miercuri, 9 mai 2012

Mulțumesc domnului ministru Oprea

Ieri, 8 mai 2012, aproape simultan cu ceremoniile de la Paris, Franța, de celebrare a sfârștiului celui de-al doilea război mondial, a avut loc la București, România ceremonia de instalare a noului ministru al apărării, domnul Corneliu Dobrițoiu, la Ministerul Apărării Naționale. La Paris, aceasta a fost prima ocazie în care președintele ales al Franței, stabilit cu numai două zile în urmă prin sufragiu universal, domnul François Hollande a fost scos în public, alături de președintele „sortant” domnul Nicolas Sarkozy. La București, aceasta a fost o altă ocazie în care noul prim-ministru al României, numit cu numai o zi în urmă, prin decret prezidențial, domnul Victor Ponta i-a mulțumit domnului Gabriel Oprea, devenit fostul ministru al apărării naționale.

.
Personal, nu știu de ce îi tot mulțumește domnul Ponta domnului Oprea decum prinde prilejul. Probabil, domnul Ponta trăiește sub impresia că domnul Oprea l-a făcut prim-ministru, prin voturile dezertorilor săi, care l-au votat în Parlament, ca urmare a „protocolului” încheiat între cei doi. Deși, după părerea mea, nu are cum să fie așa, pentru că domnul Oprea și gașca l-ar fi votat și pe domnul Dan Diaconescu Direct, dacă acesta s-ar fi angajat să formeze guvernul, numai să nu fie alegeri anticipate.
Trebuie să fi fost printre apropiații domnului Ponta cel puțin un sfătuitor care să îi fi arătat că nu are de ce să semneze nimic cu domnul Oprea, pentru că acesta este gata să și lingă pe jos, în fața și chiar în spatele domnului Ponta, numai să nu fie „auditat” pentru „conducerea” Ministerului Apărării Naționale. Dar domnul Ponta ori nu l-a auzit, ori nu a fost atent, gândindu-se în altă parte, ori protocolul dintre cei doi are o rațiune la care noi nu putem ajunge cu mintea noastră.
Dacă este vorba de audit la acest minister, ne așteptăm ca el să se desfășorare în buna tradiție ostășească a confidențialității, adică a secretului care să acopere cu grijă orice informație din care să rezulte cât de puțină putere militară a fost generată sub ministeriatul domnului Oprea. Este puțin probabil ca noi, publicul, să aflăm vreodată pe ce s-au dus banii din „bugetul de avarie”, la care tot face referire domnul Oprea, chiar și după ce nu a mai este ministru, adică în ce buzunare au ajuns ei și pe cine au făcut ei să fie mai bogat decât era până atunci, din țară și din străinătate.
Există însă cel puțin un act de guvernare păstorit și condus nemijlocit de domnul Oprea ce poate fi supus unui audit public, transparent, iar acesta este procesul de „recalculare” sau „revizuire” a pensiilor militarilor. Domnul Oprea a avut amabilitatea să ne pună la dispoziție suficiente date pentru a putea face chiar noi înșine acest audit, din fața ecranului laptopului. Ce ar trebui să releve o anchetă serioasă, la Ministerul Apărării Naționale, ar fi găsirea dovezilor scrise și mărturiilor celor impliați în această poveste.
Pentru că a fost evident, de la prima decizie ministerială, că procesul de revizuire a pensiilor militarilor, așa cum a fost propus, este incorect și impracticabil, adică rezultatul acestuia va fi întotdeauna unul greșit. Lăsând la o parte incorectitudinea acestui proces, care, poate, își are originea în afara Ministerului Apărării Naționale, impracticabilitatea lui ar fi trebuit să sară în ochi.
Cele peste 80.000 dosare ar fi necesitat în jur de un milion de ore muncă efectivă pentru a putea fi procesate, ceea ce ar fi însemnat între două și trei milioane ore de serviciu. Pentru cei neinițiați, procesarea fiecărui dosar echivalează cu reconstituirea unei cărți de muncă, în condițiile în care militarii nu au avut niciodată așa ceva. Ceea ce ar fi însemnat între 15.000 și 20.000 de luni de serviciu. Dacă s-ar fi vrut încheierea procesului într-un an, ar fi trebuit angajați, fără nici o altă sarcină, pe toată durata anului respectiv, între 1.300 și 1.800 de funcționari competenți, calificați și instruiți pentru aceasta. Ori, cu toate detașările și improvizațiile, nu s-a ajuns nici pe departe la un asemenea efort uman. Iar cei care au decis ca el să aibă loc, știau că acesta nu este posibil, decât cu greșeli majore. Și, totuși, domnul Oprea a ordonat să se întâmple, iar acum ar trebui să suporte consecințele deciziei sale.
Sau, mai probabil, domnul Gabriel Oprea se va alege doar cu mulțumiri pentru activitatea desfășurată pe altarul Patriei.

6 comentarii:

  1. Cum spuneam, cândva, rosturile treburilor politice mi se par greu de atins, le consider destinate bărbaților.
    Nu înseamnă că locuiesc sub un balon de sticlă, am și eu habar..
    Citindu-vă postarea, m-a dus gândul , nu știu de ce, la zădărnicie. Înainte de asta, am făcut un popas, citind ceva din Alexandru Vlahuță și verticalitatea umană, transformată ușor în șerpuire orizontală.
    Despre zădărnicie , că tot suntem astăzi cu gândul la Sibiu și la ale sale împrejurimi- a scris Emil Cioran, venind din Rășinarii lui, unici în farmec.„Totul este zadarnic, în afară de zădărnicie„.
    Paradoxal, nu?.. dar acesta era tânărul filozof, care suferise o mare cădere- nu mai avea somn, rătăcea nopțile, ca o stafie, pe străzile Sibiului, spre disperarea părinților. Mama lui, femeie cu frica lui Dumnezeu, n-a mai răbdat și a spus atunci- mai bine te avortam.. mare păcat pentru o credincioasă cum era ea.
    Din nopțile de nesomn s-a ivit , într-un fel, rezolvarea- cartea ”Pe culmile disperării„..

    Cine mai are astăzi nesomn din cauza temelor fundamentale ale condiției umane?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zadarnicia este o certitudine, daca este sa ne luam dupa Cioran. Nu stiu despre nesomn, dar cultura romaneasca actuala este prea superficiala pentru a putea gazdui orice tema fundamentala. Deci, daca este cineva pe la noi adancit in astfel de reflexii, acesta sta deoparte de o asemenea cultura. De altfel, nici Cioran nu si-a prea gasit locul in cultura romaneasca, ceea ce ma duce cu gandul ca simptomul este ceva mai cronic decat am banui.

      Ștergere
    2. N-am fost suficient de explicită, m-a furat ideea, întrebarea mea era alta- cui îi pasă cu adevărat de condiția umană românească, cine are nopți de nesomn, căutând soluții pentru a crea bunăstare ?

      Există cineva, învestit într-o demnitate, „Omnis fama a domesticis emanat”, care , atunci când, după căutări și nopți de nesomn, negăsind drumul cel drept, fără ocolișuri ademenitoare, deși a dobândit putere asupra altora, să fie în stare să se dea deoparte, fiind primul care își recunoaște erorile, păstrându-și, astfel, neîntinată , vorba lui Alecsandri, albeața din obraz?

      Ștergere
    3. Frumos gandit! Insa ar fi culmea sa il creditam pe domnul Oprea cu orice urma de intelepciune si simpt al grandorii datorata subordonatilor domestici. Insul are cu totul alte aptitudini si apucaturi... Cam la fel ca cei de-o seama cu el...

      Ștergere
  2. Grele Hari, grele. Politica asta nu este pentru fetele mari, ca noim, fara nici o aluzie cat de mica la distinsa colega care semneaza mai sus. Noi suntem copii nevinovati, politica e pentru doamne de alcov , indiferent daca sunt in fusta sau pantaloni, iti trebuie obraz ingrosat de sulimanuri ca sa poti ascunde grosimea obrazului, si se pare ca musiu Ponta , foloseste dressinguri de Dambovita. Daca nu faci sex pe bani,in afara casniciei, il faci din necesitate , dar tot curvarasie se numeste.Oare domnul Ponta l-a facut de nevoie sau de placere ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Marin, in primul rand, asta, de care vorbim noi aici nu este politica decat in mintea smecherilor si a prostovanilor fraieriti de ei.

      In al doilea rand, domnul Ponta a devenit mai interesant de cand umbla prin sferele puterii, pentru ca nu mai poate sa zica ceva, orice, fara sa conteze, sau sa faca ceva, orice, fara sa se contabilizeze.

      In al treilea rand, cred ca a venit momentul sa se faca si politica in Romania. Intrebarea este nu cine si cum sa faca o asemenea politica, ci daca cei care au luat acum fraiele guvernarii sunt capabili sa accepte acest deziderat, sau ii vor pune piedici, condusi de domnul Basescu, tartorul smecherilor, ca si pana acum.

      Ștergere