sâmbătă, 2 martie 2013

M-am săturat...


... să mi se ocupe atenția, chiar și la nivel de secunde, cu „realități” construite de subinteligenți recalificați ca șmecheri, care știu ei mai bineacum nu este momentul și că merge și așa să faci legi pe care să nu le aplici, pentru că tu le-ai făcut, tu le omori. Unul dintre aceștia este domnul Oprea Gabriel, actualmente viceprimministru în Guvernul Ponta II, fost ministru al apărării naționale în guvernele Boc VI și Ungureanu I, fost ministru de interne în guvernul Boc I, fost șef al „Mafiei personale a lui Adrian Năstase”, fost cârciumar, fost militar de intendență și cine știe ce o mai fi fost domnia sa.


Zilele acestea, domnul Oprea G. a construit o „realitate” din întâlniri cu „reprezentanți” ai militarilor pensionari, cărora le-a amintit că el le-a dat bani în plus celor cărora le-a dat și că, de vină pentru că altora le-a luat din pensie sunt chiar cei păgubiți, pentru că nu au venit cu propuneri de „remediere” a nedreptății, atunci când i-a „invitat” măria sa, ministrul. Dar nu este totul pierdut, pentru că, este suficient să vină repede-repede „reprezentanții” cu un proiect de hotărâre de guvern sau de ordonanță de urgență și se va ocupa domnia sa, viceprimministrul, să promoveze hârtia și să îl convingă pe șeful lui de guvern să aprobe revenirea la pensia avută acum trei ani.
Am pus niște ghilimele în paragraful anterior, așa că va trebui să fac o paranteză scurtă, care să le explice, cât de cât. În primul rând, când zic „realități” și pun cuvântul între ghilimele, comit, de fapt, o ironie la adresa unui politician de-al guvernării, pe care l-am auzit cum a descris bugetul de stat pe anul acesta ca fiind unul „realist, pentru că asta este realitatea în România”. Adică, dacă realitatea din România este una aiurea și cu totul la discreția ori la cheful unor neaveniți, cocoțați pe butoanele de comandă ale Țării, oricare ar fi deciziile luate de acești guvernanți, ce apasă pe acele butoane ca o maimuță lăsată de capul ei în laboratorul de studii comportamentale, ele nu sunt altceva decât decizii „realiste”.
Apoi, i-am pus între ghilimele pe „reprezentanții” pomeniți în întâlnirile cu domnul Oprea pentru că ei nu îi reprezintă nici formal, nici informal, nici legal și nici moral pe toți cei în cauză, care sunt și militari și pensionari. Formula corectă de identificare a lor ar fi trebuit să fie „reprezentanți ai unora dintre militarii pensionari”. Asta, cu atât mai mult cu cât unii îi reprezintă pe unii, pe când alții îi reprezintă pe alții, iar între toți acești „reprezentanți” este o competiție de reprezentare de tot râsul. Și mai sunt și militari la pensie care se reprezintă doar pe sine, despre care nu pomenește nimeni nimic.
Aștept cu nerăbdare ca cineva să îi invite și pe aceștia la o discuție între guvernanți și militarii pensionari, cei nereprezentați de nimeni. Nu cred că se va întâmpla acest lucru, doarece șmecheria asta cu reprezentarea nu este altceva decât o formă de consfințire de facto a existenței unei majorități privilegiate în rândul militarilor pensionați. Pe care legea nu o recunoaște, dar ce contează legea?! Adică, măsurile ce s-au luat până acum au fost favorabile doar unei părți dintre pensionari, probabil majoritari, ceea ce înseamnă că nu toți sunt egali în drepturi. La fel ca pe vremea partidului-stat comunist, din care se trag atât genetic cât și cultural toți „reprezentanții” și guvernanții „realiști” de astăzi, dacă ești membru unde trebuie, atunci ești mai egal decât ceilalți.
Deci, închizând paranteza, m-am săturat să aud în media ori în mijloacele de socializare că domnul Oprea, cel ce are dificultăți de exprimare orală și multe ticuri specifice celor cu puțini neuroni activi, știe el mai bine cum este cu pensiile militarilor. Mult mai bine știm noi, pentru că toate s-au întâmplat nu în altă viață, ci în ultimile 29 de luni.
La început, s-a dat o lege de desființare a pensiilor militare de stat și a celor speciale ori de serviciu și trecerea foștilor beneficiari de asemenea pensii în rândul asistaților social. Această lege a dat-o domnul Oprea, împreună cu Guvernul Boc din care făcea parte, a aprobat-o majoritatea parlamentară din care făcea parte și domnul Oprea, ca parlamentar aflat exclusiv în tabăra majorității, indiferent de partidul din care face parte, și a fost promulgată de domnul Băsescu Traian, președintele șef al forțelor armate, care tocmai îl re-evaluase pe domnul Oprea.
Apoi, s-a dat o hotărâre de guvern de aplicare a legii de mai sus. Această hotărâre de guvern a fost promovată de domnul Oprea și aprobată de Boc, căruia, oricât m-aș strădui, nu pot să-i zic domn, nici măcar în bășcălie. Pe baza acestor două acte normative s-au dat deciziile de recalculare a pensiilor, cu aplicabilitate din ianuarie 2011. Noi știm mai bine decât oricine că rezultatul aplicării acestor acte a fost că două treimi din pensii nu au fost calculate deloc, ci doar s-a luat vechimea înscrisă în dosarul de pensie și s-a înmulțit cu salariul mediu pe economie din toată perioada serviciului activ. Asta, deși legea și hotărârea de guvern prevedeau obligația calculatorilor să calculeze pe baza datelor oferite de arhivă și centrele militare. Și mai știm că a fost nevoie de intervenția directă, publică, neconstituțională și ilegală a domnului Băsescu, care i-a dat ordin lui Boc să retragă hotărârea de guvern și să emită faimoasa Ordonanță de urgență nr. 1 din ianuarie 2011, care stabilea, cu valoare de lege, o metodologie de calculare a pensiilor de asistență socială pentru foștii beneficiari de pensii militare de stat. (Vezi un articol din 15 ianuarie 2011 despre această întâmplare)
Se pare că domnul Oprea zice că nu a fost atunci momentul să se constate că aproape toate din cele multele zeci de mii de decizii de recalculare emise pe baza salariului mediu pe economie au avut caracter penal, în sensul că emitentul, respectiv Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale, unde ministru era domnul Oprea, a săvârșit abuzul în funcție, în detrimentul intereselor persoanei, de a declara că nu a avut date să calculeze pensiile respective conform legii, deși avea datele acelea, doar că nu a avut timp și chef să le folosească. Sau, dacă a făcut la ordin acest abuz, atunci a săvârșit doar infracțiunea de fals intelectual în înscrisuri, de câte ori a înscris în deciziile de revizuire date neadevărate sau a omis să insereze date.
Cum scopul era mulțumirea majorității gata de cumpărat cu pensii, a mers și așa, adică s-a revenit la cuantumul pensiilor din 2010 și s-a „lucrat la revizuirea” pensiilor până la sfârșitul anului 2011, fără să se sesizeze nimeni cu încălcarea legii și comiterea de fapte penale, de cei care au condus și au executat recalcularea. Domnului Oprea nu i-a mai tăcut gurița, spunând în Parlament o mulțime de lucruri despre „procesul de revizuire” și publicând pe site-ul ministerial informații despre „stadiul” revizuirii, pensie cu pensie.
Începând cu ianuarie 2012, s-a dovedit că multe din acele vorbe ale domnului Oprea nu erau altceva decât propagandă deșănțată, cuvinte fără valoare, sau chiar minciuni sfruntate. Din nou, a mers și așa. Și, tot din nou, nu a fost momentul să îi reamintească nimeni domnului Oprea că, parcă, zisese mai devreme ceva de plafonarea noilor pensii la 3.000 lei sau alte promisiuni acum neacoperite în fapte. Desigur, orice cititor al textului oricărei decizii de revizuire a pensiei, emisă pe baza Ordonanței de urgență nr. 1 își poate da seama că, nici de data asta, Casa de Pensii Sectorială din Ministerul Apărării nu a respectat legea, care impunea o metodologie clară, ce nu a fost deloc aplicată. Oricum, conducerile ministerului și guvernului au considerat că merge și așa. Nemulțumiții sau riguroșii în aplicarea legii au putut face contestație. La care contestație nu s-a prea răspuns, nici după nouă luni, pentru că membrii Comisiei de contestații știau ei mai bine. Și, cu asta, basta.
Prin luna februarie, domnul Oprea a format un nou guvern, cel al domnului Ungureanu, iar prin luna mai a format o nouă majoritate parlamentară cu domnul Ponta, majoritate care a dat jos Guvernul Ungureanu și a instalat primul Guvern Ponta. Cu siguranță, luptând pentru stabilitatea politică, adică pentru rămânerea în tabăra majorității, indiferent de configurația puterii, domnului Oprea nu i-a mai ars și să se ocupe de procesul de revizuire a pensiilor, care, oricum, se încheiase în anul anterior. Acum se putea ocupa pe îndelete de avansarea în grad a soldaților și gradaților loiali domniei sale și noii mafii al cărei șef se pare că este. Numai că această avansare, de cele mai multe ori de la caporal la colonel, dintr-un foc, cum ar zice santinela, s-a dovedit câteva luni mai târziu că a fost foarte ilegală. Adică, penală.
Și, asta, doar pentru că domnul Oprea s-a arătat modest și nu a vrut să mai fie ministrul apărării și în Guvernul Ponta I, lăsându-l pe domnul Dobrițoiu de la liberali să se uite prin mapa ministerială și să găsească acolo ilegalitățile și falsurile cu iz penal ce îi sunt acum atribuite. Numai că nu a fost nici atunci momentul ca cineva să se ocupe de aceste ilegalități. Sau, domnul Oprea știa și domnia sa, din nou, mai bine...
Este foarte posibil ca domnul Oprea să nu fi fost modest când nu a vrut să facă parte din primul Guvern Ponta, ci să se fi dedicat, din mai și până în decembrie 2012, conducerii partidului domniei sale, format din dezertori și trădători politici, în cele două runde de alegeri, cele locale din iunie și cele generale din decembrie, pe care le-a câștigat detașat, comparativ cu așteptările și calculele bazate pe rațiune. Asta, deoarece se pare că fiecare pensie mărită i-a adus cel puțin trei voturi.
Oricare ar fi explicația abandonării cârmei Armatei, domnul Oprea G. și-a revenit imediat după alegeri și s-a promovat în funcție, devenind viceprimministru, responsabil de ministerul al cărui ministru fusese ceva mai devreme. Acum, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat în ultimile 29 de luni, domnul Oprea vine și zice că știe domnia sa mai bine cum a fost și cum este cu pensiile militarilor, că nu este momentul ca acestea să fie recalculate și că merge și așa, să se mai revizuiască una sau două, ale celor mai gălăgioși ori cărora le-a venit între timp mintea în cap și au venit să îi pupe mâna și să semneze adeziunile ce le vor garanta, dacă nu majorarea pensiei, măcar revenirea la cuantumul de acum trei ani.
Singura problemă este că eu m-am săturat și de domnul Oprea, și de domnul Ponta, și de domnul Băsescu, și de toți cei care se fac ei că acum descoperă problema pe care tot ei au generat-o acum trei ani și că le trebuie timp ca să găsească soluții pentru ea, deoarece ei gândesc încet și prost. Și m-am mai săturat și de cei care au răbdare cu acești subinteligenți din scaunele înalte de demnitate publică, atât de înalte încât să poată ajunge ei, așa minusculi oameni de stat cum sunt, la butoanele de comandă, pe care să le apese ca niște maimuțele puse pe joacă în laboratorul de studii comporamenale asupra primatelor cu patru mâini.
Când folosesc sintagma m-am săturat, eu înțeleg că nu mai încape nimic în plus, în tubul meu digestiv. Nu neapărat că nu ar mai fi niciun pic de loc pe acolo, dar că mi s-ar face lehamite dacă aș mai îmbuca o înghițitură și aș ajunge să dau totul afară. De data asta, am folosit aceiași sintagmă la figurat, înțelegând că nu mai pot să înghit nici măcar o îmbucătură din ceea ce mi se bagă pe gât, de te miri cine. Chiar dacă vorbesc la figurat, senzația de greață îmi este cât se poate de reală. Iar greața îmi spune că apetitul meu pentru a înghiți porcări a fost sugrumat. Urmează acum să dau afară...


5 comentarii:

  1. As vrea, macar asa de dragul de a te auzi cum argumentezi, dar nu te pot contrazice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Great minds..., Marine, great minds think alike...

      Ștergere
  2. Domnule Hari, pe mine m-a luat greata inainte sa apuc a citi, doar vazand fotografia cu cei doi Ipocriti Nationali.
    Ati uitat cea mai importanta functie a lui goprea, de cand e in armata - țucălar (DEX= țucălar, țucălari s. m. (peior.) persoană slugarnică / lingușitoare).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt, istoric, țucălarul era demnitarul domnesc însărcinat cu aducerea și golirea oliței de noapte (țucal) a voievodului, pe timpul iernii, când nu putea măria sa să meargă la privata din fundul curții palatului.

      Ștergere
  3. Iată și un fragment de folclor internaut:

    Apare premierul, semeţ ca un pandur
    Privind spre militarii de foame rupţi în cur
    Şi inima în pieptu-i bate, mai să i-l spargă,
    Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
    Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
    Când stelele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
    Cascheta-i era spartă, tunica descusută
    Şi-avea mai scurţi nădragii cu 25 la sută...
    Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
    Dar fruntea lui teşită părea încoronată
    Cu străluciri de stele primite de pomană
    În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană...
    Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
    Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
    Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
    Se-nclină la ministru, precum îi e năravul...
    Şi-i zice cu blândeţe: De unde vii, Găbiţă?
    Vin tocmai de la şefu! Şi cum e dânsul? Criţă!!!
    Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?
    Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.
    Şi pentru care fapte? Ştiu eu... Cică drept plată
    Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
    Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot !
    Dar ce rang ai, Găbiţă? Am rang de mafiot!
    Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
    Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul
    Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret.
    De-o parte şi de alta, întregul Cabinet
    Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul...
    În Oastea umilită, precum întreg poporul...

    RăspundețiȘtergere