Cu ce ne-am ales

După alegerile locale de ieri, duminică 10 iunie 2012, noi, cetățenii români, ne-am ales cu noi sau vechi primari și consilieri locali, inclusiv președinți județeni. Eu, personal, după alegeri, m-am ales cu vechiul meu loc de parcare din fața blocului, pe care l-am închiriat cu acte în regulă de la administrația locală pentru fiecare zi și fiecare oră a anului în curs și care îmi fusese ocupat abuziv de un autoturism adus de cineva din secția de votare de peste drum, pe parcursul întregii duminici, până noaptea târziu.

Deoarece eu o să am o săptămână ocupată cu treburi serioase și, tot deoarece, politica locală nu este chiar interesantă la nivel național, acum este singura șansă pentru a-mi spune părerea despre aceste alegeri.

Cea mai serioasă și îngrijorătoare situație, cu semnificații pentru întregul public românesc, este scorul obținut de domnul Boc Emil în competiția pentru fotoliul de primar al Clujului-Napoca. La această oră nu știu care este rezultatul final și nici nu mă interesează. Se spune, pe surse, că diferența dintre acest domn și principalul contra-candidat este de câteva sute de voturi și că sunt și câteva contestații de rezolvat. Însă, indiferent de cine va colecta cel puțin un vot în plus și va deveni primar al Clujului-Napoca, este serios și îngrijorător că sunt câteva bune zeci de mii de clujeni care au votat cu domnul Boc Emil.

Adică, sunt zeci de mii de indivizi care au votat cu o slugă ca să le fie stăpân, manager, gestionar, edil sau cum mai vreți să îi spuneți funcției de primar. Sincer, nu știu ce fel de oameni pot fi aceștia. Se pare că mulți dintre ei nici nu au vrut să recunoască acest vot, declarând, la ieșirea de la urne, că au votat cu altcineva, așa că sondajele făcute pe timpul zilei îl arătau pe Boc cu mai bine de zece procente în urma contra-candidatului său.

M-am referit la domnul Boc Emil ca fiind o slugă pentru că este principala lui calitate dovedită cu prisosință. Celelalte „calități”, cum sunt inteligența modestă, tupeul imens, cultura precară, apetența pentru ignorarea sau chiar încălcarea legii, nepotismul exacerbat și totala lipsă de bun simț, inclusiv absența celor șapte ani de acasă, la fel de bine documentate din comportamentul public al bocului, pălesc în fața calității de slugă. Nu sunt documentate și dovedite, ci doar prezumate, actele penale ale domnului Boc, mai ales cele legate de corupția generalizată și de protejarea sistemului mafiot de stat, săvârșite pe timpul guvernării sale. Singura certitudine este că acest Boc a „garantat” un protejat la primăria Clujului-Napoca ce a ajuns după gratii, ca urmare a infracțiunilor și actelor de corupție, foarte asemănătoare cu cele de care este bănuit și domnul Boc.

Aceste lucruri sunt de largă notorietate. Toți și fiecare dintre votanții săi știu aceste fapte, caracteristici și trăsături de caracter ale candidatului lor. Așa că este îngrijorător cum de atâția inși îl preferă pe acest candidat îl locul oricărui altcuiva, poate la fel de putred, dar mai puțin notoriu.

În rest, alegerile locale au evidențiat o victorie generalizată și substanțială a politicului românesc. Politicienii de la puterea actuală, câștigată prin cooptarea dezertorilor în Parlament, cu acte în regulă, jubilează că au câștigat mai multe locuri în consilii, primari și județe decât politicienii de la fosta putere, ce o pierduseră, cu o lună în urmă, prin trădarea dezertorilor în uniforme de carton. Rămâne să vedem împotriva cui este reputată această victorie. Până la următoarele alegeri, va fi suficient timp să ne lămurim despre ce este vorba.

Cum majoritatea problemelor Țării nu sunt de natură politică ci de natură instituțională, de construcție statală, ori de natură economică și, mai ales, socială, nu există nici cel mai mic indiciu că toți acești și aceiași politicieni, fie ei la putere sau în opoziție, vor putea vreodată să le identifice corect, să le definească, să le analizeze și să le rezolve vreodată. Este ca și când un organism uman are o problemă anatomică, cum ar fi un os rupt sau un rinichi lipsă, iar doctorul nu este pregătit să ofere decât soluții medicamentoase.

La vot

Astăzi este luni, dar va veni și duminica asta, când vor fi alegerile locale. Locuitor al Bucureștilor și al Sectorului 6, eu mă voi duce la vot. Nici nu este mare efort, căci secția de votare este chiar peste drum. De fapt, chiar peste alee. Și mă voi duce la vot ca să nu fiu catalogat în toate felurile în care cei ce ne îndeamnă să mergem la vot ne tot amenință că ne vor spune dacă nu mergem.

Votul este secret. Nu veți știi niciodată cu cine am votat eu, deadevăratelea. Problema este că nici eu nu știu cu cine să votez. Așa că votul meu va fi o mare surpriză și pentru mine.

Îmi este clar, însă, cu cine nu o să votez, nici în ruptul capului.

Nu voi vota cu nimeni de sub siglele PDL, UNPR, UDMR, adică partidele și formațiunile politice din fosta coaliție guvernamentală Boc-Ungureanu, pentru că eu sunt un cetățean convins de faptul că aceste partide și formațiuni au guvernat extrem de prost, în detrimentul meu și al oamenilor onești din rândul cărora fac parte. Mai mult, îi bănuiesc pe foștii guvernanți de mari ticăloșii, de spolierea banului public, de trădare de neam și de comportament mafiot. Bineînțeles, cei pe ce care îi știu băsiști, bociști, udriști, opriști sau udemeriști, chiar dacă și-au schimbat tabăra ori sigla, nu vor primi votul meu.

Dar nu voi vota nici cu „independentul” domn doctor Oprescu de la Primăria Capitalei. Și asta nu pentru că nu și-a îndeplinit mare lucru din mandatul ce i l-am încredințat acum patru ani și că a uitat să „ducă lupta” cu corpuția masivă din Primărie, așa cum promisese. Ci pentru că s-a dovedit a fi un individ cu inteligența plecată de la el, care a crezut cu sinceritate că un stadion se construiește pentru tribune, salonul oficial și parcări, nu pentru terenul pe care se desfășoară jocurile sportive și a făcut o construcție „națională” pe care nu s-a putut juca nimic până nu a venit cineva să îi explice, ca unui copil, cum este cu gazonul stadionului. Ori, votul meu nu poate merge la un asemenea om. Dacă nu l-a dus mintea într-o asemenea situație, cum să mă aștept să fie mai deștept în alte probleme ale guvernării Capitalei?!

Cum nu îmi vine să votez nici cu acei candidați onești, bine intenționați, doritori „să facă treabă bună” și să înlocuiască toată șleahta de corupți și nestăui puși în funcții publice de „marile partide”. Aceștia, dacă nu au nimic în spate, cum ar fi o echipă de tehnicieni, sau o organizație puternică și credibilă, ori o experiență de autoritate convingătoare, nu vor putea niciodată să facă față încrengăturilor de „interese” ce s-au țesut fără nici o opreliște prin administrațiile locale în ultimii douăzeci de ani.

Pentru că, vrem sau nu vrem, ne place ori nu ne place, problemele Bucureștilor și ale Sectorului 6 sunt de natură existențială, adică viața noastră este afectată direct de această corupție generalizată și instituționalizată.

Iată doar câteva exemple ilustrative. Sectorul 6 are două cartiere mari: Drumul Taberei și Militari, care au, intenționat, cea mai proastă infrastructură imaginabilă. Militari este principala intrare în București de pe autostrada A1, adică dinspre jumătate de România, dar nu are nici o parcare unde cei ce vin din această jumătate de Țară să își poată lăsa mașinile în siguranță și să circule civilizat cu transportul în comun. Pentru că, dacă ar avea, Bucureștii s-ar descongestiona și nu ar mai putea mafia ridicărilor de mașini să colecteze bani pentru partid și conducătorul iubit, local și central. Atât Drumul Taberei cât și Militari se „varsă” într-o strungă îngustă, în Cotroceni și Panduri, ceea ce face ca mii de tone de carburant să se consume zilnic pe străzile acestor două cartiere, doar pentru statul degeaba în traficul blocat, spre satisfacția benzinarilor și a clienților lor politici și spre distrugerea plămânilor locuitorilor acestor două cartiere. În Militari, pe artera principală, se întrețin „spații verzi”, îngrădite cu drugi masivi de fier, ce alimentează generos conturile celor ce sunt „plătiți” să pună flori sau să vopsească fiarele, pe când mașinile nu au loc să întoarcă la stânga fără să blocheze întreaga bandă.

Cum ar putea un „independent” ori un domn bine intenționat dar singur-singurel, fie el ales primar general sau primar de sector să rezolve asemenea probleme? Dacă ar putea să mă convingă, i-aș da bucuros votul meu. Dar, numai pentru că nu este din gașcă sau că nu este de acord, ca și mine, cu această corupție generalizată, nu poate să îmi ia votul.

Așa că, săptămâna aceasta, aștept sugestii eu cu cine să votez.

Capitala mizeriei

București a devenit capitala mizeriei, de cum a dat prima zăpadă din această iarnă. Și așa a rămas, până în zilele noastre. În Sectorul 6 al domnului Poteraș, cel bogat și arogant pentru că este „susținut” de patroana sau matroana politică Udrea Elena, așa arată toate străzile ce intră în responsabilitatea primăriei locale, la peste 80 de ore de la oprirea ninsorii:

Iar așa arată un trotuar de pe unul din bulevardele moșiei poterașului:

Pentru a reveni la o situație normală, cu drumuri curate și trotuare pe care se poate merge, sunt două soluții: așteptarea verii sau a alegerilor locale. 

Altă variantă nu se întrevede...