marți, 24 iulie 2012

Președintele Flip Flop Suspendatu


Pe când președintelui american George W. Bush i se termina primul mandat, toată lumea era de acord că și o mașină de gâtit l-ar putea întrece cu ușurință, dacă va candida împotriva sa la alegeri ce stăteau să înceapă. Cu toate acestea, domnul Bush a câștigat împotriva contracandidatului democrat, domnul John Kerry, care numai mașină de gătit nu poate fi numit. Cum a fost posibil?


Bush a câștigat pentru că le-a arătat americanilor că alternativa va fi un președinte „flip-flop”, adică unul ce ba zice într-un fel, ba în alt fel, cam cum fac cei doi șlapi în mers: stângul flip și dreptul flop. Și, ca să nu fie niciun dubiu, campania sa electorală anti-Kerry a adoptat, ca semn distingtiv, o pereche de șlapi.
Culmea este că republicanii domnului Bush au trebuit să sape adânc în activitatea domnului Kerry pentru a găsi zece asemenea situații, în care acesta din urmă ba a fost de acord, ba împotriva unei decizii în Senatul American, din care făcea parte.
În afară de aceste ocazii, domnul Kerry se dovedise un bărbat de stat foarte serios și capabil. Dar nu a fost îndeajuns. A pierdut alegerile pentru că majoritatea americanilor nu au vrut un președinte răzgândac, indiferent cât de prost se dovedise celălalt.
La noi este exact invers. Este greu să găsești nu zece, ci măcar o singură ocazie în care președintele suspendat Băsescu Traian să fi fost consecvent în decizii. În rest, a fost în mod permanent și constant un purtător de șlapi în cap.
Așa că nu este nici o surpriză că, ieri, domnul Băsescu Traian decisese că va încuraja participarea electoratului la votul pentru sau împotriva demiterii sale din funcția de președinte al României, iar astăzi a decis să „boicoteze” același referendum, adică să ceară simpatizanților săi să stea acasă și să nu voteze.
Aparent, este vorba de o șmecherie, în sensul că nu a fost vorba de o răzgândire, ci de o „tactică”, în care a zis, la început una, deși știa, tot de la început, că va face alta. În realitate, este vorba de o decizie disperată, în contradicție cu „planul” inițial.
Până ieri, domnul Băsescu a crezut, cu sinceritate, că va câștiga referendumul. Nu se știe pe ce și-a bazat această convingere. Poate că a fost și influențat de vrăjitorul de serviciu de la palat, care, în loc să îl protejeze de gândurile malefice ale altor vrăjitori, i-a luat, de fapt, mințile. Sau, așa cum a mărturisit cu alte ocazii, a luat decizia de a trimite electoratul la vot pe când era „sub influența băuturilor alcoolice”. Cert este că acum s-a trezit.
Speranța domniei sale este că cei trei – patru milioane de băsiști se vor alătura celor șapte milioane de români cu drept de vot ce nu se prezintă la urne, din alte motive decât că „țin” cu domnia sa și, astfel, se vor aduna mai mulți decât cei ce votează DA pentru demiterea bine documentată și bine meritată a domnului Băsescu Traian.
Însă, această mișcare s-ar putea să fie perdantă. Dacă, până acum, cele șapte milioane ce stăteau acasă nu puteau fi considerați băsiști, acum domnul Băsescu personal le-a lipit această etichetă de frunte.
Să vedem dacă le place sau nu. Eu cred că, bine informați în ultimile zile de campanie, cele șapte milioane vor vrea să se dovedească că sunt cu totul altceva decât băsiști. Și că vor veni la vot, măcar de data aceasta.