Propaganda numerelor mici

Zilele acestea, domnul premier român Ponta Victor este citat de mai multe surse și chiar de martori oculari că ar fi zis ceva în sensul că interesul național prevalează asupra unui număr mic de protestatari, cu referire la faptul că nu se împiedică domnia sa de câteva sute sau chiar mii de manifestați împotriva începerii explorărilor Chevron pentru gazele de șist, într-o mică localitate vasluiană, când este în joc interesul național, reprezentat de independența energetică pe care aceste gaze ar putea-o aduce României.

O asemenea declarație, precum și răspândirea ei mediatică fără alte adăugiri sau comentarii critice, nu este altceva decât propagandă. De altfel, sunt indicii temeinice că publicul larg românesc nici nu percepe cele declarate de domnul Ponta ca fiind altceva decât propagandă. Și nu orice fel de propagandă, ci propagandă colcăind de dezinformare, de manipulare și de acoperire a realității și faptelor reprobabile ale Guvernului Ponta din Regimul Băsescu.

Am putea să numim această situație propaganda numerelor mici. Situația în sine nu are nimic original. De când s-a inventat propaganda, propagandiștii au apelat la numere pentru manipularea publicului țintă, alegând numerele mari atunci când acestea erau prezentate ca argumente în favoarea actelor de guvernare și, în contrapartidă, alegând numerele mici atunci când propaganda era menită să arate lipsa de consistență a celor care critică guvernarea sau chiar li se împotrivesc guvernanților.

Ca în orice act de propagandă, găsim și aici un sâmbure de adevăr. Este adevărat că cei câteva sute sau chiar mii de demonstranți împotriva începerii activității de forare a firmei Chevron pe un câmp privat din Vaslui sunt, numeric, mai puțini decât cele câteva milioane de cetățeni români care au pus ștampila „Votat” pe numele și sigla coaliției de partide din care face parte și partidul domnului Ponta Victor. Dar nu este adevărat că acești votanți i-au dat domnului Ponta, sau oricărui politician român, mandat să stabilească de capul său care este interesul național.

Ar mai trebui arătat că este la fel de adevărat că, într-o democrație, cei mulți nu pot să îi asuprească pe cei mai puțini. Și că, de câte ori se întâmplă o asemenea asuprire, ea reprezintă inexistența unui sistem real democratic. Ca să fim mai clari, majoritatea decide în numele tuturor, dar nu poate decide împotriva niciunui membru cinstit al societății, atâta vreme cât nu este dictatură.

Concret, dacă două sau mai multe grupe de cetățeni au idei divergente privind modul de rezolvare a unei probleme care îi vizează pe toți, din multitudinea de asemenea idei va fi aleasă și pusă în practică ideea ce are cei mai mulți susținători. Cu două condiții, însă: ca această idee să fie benefică pentru toți și să nu reprezinte o soluție prin care cei mai puțini numeroși sau mai slabi sunt sacrificați ori oropsiți ca să le fie bine celorlalți, majoritarii.

La fel de adevărat e că domnul Ponta Victor este șeful unei majorități parlamentare care, din păcate pentru ei, reprezintă doar o minoritate a cetățenilor români. Nu numai parlamentarii înregimentați sub stindardul domnului Ponta reprezintă o minoritate de alegători, ci întregul Parlament este unul de minoritari, chiar dacă au ajuns să se aleagă câte doi într-un colegiu uninominal.

Acest adevăr poate fi constat direct de orice persoană care a trecut clasa a cincea la matematică, chiar dacă această materie i-a fost predată de un suplinitor, absolvent de liceu seral, dintr-o școală profesională.

Iată ce spun cifrele. În România ar fi vreo 15,8 milioane de cetățeni cu drept de vot, dacă este să ne luăm după rezultatele oficiale și definitive ale recensământului de acum doi ani. Amintim această cifră pentru că ea este cea mai favorabilă aleșilor neamului, când calculăm câți dintre acești cetățeni cu drept de vot i-au votat. Trebuie însă amintit și faptul că, pe listele de alegători de la alegerile din decembrie 2012 s-au aflat 18,4 milioane de cetățeni. Și mai trebuie spus că, la acele alegeri, au votat aproape 7,7 milioane de cetățeni, care și-au dat votul lor tuturor, fie ei majoritari ori minoritari, intrați în Parlament sau lăsați pe dinafară.

Aplicând regula de trei simplă, aflăm că toți votanții la un loc nu reprezintă mai mult de 33,3 la sută din cei înscriși pe listele de alegători, sau 47 la sută, dacă este să ne luăm după populația recenzată cu un an mai înainte de alegeri.

Adică, actualul Parlament, cu majoritate, opoziție, minorități și independenți cu tot, nu reprezintă decât vointa unei minorități formate fie dintr-o treime a alegătorilor înregistrați în liste, fie semnificativ mai puțin de jumătate din cetățenii recenzați cu drept de vot. Iar premierul desemnat de acest Parlament, chiar dacă se bucură de o majoritate de 70 la sută, el nu este confirmat decât de voturile a unui sfert din totalul alegătorilor de pe liste sau a unei mai puțin de o treime din totalul cetățenilor cu drept de vot recenzați.

În aceste condiții, este practic imposibil ca acest premier sau oricare alt demnitar rezultat din alegerile generale din decembrie 2012 să poată stabili care este interesul național al tuturor românilor, cum nu poate stabili nimic în numele majorității acestor cetățeni români, pentru simplul fapt că ei au ales să nu îi dea votul lor.

Așa că ce spune domnul Ponta are legitimate doar ca act de propagandă și nu ca act de guvernare democratică. Indiferent de subiect.