miercuri, 9 mai 2012

Mulțumesc domnului ministru Oprea

Ieri, 8 mai 2012, aproape simultan cu ceremoniile de la Paris, Franța, de celebrare a sfârștiului celui de-al doilea război mondial, a avut loc la București, România ceremonia de instalare a noului ministru al apărării, domnul Corneliu Dobrițoiu, la Ministerul Apărării Naționale. La Paris, aceasta a fost prima ocazie în care președintele ales al Franței, stabilit cu numai două zile în urmă prin sufragiu universal, domnul François Hollande a fost scos în public, alături de președintele „sortant” domnul Nicolas Sarkozy. La București, aceasta a fost o altă ocazie în care noul prim-ministru al României, numit cu numai o zi în urmă, prin decret prezidențial, domnul Victor Ponta i-a mulțumit domnului Gabriel Oprea, devenit fostul ministru al apărării naționale.

.
Personal, nu știu de ce îi tot mulțumește domnul Ponta domnului Oprea decum prinde prilejul. Probabil, domnul Ponta trăiește sub impresia că domnul Oprea l-a făcut prim-ministru, prin voturile dezertorilor săi, care l-au votat în Parlament, ca urmare a „protocolului” încheiat între cei doi. Deși, după părerea mea, nu are cum să fie așa, pentru că domnul Oprea și gașca l-ar fi votat și pe domnul Dan Diaconescu Direct, dacă acesta s-ar fi angajat să formeze guvernul, numai să nu fie alegeri anticipate.
Trebuie să fi fost printre apropiații domnului Ponta cel puțin un sfătuitor care să îi fi arătat că nu are de ce să semneze nimic cu domnul Oprea, pentru că acesta este gata să și lingă pe jos, în fața și chiar în spatele domnului Ponta, numai să nu fie „auditat” pentru „conducerea” Ministerului Apărării Naționale. Dar domnul Ponta ori nu l-a auzit, ori nu a fost atent, gândindu-se în altă parte, ori protocolul dintre cei doi are o rațiune la care noi nu putem ajunge cu mintea noastră.
Dacă este vorba de audit la acest minister, ne așteptăm ca el să se desfășorare în buna tradiție ostășească a confidențialității, adică a secretului care să acopere cu grijă orice informație din care să rezulte cât de puțină putere militară a fost generată sub ministeriatul domnului Oprea. Este puțin probabil ca noi, publicul, să aflăm vreodată pe ce s-au dus banii din „bugetul de avarie”, la care tot face referire domnul Oprea, chiar și după ce nu a mai este ministru, adică în ce buzunare au ajuns ei și pe cine au făcut ei să fie mai bogat decât era până atunci, din țară și din străinătate.
Există însă cel puțin un act de guvernare păstorit și condus nemijlocit de domnul Oprea ce poate fi supus unui audit public, transparent, iar acesta este procesul de „recalculare” sau „revizuire” a pensiilor militarilor. Domnul Oprea a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție suficiente date pentru a putea face chiar noi înșine acest audit, din fața ecranului laptopului. Ce ar trebui să releve o anchetă serioasă, la Ministerul Apărării Naționale, ar fi găsirea dovezilor scrise și mărturiilor celor impliați în această poveste.
Pentru că a fost evident, de la prima decizie ministerială, că procesul de revizuire a pensiilor militarilor, așa cum a fost propus, este incorect și impracticabil, adică rezultatul acestuia va fi întotdeauna unul greșit. Lăsând la o parte incorectitudinea acestui proces, care, poate, își are originea în afara Ministerului Apărării Naționale, impracticabilitatea lui ar fi trebuit să sară în ochi.
Cele peste 80.000 dosare ar fi necesitat în jur de un milion de ore muncă efectivă pentru a putea fi procesate, ceea ce ar fi însemnat între două și trei milioane ore de serviciu. Pentru cei neinițiați, procesarea fiecărui dosar echivalează cu reconstituirea unei cărți de muncă, în condițiile în care militarii nu au avut niciodată așa ceva. Ceea ce ar fi însemnat între 15.000 și 20.000 de luni de serviciu. Dacă s-ar fi vrut încheierea procesului într-un an, ar fi trebuit angajați, fără nici o altă sarcină, pe toată durata anului respectiv, între 1.300 și 1.800 de funcționari competenți, calificați și instruiți pentru aceasta. Ori, cu toate detașările și improvizațiile, nu s-a ajuns nici pe departe la un asemenea efort uman. Iar cei care au decis ca el să aibă loc, știau că acesta nu este posibil, decât cu greșeli majore. Și, totuși, domnul Oprea a ordonat să se întâmple, iar acum ar trebui să suporte consecințele deciziei sale.
Sau, mai probabil, domnul Gabriel Oprea se va alege doar cu mulțumiri pentru activitatea desfășurată pe altarul Patriei.