Mulțumesc domnului ministru Oprea

Ieri, 8 mai 2012, aproape simultan cu ceremoniile de la Paris, Franța, de celebrare a sfârștiului celui de-al doilea război mondial, a avut loc la București, România ceremonia de instalare a noului ministru al apărării, domnul Corneliu Dobrițoiu, la Ministerul Apărării Naționale. La Paris, aceasta a fost prima ocazie în care președintele ales al Franței, stabilit cu numai două zile în urmă prin sufragiu universal, domnul François Hollande a fost scos în public, alături de președintele „sortant” domnul Nicolas Sarkozy. La București, aceasta a fost o altă ocazie în care noul prim-ministru al României, numit cu numai o zi în urmă, prin decret prezidențial, domnul Victor Ponta i-a mulțumit domnului Gabriel Oprea, devenit fostul ministru al apărării naționale.

.

Personal, nu știu de ce îi tot mulțumește domnul Ponta domnului Oprea decum prinde prilejul. Probabil, domnul Ponta trăiește sub impresia că domnul Oprea l-a făcut prim-ministru, prin voturile dezertorilor săi, care l-au votat în Parlament, ca urmare a „protocolului” încheiat între cei doi. Deși, după părerea mea, nu are cum să fie așa, pentru că domnul Oprea și gașca l-ar fi votat și pe domnul Dan Diaconescu Direct, dacă acesta s-ar fi angajat să formeze guvernul, numai să nu fie alegeri anticipate.

Trebuie să fi fost printre apropiații domnului Ponta cel puțin un sfătuitor care să îi fi arătat că nu are de ce să semneze nimic cu domnul Oprea, pentru că acesta este gata să și lingă pe jos, în fața și chiar în spatele domnului Ponta, numai să nu fie „auditat” pentru „conducerea” Ministerului Apărării Naționale. Dar domnul Ponta ori nu l-a auzit, ori nu a fost atent, gândindu-se în altă parte, ori protocolul dintre cei doi are o rațiune la care noi nu putem ajunge cu mintea noastră.

Dacă este vorba de audit la acest minister, ne așteptăm ca el să se desfășorare în buna tradiție ostășească a confidențialității, adică a secretului care să acopere cu grijă orice informație din care să rezulte cât de puțină putere militară a fost generată sub ministeriatul domnului Oprea. Este puțin probabil ca noi, publicul, să aflăm vreodată pe ce s-au dus banii din „bugetul de avarie”, la care tot face referire domnul Oprea, chiar și după ce nu a mai este ministru, adică în ce buzunare au ajuns ei și pe cine au făcut ei să fie mai bogat decât era până atunci, din țară și din străinătate.

Există însă cel puțin un act de guvernare păstorit și condus nemijlocit de domnul Oprea ce poate fi supus unui audit public, transparent, iar acesta este procesul de „recalculare” sau „revizuire” a pensiilor militarilor. Domnul Oprea a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție suficiente date pentru a putea face chiar noi înșine acest audit, din fața ecranului laptopului. Ce ar trebui să releve o anchetă serioasă, la Ministerul Apărării Naționale, ar fi găsirea dovezilor scrise și mărturiilor celor impliați în această poveste.

Pentru că a fost evident, de la prima decizie ministerială, că procesul de revizuire a pensiilor militarilor, așa cum a fost propus, este incorect și impracticabil, adică rezultatul acestuia va fi întotdeauna unul greșit. Lăsând la o parte incorectitudinea acestui proces, care, poate, își are originea în afara Ministerului Apărării Naționale, impracticabilitatea lui ar fi trebuit să sară în ochi.

Cele peste 80.000 dosare ar fi necesitat în jur de un milion de ore muncă efectivă pentru a putea fi procesate, ceea ce ar fi însemnat între două și trei milioane ore de serviciu. Pentru cei neinițiați, procesarea fiecărui dosar echivalează cu reconstituirea unei cărți de muncă, în condițiile în care militarii nu au avut niciodată așa ceva. Ceea ce ar fi însemnat între 15.000 și 20.000 de luni de serviciu. Dacă s-ar fi vrut încheierea procesului într-un an, ar fi trebuit angajați, fără nici o altă sarcină, pe toată durata anului respectiv, între 1.300 și 1.800 de funcționari competenți, calificați și instruiți pentru aceasta. Ori, cu toate detașările și improvizațiile, nu s-a ajuns nici pe departe la un asemenea efort uman. Iar cei care au decis ca el să aibă loc, știau că acesta nu este posibil, decât cu greșeli majore. Și, totuși, domnul Oprea a ordonat să se întâmple, iar acum ar trebui să suporte consecințele deciziei sale.

Sau, mai probabil, domnul Gabriel Oprea se va alege doar cu mulțumiri pentru activitatea desfășurată pe altarul Patriei.

Tactica lopeții

Au devenit deja faimoase imaginile cu premierul Boc Emil dând la lopată pentru dezăpezirea unui autoturism Audi Q7 avariat și abandonat pe marginea unui drum din apropierea Bucureștilor, în plină zi de dezastru național, cu mii de vieți de oameni puse în pericol de incompetența crasă a autorităților corupte. Incompetență atât de mare, încât ar trebui să numim un asemenea dezastru ca fiind făcut de mâna omului și nu unul natural, datorat zăpezii și viscolului.

Toată lumea a remarcat situația revoltătoare, când primul administrator al averii naționale și-a găsit timp să se joace cu lopățica în zăpadă, în loc să supervizeze, la nivel strategic, activitățile de remediere a situației provocate de o ninsoare normală pentru această perioadă a anului și, de altfel, anunțată cu cel puțin o săptămână înainte.

Mult mai puțină lume a remarcat cine era în jurul bocului cu lopata și ce se întâmpla acolo, deși unii dintre participanți ar fi putut atrage atenția, fiind îmbrăcați ca de război.

Erau acolo șeful Statului Major General, adică ofițerul cel mai important din Armata Română, alături de alți doi generali, cu funcții de comandă operativă, precum și ceva colonei, dintre care unul chiar a luat, la rândul său, o lopată și a trecut-o prin zăpadă, când l-a văzut pe Boc ce face, crezând, bietul om, că premierul său chiar vrea să dezăpezească el însuși hârbul abandonat acolo și s-a gândit să nu îl lase pe micuț singur. Abia când l-a tras cineva de mânecă, și-a dat seama că era vorba de „imagine”, adică de propagandă deșănțată și s-a oprit din scurmat, cedându-i toată scena premierului Boc Emil.

Râdem noi râdem de această situație ridicolă, dar problema este extrem de gravă.

Ce căutau capul Armatei și generalii acolo, la marginea unui drum? I-a chemat Boc să îi țină de urât în „inspecție”? Dacă da, cu ce drept? Unde scrie că primul ministru, fie el și chiar acest Boc, are dreptul să convoace la datul zăpezii cu lopata pe toți comandanții strategici și operativi ai Armatei Române? Și nu numai că i-a scos la zăpadă, dar i-a luat și de la pupitrul de comandă operativă și strategică a trupelor destinate apărării Țării și, în cazul concret, dezăpezirii Ei. Cine mai conducea Armata în timpul ăsta?

Mai departe, dacă acești generali și coloneii care îi însoțeau au fost chemați de Boc la margine de București, ei de ce s-au dus? Ei, generalii, nu cunosc legile țării și regulamentele militare? Nu își cunosc atribuțiile de serviciu, dintre care lipsește cu desăvârșire datul la zăpadă din ordinul șefului guvernului sau al oricui altcuiva?

Știți de ce este extrem de gravă această problemă? Pentru că ea arată, fără nici o urmă de îndoială, dependența Armatei României, în frunte cu generalii săi, de cheful unui politician minuscul, din toate puctele de vedere!

Să nu îmi spună mie nimeni că așa este într-o democrație, că Armata se subordonează conducerii civile și trebuie să execute ordinile politicienilor aleși si numiți. Pentru că nu are nimic de a face controlul civil și democratic asupra Armatei cu abuzul de funcție, săvârșit în public de premierul Boc Emil. Iar, dacă un simplu telespectator își poate da seama de acest abuz, suntem siguri că și generalii convocați de Boc știau precis ce fac, adică știau că sunt subiectele abuzului de putere politică și au acceptat acest lucru.

Cum a fost posibil să se ajungă aici? Simplu, prin faptul că generalii pe care i-am văzut în imagini, precum și alții rămași invizibili în aceste momente, nu își datorează cariera și funcțiile competețelor personale și legilor Țării, ci chefului politicienilor și agendei lor politice.

Iar „mesajul” pe care îl transmite o asemenea situație este la fel de grav: generalii sunt la ordinele politicienilor contestați, zilele acestea, în piețe și nu la ordinele Țării. Ca urmare, ei îi vor apăra pe cei care i-au pus în funcții și nu Țara și poporul Său.

Să ne fie clar!