luni, 4 martie 2013

Mama lui Schengen


Mama lui Schengen, Frau Merkel l-a pus pe Herr Hans-Peter Friedrich să scuipe și să înjure! Cam asta este tot ce poate face România, în problema Schengen, adică să o pârască pe doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei, că l-a pus pe ministrul său de interne să o vorbească de rău și să amenințe cu veto-ul său la viitorul Consiliu European pe Justiție și Afaceri Interne, ce stă să înceapă săptămâna aceasta, dacă se va pune pe agendă intrarea Bulgariei și României în Spațiul Schengen.


Ministrul de externe român, domnul Titus Corlățean, a supralicitat totuși această unică posibilitate de reacție românească și a cerut public explicații de la guvernul Germaniei, privind motivarea unei asemenea atitudini. Nu știm dacă Frau Merkel îi va răspunde domnului Corlățean și nici ce îi va răspunde, dacă va binevoi să spună ceva. Știm însă că Herr Friedrich a explicat, oarecum, care ar fi motivele opoziției germane la intrarea României în Schengen. Deci, avem totuși o bază de la care să pornim, dacă vrem să speculăm ce ar putea răspunde doamna cancelar Merkel.
Înainte de asta, însă, iată enunțul problemei. Începând cu anul 2007, Bulgaria și România au devenit membre ale Uniunii Europene, la trei ani după majoritatea celorlalte state foste comuniste, plus Malta și Cipru. Prin tratatul de aderare, Bulgaria și România sunt obligate să intre și în Spațiul Schengen, care corespunde unei suprafețe de peste 4,3 milioane km pătrați, cuprinzând toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Irlandei și Marii Britanii, precum și patru state nemembre și găzduind o populație de peste 400 milioane locuitori. În acest spațiu, deplasarea persoanelor se face ca și când nu ar exista granițe între state, ceea ce implică eliminarea controalelor la frontiera cu ceilalți membri Schengen și încredințarea controlului frontierelor externe guvernelor de la margine pentru toate țările din spațiu, inclusiv în ceea ce privește poliția de frontieră și aspectele judiciare ale imigrării persoanelor.
Concret, odată intrată în Spațiul Schengen, România va controla, în numele întregii comunități europene, toate intrările de persoane prin punctele de frontieră maritime, terestre și aeriene de pe teritoriul său, iar frontiera propriuzisă cu Ucraina, Republica Moldova și Serbia devine frontieră europeană. Odată trecută de această frontieră, o persoană este liberă să circule oriunde în acest Spațiu Schengen, fără să mai fie nevoie de aprobarea statului pe teritoriul căruia vrea să călătorească. Și, bineînțeles, fără să își mai anunțe intrarea într-un alt stat decât România, pentru că nu va mai avea alt punct de intrare în acel alt stat, unde să fie controlată.
Problema enunțată la data primei decizii de amânare a intrării României în Schengen a fost că, din cauza corupției instituționalizate și a crimei organizate din țara noastră, nu este benefică pentru celelalte state membre să ofere românilor posibilitatea de a decide cine intră în acest spațiu, deoarece ei ar putea fi ușor cumpărați de traficanții de persoane sau de grupările mafiote de orice tip. Totodată, având în vedere precaritatea sistemului de justiție românesc, era puțin credibil că procurorii și judecătorii români vor fi în măsură să administreze în mod european actul de justiție pentru spețele legate de traversarea frontierei Schengen.
În plus, aspectele de circulație a persoanelor descrise mai sus sunt valabile și pentru cetățenii români. În prezent, aceștia au drept de călătorie liberă în oricare alt stat membru al Uniunii Europene, numai că trebuie să se supună controlului de frontieră, adică să își anunțe prezența în statul unde vor să călătorească.
Acesta este și aspectul principal pe care l-a subliniat domnul ministru german de interne, în sensul că existența actuală a controlui mișcării românilor, care ar dispărea odată cu aderarea României la Spațiul Schengen, îngreunează, în prezent, stabilirea acestora în Germania doar pentru a beneficia de ajutoare sociale de la guvernul local, cum îi este teamă domnului Friedrich că s-ar întâmpla odată eliminat acest control.
Împreună cu Guvernul Merkel din care face parte, Herr Friedrich este convins că cea mai bună metodă de prevenire a stabilirii unui european din România pe teritoriul european al Germaniei în alte condiții decât pentru a munci ori a învăța se poate realiza prin instituirea unei pedepse de expulzare a celor prinși că fac asemenea lucru și de interzicere a intrării pe teritoriul german pe o durată de un an sau mai mult. Ori, dacă nu mai sunt frontiere unde să controlezi cine îți intră în țară din România, o asemenea pedeapsă nu mai poate fi aplicată, zice domnul ministru. De unde, mai bine să nu intre România în Schengen.
Desigur, sunt mulți care s-ar putea gândi că domnul Friedrich este ori idiot, ori fascist, ori câte un pic din fiecare. Eu cred că domnia sa nu este altceva decât un politician. Dar și cei care gândesc altfel despre acest domn ar avea destule argumente. În primul rând, politica gardurilor de orice fel este o politică fascistă, chiar dacă proiectul prevede și porți de trecere controlată a gardului respectiv. Cum tot fascistă este și soluția ghetoului, chiar dacă el ar fi la nivelul unui stat cum este România. Asemenea soluții au la origine teza fascistă că bunăstarea unei populații, cum este cea a Germaniei, este amenințată de existența între membrii acelei populații a unor străini care vor să trăiască și ei împreună cu băștinașii. De unde derivă concluzia răsturnată că, fără acei străini, băștinașilor le-ar fi mai bine. Deci, orice acțiuni împotriva străinilor de loc vor fi unele benefice pentru localnici. Iar, ca politician, nu poți să nu ții seama de binele celor care te votează. Asta, la fasciști.
La idioți este specifică incapacitatea de a identifica și formula corect o problemă, ca să nu mai vorbim de totala incapacitate de a găsi soluții viabile și eficiente la problema respectivă. De aceea, pentru idioți, cea mai simplă reacție la orice problemă este izolarea și respingerea ei. În cazul României, izolarea și respingerea ei din Spațiul Schengen sunt, evident, soluții care nu pot beneficia de prezumția de inteligență. Pentru că, în majoritatea cazurilor, călătoriile de plăcere sau de afaceri ale românilor în Germania sau altă țară din Occident sunt aducătoare de bunăstare pentru localnici. Cum și stabilirea permanentă a acestora pe teritoriul Germaniei sau a altui stat european este benefică pentru localnici, tot în majoritatea cazurilor.
Problema cea adevărată este existența în România a corupției instituționalizate și a crimei organizate de tip economic, nonviolent. Ori această problemă nu se identifică prin lipirea de etichete pe fruntea membrilor unei întregi populații, cum este eticheta de român, sau de rom, ori de țigan și izolarea celor cu eticheta pe frunte de restul locuitorilor Europei. Problema trebuie identificată exact acolo unde este, adică la nivelul puterilor statului, respectiv cea parlamentară, cea executivă și cea judecătorească, care se dovedesc incapabile să respingă corupția și să lupte împotriva crimei organizate de tip economic. Aceste puteri trebuie ajutate, obligate și împinse de la spate să se autopotențeze pentru a fi eficace în rezolvarea flagelurilor respective.
Ori, ajutorul, obligația și imboldul pot fi generate din interiorul nației românești, prin sistemul democratic de constituire a celor trei puteri ale statului, precum și din exterior, prin integrare și cooperare europene. Dacă este ca Germania să aibă un rol în acest sens, el poate fi jucat la nivelul societății românești, prin încurajarea și potențarea controlului și supravegherii democratice a actului guvernamental, precum și la nivel european, prin activități specifice în cadrul Comisiei și Consiliului, sau prin acțiuni bilaterale.
Numai că, în condițiile în care Germania lui Frau Merkel a încurajat doar antidemocrația internă în România și dictatul european asupra afacerilor românești, fie ele politice sau economice, este foarte greu de crezut că actualii guvernanți germani vor avea inteligența să înțeleagă asemenea adevăruri simple, cum sunt starea guvernării în România și soluțiile reale și fezabile de îmbunătățire a ei. Așa că trebuie să ne așteptăm ca, la Consiliul de săptămâna asta, pe probleme de justiție și afaceri interne, cazul intrării României în Spațiul Schengen să nu fie discutat. Sau, dacă va fi discutat, să aibă o soluție fie idioată, fie fascistă, fie câte puțin din fiecare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu