miercuri, 2 octombrie 2013

Cobaii cu permis de conducere

Guvernul Ponta are o disperată nevoie de confimarea unității de monolit a Uniunii Social Democrate în jurul conducătorilor iubiți. Disperarea vine din faptul că Afacerea Roșia Montană a devenit atât de publică încât se vede cu ochiul liber cine este plătit de Gold Corporation și cine nu, dintre parlamentarii zilei. Și, cum nu toți useliștii au fost încă plătiți, în ochii publicului, diferențele dintre domnile lor par ca diferende ireconciliabile între ei.


Cum bine știm din lunga experiență de guvernare a Regimului Băsescu, nici un există o mai bună formă de confirmare a unității de monolit a majorității parlamentare decât trecerea prin Parlament a unei ordonanțe de urgență.
Fiind primul exercițiu de acest fel, useliștii joacă această piesă de teatru după scenariul cel mai bun.
În actul unu, au ales un subiect care să fie foarte percutant la public, astfel încât atenția acestuia să fie capată și menținută suficient de mult timp, pe toată durata spectacolului. În același timp, subiectul trebuie să fie unul irelevant din punct de vedere al urgenței sau al impactului asupra afacerilor de partid și de stat derulate de guvernanți. Se pare că modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice îndeplinește toate aceste condiții. În plus, ea este promovată de un ministru liberal, care va solicita coeziunea colegilor din celelalte două partide și jumătate care alcătuiesc uniunea, respectiv marele Partid Social Democrat, modestul Partid Conservator și dezertorii politici intitulați UNPR.
Actul al doilea a fost despre atragerea atenției publicului asupra subiectului. Nu îți trebuie prea multă imaginație ca să îți dai seama că, dacă introduci amenzi aberante și perioade nerealiste de suspendare a permisului, mai ales pentru contravenții interpretabile, aflate la mâna agentului contastator, vei atrage și vei menține această atenție. Pentru ca să fie siguri, polițaii puși să „lucreze” la textul ordonanței au pornit, ca la cacialma, de la cifre incredibile, cu scopul declarat că ele vor fi aduse mai aproape de realitate prin dezbatere publică. Dezbatere ce nici nu mai are rost să fie ținută, odată ce scopul de atragere a atenției publicului a fost atins.
Actul al treilea a constat dintr-un simulacru de consultare partinică, pentru obținerea consensului parlamentar în susținerea ordonanței de urgență propuse ca test de coeziune. Important pentru succesul acestui act este ca parlamentarii să se arate interesați de subiect, să aibă opinii diferite, altele decât cele exprimate în textul internelor, și să solicite dezbateri, ceea ce ar însemna divergențe nu numai în ceea ce privește conținutul actului normativ, dar și în ceea ce privește procedura parlamentară de promovare a lui. Cu cât sunt divergențele mai mari, cu atât va fi mai răsunătoare demonstrația de unitate a imensei majorități parlamentare făcută odată cu adoptarea acestui act.
După care, Guvernul Ponta va adopta ordonanța de urgență, așa cum le taie lor prin cap, lăsând apoi Parlamentul să se pronunțe, în decursul unei luni, asupra acestui document, cum vor vrea ei, că tot nu mai contează. Ce contează este că, în condițiile în care Afacerea Roșia Montană este scoasă din atenția publicului doar de ploile abundente și de frigul neobișnuit pentru această perioadă a anului, acest guvern arată publicului că lucrează, că este unit în jurul șefului și că, împreună, useliștii vor duce Țara pe noi culmi de progres și civilizație. Ori, numai de progres, că ăsta contează cel mai mult.
Ce nu contează sunt și milioanele de posesori ai permisului de conducere, care sunt tratați drept cobai de politicienii zilei, doar ca să poată vedea ei, pe seama bieților conducători auto, dacă și cât ține fraierirea publicului larg românesc privind unitatea de gândire, simțire și acțiune a majorității parlamentare.