Televizarea derbedeului comunitar

Ieri, marți, 3 martie 2015, Televiziunea Română ne-a prezentat un reportaj despre domnul Băncescu de la Primăria Generală a Municipiului București. Domniei sale i-am zis în luna august a anului trecut că este un „individ hidos, un sac de grăsime umblător, învelit într-o piele groasă și pleșuvă, care dă târcoale echipelor de hinghieri ce scotocesc după câinii străzii și nu numai ai străzii”.

Televiziunea Română însă a ales să îl prezinte ca pe o sursă de informații, care explică în cadrul reportajului său atât câți pui naște în medie o cățea abandonată pe străzile Capitalei, cât și cum ajunge „Azorel”, prin intermediul asociațiilor „iubitorilor de animale”, să fie luat de pe aceste străzi doar ca să satisfacă poftele devianților sexuali, într-un „bordel” din Germania. Chiar și faimoasa scenă a luării la pumni a contribuabilior bucureșteni de acest derbedeu comunitar a fost prezentată „imparțial” sau, mai exact, impersonal, reporterița povestind că „s-a ajuns la pumni” în confruntarea dintre hingherii conduși de acest derbedeu comunitar, care voiau doar să curețe străzile de câinii fără stăpân, și asociațiile „iubitorilor de animale”, care nu și nu. Adică, echidistantă mai este Televiziunea Română!

Desigur că tot „imparțial”, unele dintre informațiile a căror sursă a fost acest individ, numit coordonator de proiect, au fost contestate în reportaj de reprezentanți ai organizațiilor societății civile interesate de subiect. Însă, specific acestei teleziuni a fost faptul că derbedeul nostru comunitar, ca să nu mai vorbim de șeful lui, primarul general al Capitalei, nu au fost confruntați de reproterițe cu acele contestații, dintre care se remarcă aceea că ei doi refuză să spună care este sursa datelor pe care le vehiculează, atât în ceea ce privește numărul de câini, cât și bugetele cheltuite pentru ei sau sub pretextul că ar fi pentru ei.

Am menționat faptul că m-am referit la acest individ în luna august a anului trecut pentru că, atunci, situația era că hingherii păstoriți de acesta se dădeau de ceasul morții să mai găsească vreun câine prin București, intrând în curțile oamenilor sau chiar agresându-i pe stradă pe cei ce plimbau câinii, deoarece nu mai erau câini pe străzi, iar ei raportaseră că strânseseră doar vreo opt mii, în zece luni. Ei bine, ieri, în reportajul Televiziunii Române, am aflat că s-a ajuns la 53 de mii de câini strânși și la peste două milioane de euro cheltuiți pentru asta.

Adică, fără să ne spună cu aceste cuvinte, TVR ne anunță că derbedeul și primarul au cheltuit două milioane de euro pentru 45 de mii de câini în șase luni, adică de cinci ori mai mulți decât în cele zece luni anterioare, în condițiile în care pe străzi nu se mai găseau câini de mai mult timp!  Vorbim aici de câini cât se poate de fictivi și de bani publici cât se poate de reali.

Bun, să zicem că televiziștii naționali nu se pricep să pună punctul pe i, ori să facă un reportaj de investigații, preferând să afle „părerile” unora și ale altora. Dar ce fac „autoritățile statului”? Ele de ce nu se uită la televiziunea publică să vadă cât de absurde sunt datele vehiculate de Primăria Generală, în frunte cu derbedeul comunitar Băncescu, sub autoritatea primarului general profesor universitar doctor medic chirurg Oprescu, cel care ne spunea anul trecut că recensământul câinilor fără stăpân din București a fost făcut de SRI, care a raportat cifra de 65 de mii?

Să recapitulăm. În luna octombrie 2013 erau în București 65.000 de câini, numărați și raportați de Serviciul Români de Informații. Prin programul condus de derbedeul comunitar Băncescu, până în august 2014 se strânseseră 8.000 de câini, dintre care 2.000 au fost uciși. La acel moment, pe străzi nu mai erau câini, iar hingherii trebuiau să se ia la bătaie cu oamenii pe stradă, doar doar vor mai prinde vreun câine. În februarie 2015, numărul câinilor strânși este de 53.000, conform rapoartelor Primăriei Generale.

Ar mai fi vreo opt mii de câini liberi, care, conform datelor vehiculate de Băncescu, ar fi jumătate femele, jumătate masculi, iar femelele fată opt pui pe montă, din care trăiesc patru. Adică, cu două-trei monte pe an pentru fiecare femelă, într-un an, populația canină de pe străzile Bucureștilor va fi de 50.000 de câini, pornind doar de la cei 8.000 neprinși astăzi. Ceea ce presupune că și la anul va fi nevoie de același buget ca și cel pentru anul ăsta, precum și de același derbedeu comunitar la cârma lui.

Iar „autorităție statului” nu se uită la televizor..