miercuri, 26 decembrie 2012

Construirea Guvernului Ponta


Pe vremea când reprezentam România la NATO, de fiecare Crăciun, aveam o problemă stranie. Șeful Statului Major General român ar fi trebuit să-l felicite pe comandantul suprem aliat pe lângă care eram acreditat, ca și pe alți înalți oficiali NATO, aceștia felicitându-l la rândul lor. Numai că felicitările soseau din România după vacanța de iarnă, sau în timpul ei. Era la fel de straniu ca și când i-ai fi spus cuiva bună dimineața, chiar înainte de cină.


Degeaba le spuneam celor de la protocol, de la București, că nu este nicio surpriză la mijloc. Atât Crăciunul cât și Anul Nou vor veni cu siguranță și anul acesta, exact la aceleași date ca și anul trecut, așa cum, tot cu siguranță, cei aflați pe funcțiile vizate de felicitări nu se vor schimba înaintea sărbătorilor de iarnă. Nu înțelegeau și pace că pot să îmi trimită plicurile cu felicitări și cu o lună înainte, că eu le voi da când trebuie. Era peste puterile lor să anticipeze un asemenea eveniment. Până și turcii, care nu sărbătoreau Crăciunul, îi felicitau pe oficialii NATO la timp, numai românii nu.
Această poveste mi-a revenit în minte cu ocazia „construirii” Guvernului Ponta rezultat din alegerile din 9 decembrie 2012. Domnul Ponta și uniții cu domnia sa au avut timp să pregătească acest guvern mai bine de o lună. Ba, chiar și cu trei luni înainte ar fi putut să se pună pe treabă. După spusele lor, știau că vor câștiga alegerile și, încă din luna septembrie, negociau cu mari șanse de succes, cu domnul Băsescu Traian, numirea domnului Ponta ca premier. Deci, nu era nicio surpriză. Oricum, deja de miercuri, 12 decembrie, numirea era ca și asigurată, odată cu semnarea de cei doi, președinte și premier, a „acordului” de neagresiune „instituțională” între ei. Doar că, 10 zile mai târziu, cei din Uniunea Social Democrată încă se mai certau pe ministere, adică pe sursele de venit din banul public. Până în ultimul moment, nu se hotărâseră cine ce să ia sub control din avuția națională. Iar ce vor face cu această avuție era și încă mai este neclar.
Cu chiu, cu vai, cu răzgândeli și chiar cu ceva dezinformări lămurite pe parcurs, Guvernul Ponta a fost constituit, votat și jurat într-o singură zi, cea de vineri, 21 decembrie 2012.
Ce să ne așteptăm, acum, de la acest guvern? Dacă este să ne luăm după domnul Băsescu, ar trebui să ne așteptăm la succesul guvernului. Însă, cum va arăta acel succes și cui îi va fi de folos, nu este deloc ușor de priceput.
Orice guvern, din oricare parte a Lumii și din orice regim politic, fie el mai democratic sau mai autoritar, se alcătuiește pentru a răspunde unor obiective și pentru a îndeplini unele condiții. Astfel, succesul ar fi atingerea acelor obiective și îndeplinirea acelor condiții. Dar, oare, în cazul Guvernului Ponta, noi, cetățenii, chiar știm care sunt obiectivele și condițiile pe care și le-a asumat?
Din punct de vedere teoretic, cel mai simplu este atunci când cel sau cei ce formează un guvern anunță de la început ce obiective și ce condiții au stabilit pentru acel guvern. Astfel, fiecare poate să constate dacă au fost aleși cei mai capabili miniștri pentru a atinge obiectivele stabilite și dacă ei îndeplinesc toate condițiile impuse. Unii le mai spun acestor obiective și condiții politici, mai ales dacă obiectivele și condițiile sunt completate de indicii privind modalitățile de realizare a lor.
De exemplu, dacă din politicile publice emise de partidul sau coaliția aflate sau ajunse la guvernare rezultă că obiectivele unui nou guvern sunt scoaterea națiunii din criză, relansarea economiei, creșterea nivelului de bunăstare a poporului, alinierea la standardele de viață europene, iar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească miniștrii sunt loialitatea față de Țară, integritatea sau rezistența la corupție, priceperea în guvernare și competența într-o profesie apropiată de sectorul domeniului public guvernat, atunci ne vom uita la compoziția guvernului și vom aprecia dacă primul ministru a făcut o treabă bună sau mai proastă alegând pe cine a ales în funcțiile de miniștri.
Ceva mai complicat este atunci când avem un nou guvern, dar nu avem deloc habar ce obiective reale are acesta și nici ce condiții trebuie să îndeplinească miniștrii din care este compus. Însă, dacă luăm ca adevărată propoziția de mai înainte, atunci putem bănui care sunt acele obiective uitându-ne la compoziția respectivului guvern, chiar dacă acesta nu are politici transparente.
Tot ca exemplu teoretic, dacă vedem doar miniștri cu un dosar impecabil profesional, care sunt cunoscuți drept incoruptibili, au rezultate dovedite și apreciate în actul de guvernare exercitat anterior pe funcții similare sau apropiate de cea de ministru, sunt ascultați și respectați în emiterea de opinii și, totodată, au convingeri bine cunoscute publicului, privind soluțiile la problemele sectorului domeniului public de care răspund, atunci putem deduce că obiectivele acelui guvern sunt conforme cu acele convingeri personale și sunt legate de întărirea bunei guvernări, de combaterea corupției, de creșterea eficienței cheltuirii banului public și, implicit, de creșterea bunăstării populației, precum și de dezvoltarea generală a societății. Bineînțeles, într-un asemenea caz ipotetic, nu am putea înțelege de ce o politică atât de favorabilă publicului este ținută la secret și nu este transparentă, cum ar trebui să fie.
Sau, am putea alege exemplul unui guvern care nu își dezvăluie intențiile, nu formulează politici transparente, dar știm că este format din membri aceluiași clan mafiot sau din inși cu legături oculte între ei, cu încuscriri și nepotisme, care nu au niciun habar despre treburile publice, ori au dovedit în alte ocazii să sunt corupți sau coruptibili, că nu se pricep la actul de guvernare, că au produs, în trecut, pagube remarcabile în bugetul statului. Într-un asemenea caz, am fi îndreptățiți să credem, deși nu am ști cu siguranță, că obiectivele acelui guvern sunt devalizarea banului public, sărăcirea populației pentru îmbogățirea mafiei sau clanurilor din care provin miniștrii, scăderea puterii de înțelegere și de acțiune a electoratului, consolidarea unei guvernări a bunului plac și altele asemenea. Într-o asemenea situație, ni se pare de înțeles de ce astfel de obiective nu sunt făcute publice.
Și mai complicat este atunci când partidul sau coaliția ajunsă la guvernare a clamat anterior o anumită politică generală, din care ne-au lăsat să bănuim anumite obiective strategice, chiar dacă nu le-au enunțat explicit, doar că alcătuirea guvernului nu ne lasă deloc să vedem că miniștrii aleși ar fi capabili să atingă acele obiective, pentru că nu îndeplinesc unele sau chiar nici unele din condițiile ce sunt asociate respectivelor obiective.
Este prematur să spunem cărei categorii din cele trei enunțate mai sus aparține actualul Guvern Ponta.
Ce știm este că acesta a trecut prin votul Parlamentului un program de guvernare stufos, de peste 100 de pagini, program ce ar trebui să conțină politicile pe care miniștrii deja înscăunați sunt însărcinați să le transpună în viață, cu toată pricerea, loialitatea față de nație și integritatea pentru care au fost ei selecționați dintr-o masă mare de oferte. Numai că, potrivit primului ministru Ponta, nu Programul de guvernare este baza pentru formarea bugetului pe anul 2013 și următorii, ci „acordul” cu Fondul Monetar Internațional, zis și FMI. De aceea, bugetul va fi trimis Parlamentului de-abia la jumătatea lunii ianuarie, după „negocierile” cu, și aprobarea Femeiului. Deci, dacă nu au de aplicat Programul de guvernare, înseamnă că miniștrii Guvernului Ponta au fost aleși pe alte criterii decât capacitatea, voința și dăruirea lor de a „implementa” politicile sectoriale ce le reveneau fiecăruia. Rămâne, deci, să ne lămurim care sunt obiectivele guvernului, uitându-ne cum guvernează respectivii miniștri, în următoarele zile, săptămâni și luni.
Nu este o problemă că noi nu știm încă la ce să ne așteptăm de la Guvernul Ponta, cel uns vineri seara. Problema cea mare este că, spre deosebire de noi, atunci când au discutat în comisii și când au votat în plen, aleșii noștri în Parlament ar fi trebuit să știe ce fel de guvern este acest Guvernul Ponta, ce obiective reale și concrete își propune acesta să îndeplinească, ce fel de criterii au stat la baza selecționării miniștrilor și, mai ales, ce are de gând să facă acest guvern cu România și cu oamenii ei, începând de mâine. Și ar fi trebuit să ne spună și nouă. Dar noi nu știm nimic. Putem doar să speculăm.

Articol publicat inițial în ZiuaVeche.ro



2 comentarii:

  1. La multi ani, Hari! Multa sanatate si multa bucurie in noul an!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani! Un an 2013 voios, pretenos si bogat!

      Ștergere