de aproape ori cea din depărtare.
N-aș găsi atâtea instrumente să facă orhestra
Să sune a gândul acesta. Și n-aș găsi nici voce.

Cum aș putea, atunci, să-i spun povestea?
Să fac gândul meu să ajungă la Lume?
Să știi și tu ce mi-a trecut mie prin capul acesta?
Poate doar dacă-i cer gândului să poarte un nume.
Mi-e teamă însă că, oare, gândul nostru nu va vrea
Să fie chemat așa, simplu, iubire.