joi, 19 aprilie 2012

Pe cine votez eu

Domnilor Antonescu, Constantin și Ponta, președinți de partide și leaderi ai opoziției politice unite din Parlamentul României, știu că nu vă pasă nici că exist și nici ce părere am eu despre dumneavoastră, despre partidele pe care le conduceți și despre politicienii ce le populează. Și mai știu că sunteți convinși că votul meu nu contează, atâta vreme cât aveți atât de multe milioane de voturi promise de sondajele de opinie.


            Cu toate acestea, în eventualitatea că vă răzgândiți și că veți vrea să primiți și votul meu, iată ce trebuie să faceți ca să îl meritați și să îl primiți:
            În primul rând, va trebui să arătați public faptul că înțelegeți care sunt așteptările marii majorități a cetățenilor români de la dumneavoastră, în momentul în care veți ajunge la guvernare.
            Aceste așteptări nu sunt cele pe care ne lăsați acum să credem că vi le imaginați despre noi, adică doar să preluați guvernarea Țării de la domnul Băsescu și acoliții ori complicii domniei sale și să faceți tot ce au făcut aceștia până acum, ori ce ați făcut chiar dumneavoastră în guvernările anterioare, fie în cele de mai demult ori în cele săvârșite în cârdășie cu actualii guvernanți.
            Mă aștept să fiți pregătiți cu programe, seturi de măsuri, liste de priorități, cu oameni integrii și pricepuți și cu un calendar precis pentru trei seturi de acțiuni politice, respectiv pentru acțiuni punitive, reparatorii și de bună guvernare.
            În ceea ce privește buna guvernare, mă gândesc nu numai la aplicarea concretă și efectivă a condițiilor general acceptate de transparență reală și totală a deciziilor politice și angajarea banului public, de responsabilitate ori dare de seamă pentru fiecare gest de guvernare, de includere a publicului în fundamentarea și pregătirea fiecărui program sau proiect, precum și de îndeplinire reală și completă a obiectivelor stabilite. Mă gândesc și la faptul că, în România zilelor noastre, este imperios necesar să se guverneze distinct pentru curmarea corupției, a contrabadei și a evaziunii fiscale.
            Cât despre măsuri politice punitive, mă aștept să faceți publice numele tuturor celor care au scris și votat legi imposibile, ilogice, ticăloase și împotriva cetățenilor, legi emise și promulgate fie pentru a permite spolierea sau chiar distrugerea diferitelor resurse ale Țării, fie pentru protejarea guvernanților și clienților lor de pedepse pentru actele lor altfel ilegale. Mă mai aștept să îi identificați pe toți cei care au pus în funcții publice rude și prieteni, precum și pe acele rude și acei prieteni și să le administrați corețiile meritate, fie ele de natură administrativă ori penală. Nu trebuie iertați ori ignorați nici cei care au acceptat abuzurile de toate felurile fără să se opună ori să protesteze, ori cei care au pus mâna sau umărul la săvârșirea acelor abuzuri, chiar dacă au făcut asta pe considerentul că nu aveau încotro, pentru că altfel ș-ar fi pierdut locul de muncă.
            Mă mai gândesc și la faptul că trebuie să pregătiți și măsuri reparatorii pentru persoanele cu disabilități, pentru pensionarii civili și militari, pentru dascăli și pompieri, pentru doctori și asistente, pentru funcționarii publici și investitorii privați, cât și pentru alte categorii profesionale ori sociale care au fost afectate moral și material de măsurile aberante și ticăloase luate de guvernările Partidului Democrat Liberal cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România și cu UNPR, din regimul Băsescu. Aceste reparații ar trebui să fie aplicate deîndată, fără nicio întârziere, decum veți obține guvernarea României.
            Mai trebuie să știți că nu este bine să vă așteptați ca eu să vă cred că așa veți face numai pentru că o să declarați ori o să-mi promiteți asta, pentru că eu nu vă cred pe cuvânt, indiferent ce și cum ziceți. Mie trebuie să îmi dați dovezi și garanții că, într-adevăr, veți fi gata să luați asemenea măsuri de bună guvernare, punitive și reparatorii. Însă, cu fiecare pedelist ori uneperist pe care îi primiți cu brațele deschise în rândurile politicienilor dumneavoastră, eu văd doar cum se reduc până la dispariție șansele ca, vreodată, să îi pedepsiți pe aceștia ori pe ceilalți pedeliști și uneperiști care încă nu au venit să le dați dumneavoastră funcții. Cât despre reparații, ce să mai vorbim, în condițiile în care nu vă interesează acum acest subiect.
            În tot cazul, dacă aveți în minte doar schimbarea de guvernanți, fără schimbarea de politici, fără bună guvernare, ori fără măsuri punitive și reparatorii, nu numai că nu veți primi votul meu, dar îmi veți evoca un banc sordid.
Se zice că, la închisoarea de femei, vine gardianca șefă și anunță: fetelor, am două vești, una bună și una rea. Vestea bună este că, în sfârșit, astăzi vă veți putea schimba lenjeria intimă. La care, fetele sar în sus de bucurie. Nu vă bucurați încă, fetelor, căci urmează vestea cea rea: vă veți schimba lenjeria intimă între voi!

22 de comentarii:

  1. Când modestul meu blog a început să fie luat, cât de cât în seamă, aveam o mulțime de cititori, dintre persoanele care fac politică, într-un stil agresiv.
    Eu fug de agresivitate, de orice fel ar fi ea, am o teamă pe care n-o pot diminua, orice aș face. Persoanele despre care spun „m-au abandonat „ treptat, pentru că n-am corespuns ca stil, zic eu.

    Citesc , mă informez, am și eu opinii, ca tot omul, rareori îmi spun părerea, conștientă fiind că niciodată nu voi putea ieși în stradă să-mi strig nemulțumirile. Am admirație pentru cei care pot să o facă, în limitele adevăratei democrații.
    I-am văzut aseară pe nedreptățiții pensionari din orașul meu, îmbrâncindu-se la tribunal..unii nu vor mai apuca, sigur, să-și primească înapoi banii furați. Între timp, chiar posesorii de copiatoare scot ceva din deznădejdea oamenilor. Așa se face treaba la noi..

    Vă citesc cu mare atenție și, de ce să nu recunosc, cu mare admirație. Știți ce nu înțeleg- de ce rămâneți doar la statutul de scriitor politic?
    Locul dumneavoastră ar trebui să fie ( mult mai) vizibil!

    Dacă ar fi să analizez, cum mă pricep eu, organizarea articolului dumneavoastră de astăzi , el este, dincolo de mesajul clar, limpede lansat câtre domnii bine cunoscuți cititorilor și văzătorilor, un model artistic foarte bine gândit -fotografiile VORBESC ! iar bancul, vorba doamnei, trist, dureros, se potrivește mănușă ticului unui personaj foarte cunoscut, din marea comedie a mereu contemporanului Caragiale, inspirată de alegerile pentru deputați. ( unii zic că acțiunea s-ar fi petrecut în Argeș)
    Politica ar trebui să fie o doamnă cu acces la apă și săpun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce lipsește din politica românească este dezbaterea. De la modelul Fierăriei lui Iocan, introdus de Marin Preda și până la cel dat de discursurile lui André Malreaux, în spațiul public românesc este negată orice formă de dezbatere politică. Chiar de la începuturile „libertății de exprimare”, au fost deliberat încurajate doar invectiva, ironia grosolană, pumnul în gură și urletul gutural, ca „argumente” viscerale în favoarea ori împotriva unei persoane sau „opinii”, căci de idei nici nu poate fi vorba.

      De aceea, până nu voi avea un loc, oricât de modest, de a dezbate orice temă de politică românească, mă văd nevoit să mă rezum la comentarii și la analize, cum le-ați spus cu amabilitate.

      Partea bună a acestei situații este că nu tac. Partea proastă este că vorbesc sau scriu cam degeaba.

      Ștergere
    2. Tot amân să vă spun ceva- am fost , de fiecare dată, la vot, am votat doi președinți .
      Prima oară, am votat cu sufletul. N-a ieșit ce speram ..unii au mai votat de două ori același personaj.
      Al doilea vot l-am dat profesorului. Mă gândeam că este cel mai potrivit..

      Cum aș putea, acum, eu, profesoara, să-mi dau votul cuiva care a terminat facultatea , repetând doi ani? Ar trebui să aștept să biseze și la cârma țării tot „deliberat„?
      Sau să cred că nu mai funcționează „complicitatea certificatelor medicale„?

      Ștergere
    3. Cred că înțelg ce ziceți, doamna profesoară. Ca în orice alegere, trebuie să avem cel puțin un criteriu pe care să ne bazăm, și atunci când ne dăm votul. Dumneavoastră ați ales odată criteriul sufletesc și altă dată pe cel al afinității profesionale. Acum introduceți un criteriu nou, cel al performanței școlare, ca definitoriu pentru personajul ales, pentru că vă este un subiect familiar.

      Sincer să fiu, dacă m-aș recomanda pe mine însumi cuiva, aș evita să vorbesc despre performanțele mele școlare. Nu pentru că ar fi fost rușionase, ca cele ale Băsescului. Dar nici nu am fost un elev și student exclusiv de nota zece, cum se zice. Iar facultatea am făcut-o de gura părinților, ca un hobby, la 30 de ani. Eram ca măgarul printre mioarele de la Litere, cu șapte-opt ani mai tinere decât mine.

      De aceea, eu propun în acest articol un set de criterii subsumat ideii de angajament politic de-adevăratelea. Sunt șanse mici să fie luat în seamă, dar nu se știe niciodată.

      L-am auzit pe domnul Ion Iliescu ieri susținând exact aceleași teze. Bineînțeles, nu a susținut TOATE texele de aici, pentru că, de exemplu, era greu să se refere la acțiuni punitive, ori la lupta împotriva corupției, din motive evidente. Dar s-a referit și la buna guvernare (fără să îndrăznească să îi zică așa, probabil ca să nu descurajeze prea tare actualul leadership) și la oarecare reparații.

      Ștergere
    4. Vedeți, n-ați fost chiar de nota zece,la școală, nici nu aveți motive să vă rușinați cu prestația dumneavoastră la învățătură, dar cunoscând slabele performanțe școlare ale conducătorului actual, doriți altceva.
      Ceva, superior..
      Asta îmi doresc și eu.
      Acum , dacă tot trebuie să discutăm despre problema asta, vreau să vă spun că, deși într-o împrejurare cineva mă propunea pentru o funcție râvnită de multe persoane, pe cuvânt de onoare, că nu am acceptat, gândindu-mă că sunt alții mai pregătiți decât mine.
      Revenim la situația pe care încerc și eu să o înțeleg, cred că, dacă dorim ceva superior, n-ar trebui ca persoana care se OFERĂ să devină simbolul demnității /al calității politicii/ vieții/disciplinei/ /conștiinței/ cuvântului/etc. să-mi demonstreze că merită încrederea mea, votul meu?
      Să cred doar în dorința respectivei persoane de a deveni ceea ce-și dorește?

      Ștergere
    5. Credibilitatea dumneavoastră între cititorii acestui blog este binemeritat de mare pentru a nu fi nevoie să vă dați cuvântul de onoare atunci când mărturisiți orice despre dumneavoastră, domana profesoară. Mai mult chiar, din câte am ajuns să vă cunosc, în acest mediu virtual, nici nu era nevoie să menționați așa ceva, pentru că știam deja că vă stă în fire să nu acceptați un post ca sinecură și nu ca pe un loc de făcut performanță.

      În tot cazul, în România anului 2012, este total impropriu să vorbim despre orice cerințe de pregătire teoretică, de educație sau de experiență ce ar trebui să le aibă un ins investit cu o demnitate în stat, mai ales dacă ne gândim la cea mai înaltă.

      Practic, avem doar două alternative: să acceptăm răul cel mai mic, adică să alegem pe cel mai puțin prost, ticălos, imoral, needucat și șmecher dintre existenții și potențialii candidați, ori să desființărm demnitatea respectivă, dacă persoana investită cu acea funcție nu ar avea cum să corespundă acestor criterii.

      Ștergere
    6. Ceva, superior.//fără virgulă!

      Ștergere
    7. Când o să îmi public memoriile, o să aflați că am luat note mai mici pentru că am refuzat să învăț ceea ce nu mă atrăgea. De câteva ori am avut dreptate, pentru că niciodată în viață nu m-am „lovit” de nevoia acelor cunoștințe refuzate, dar, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi vorba doar de teribilism juvenil, în sensul că fiecare ajungem să avem nevoie în viață de ceea ce am învățat, chiar dacă nu știam la ce ne trebuie învățătura, la vremea școlii.

      Ștergere
  2. Îndrăznesc să vă contrazic , când spuneți că vorbiți sau scrieți „cam degeaba„.
    Aduc un argument metaforic, dedus, însă, din ceea ce simt că se întâmplă „Când este însămânțată cum se cuvine, cu fapte verificate, memoria este uneori surprinzător de fertilă„. George Eliot

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adică, dacă este să folosim limba domnului Eliot, eu aș cam vorbi sau scrie „on the record” :)

      Ștergere
  3. Hari, dar ai intrat tinerel in faculta. Mai puteai sa ridici ochii la colegele de clasa. Eu cand m-am dus la examenn, la franceza parca , fiind cu serviciu, fara grija examenului, mergeam cu ziarul in mana sa am ce citi pana vin subiectele si profesorii. Asa ca pe cand incercam sa intru in clasa sa ma asez intr-o nbanca sa citesc presa , o fatuca mai emotiva fuga pe usa spre iesire, ma vede , se opreste fastacita si ma intreaba: pot sa merg si eu pana la toaleta ? Am sesizat imediat ca ma confunda cu profesorii si ii spun abia tinandu-ma sa nu explodez in ras: " mergi domnisoara, ca doar nu o sa faci pe tine pentru ca am venit eu . Ma gasesti in banca , cand te intorci" .Aveam 47 de ani cand am terminat si nu am repetat nici un an, am fost integralist, la stat, dar nu am luat bursa .. mi-a fost rusine sa invat atat de mult incat sa le iau bursa colegilor care aveau nevoie de ea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din nefericire pentru noi, o sa fie cam ca in bancul evocat de dumneavoastra.
    Practic USL-istii nu-si dau seama ca asta este ultima lor sansa sa demonstreze ca se poate si altfel decat a fost pana acuma .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca este asa ca in bancul acesta, atunci ei nu vor avea votul meu! Dar eu tot mai trag sperante...

      Ștergere
  5. Adie un vânticel cu bancuri noi!

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2012/05/la-rascruce-in-doi.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, mi-au facut placere glumitele si m-au inveselit!

      Ștergere