luni, 22 iunie 2015

Castelul lu’ Popa Prostu

Ziua de luni, 22 iunie 2015, a venit cu o revelație. Domnul Beau Willimon este lipsit de imaginație, deși este plin de talent. Spun asta, deoarece nu este normal ca realitatea să bată ficțiunea așa de tare cum s-a întâmplat în această zi.


Dacă nu știți cine este domnul Beau Willimon, vă informez eu că este creatorul și scriitorul/scenaristul seriei de televiziune americane intitulate „House of Cards”, sau, pe românește, „Castel de carți de joc”, deși este posibil ca traducătorii români să fi dat alt nume serialului, ce a fost difuzat și la noi, prin distribuție online.
Acest scriitor și-a imaginat că un parlamentar american, ales de câteva mii de cetățeni dintr-o circumscripție electorală oarecare, poate ocupa locul vacant de vice-președinte al Statelor Unite ale Americii. Și apoi, din acea funcție, să ajungă să îl înlocuiască pe însuși președintele american, demisionar. Adică, un aproape necunoscut să ajungă cel mai puternic om al Planetei Pământ, fără să fie ales de cineva și  fără să fi făcut cuiva dovada capacităților minime necesare pentru acea funcție.
Desigur, din punct de vedere legal, așa ceva este posibil în America. Numai că este rodul unei imaginații debordante să povestești că un mic intrigant din Congres, despre care aflăm că este și complet imoral, ba chiar și ucigaș cu mâna proprie și cu sânge rece, nu o dată, ci de două ori, ajunge să aibă pe mână Guvernul Statelor Unite, cu toate instrumentele sale de forță și, mai ales, de putere. Pentru o asemenea imaginație, domnul Willimon a primit chiar și prestigiosul premiu Primetime Emmy.
Asta, deoarece americanii ăștia, atât cei ce scriu, cât și cei ce premiază, nu au auzit de România, de Oprea, Ponta și Iohannis, români a căror imaginație este mult mai tare decât a lor, a americanilor.
Sincer să fiu, eu auzisem de ăștia trei din România, dar nu mi-am putut imagina, nici măcar sub formă de coșmar la beție, că Oprea Gabriel, cel votat în Parlamentul României de câteva mii de bucureșteni din sectorul 2 al Capitalei pentru că primarul acelui sector le-a promis că, odată ales, Oprea le va izola termic blocurile, va ajunge să aibă pe mână Guvernul României.
Și nu aveam cum să îmi imaginez așa ceva, atâta vreme cât acest om este fără de partid politic real, care să îl fi ales pe Oprea în conducerea sa pe baza vreunui proces intern de selecție și promovare, ca să nu mai vorbim să fi aparținut vreunui partid trecut vreodată prin filtrul alegătorilor. În plus, este notoriu că același Oprea e lipsit de cultură generală sau de specialitate, dar este plin de diplome luate de la „structurile” de securitate, fără să dovedească cea mai vagă competență intelectuală. Toată lumea care a auzit de el știe că este un „general” cu stelele luate din magazia președinților Iliescu și Băsescu, „general” care a afirmat public că habar nu are de ce le-a primit. Toți militarii români știu că domnul ăsta a ajuns general, fără să parcurgă nici cea mai vagă carieră militară, sau să aibă cele mai sumare merite profesionale. Cei ce îl cunosc personal ori l-au zărit în public și-au dat seama că este un om lipsit de morală și chiar de cuvinte, dar autor de cărți necitite nici de el, nici de nimeni altcineva. Acest domn este cercetat în mai multe dosare penale, iar ministrul ce i-a succedat în funcție la Ministerul Apărării Naționale a descoperit ilegalități inimaginabile săvârșite de Oprea, dintre care se detașează acordarea de grade militare unor activiști de partid din civilie, la schimb cu activitatea în cadrul partidului său fantomă.
Ca primar al Sibiului, actualul președinte al României, Klaus Iohannis, trebuie să fi știut bine cine este domnul Oprea Gabriel, care și-a stabilit un fel de fief mafiot la Sibiu, unde controlează mai multe afaceri economice. Cu toate acestea, dacă legea permite și dacă domnul Ponta a propus, domnul Iohannis l-a numit pe domnul Oprea premier al României.
Ceea ce este de neimaginat. Mai ușor mi-ar fi fost să îmi imaginez că domnul Klaus Iohannis își dă demisia din funcția de președinte al României, în urma refuzului de a-i da domnului Oprea G. pe mână Guvernul Țării. Când colo, președintele îl pune premierul României pe Oprea! Și asta, nu oricând, ci la câteva minute după ce, de la tribuna Parlamentului aceleiași Românii, același președinte a spus cuvinte frumoase despre o Românie puternică pentru cetățenii ei, care luptă împotriva corupției la vârf. Cuvinte care, după gestul numirii lui Oprea, au fost complet golite de conținut.
Dacă viața publică românească este mai imaginativă decât ficțiunea premiabilă americană, atunci propun ca, în compensație, Palatul Victoria să se numească, de azi înainte, Castelul lu Popa Prostu, ca să fim mai concreți decât americanii în a spune despre ce cărți de joc vorbim noi aici.