duminică, 13 iulie 2014

Derbedeul comunitar

Pe străzile Bucureștilor, noaptea, poate fi zărit un individ hidos, un sac de grăsime umblător, învelit într-o piele groasă și pleșuvă, care dă târcoale echipelor de hingheri ce scotocesc după câinii străzii și nu numai ai străzii. El poate fi văzut și la televizor, atunci când dă cu pumnul în oamenii care îi adresează cuvinte ce nu îi plac. Numele individului este Băncescu, prenumele Răzvan, iar mass media ce îl bagă în seamă îi atribuie funcția publică de „coordonator de proiect” la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor din București.


Acest Băncescu este un derbedeu cu acte în regulă, un produs al faunei urbane bucureștene, derbedeu ce, în condiții normale, nu ar trebui să capteze decât atenția cunoscuților din „gașcă”, cei care se minunează de cum și ce vorbește și face eroul lor, pe când stau ei la o bere ieftină, băută pe trotuarul din fața magazinului de cartier, instalat într-o fostă ghenă de gunoi, în scara blocului. Aducerea lui în discuția publică sau pe ecranele televizoarelor i se datorează domnului profesor universitar doctor medic chirurg primar general al Municipiului București Oprescu.
Cu mai puțin de zece luni în urmă, domnul Oprescu lansase proiectul al cărui coordonator se pare că este derbedeul Băncescu, privind curățarea străzilor Bucureștilor de peste 65 de mii de câini fără stăpân. Întrebarea firească este ce mai caută derbedeul în fruntea acestui proiect, după ce s-a dovedit public că are un comportament inadecvat oricărei funcții plătite din banii celor luați la pumni pe stradă de acest individ? Răspunsul se află tot la domnul profesor etc. primar general Oprescu.
Zilele acestea, domnia sa are o problemă. Îi lipsesc vreo 60 de mii de câini comunitari din inventar. Problema este că, după 300 de zile, proiectul domnului primar general Oprescu, coordonat de derbedeul Băncescu de-abia a acoperit vreo opt mii de animale.
Asta nu înseamnă că au mai rămas pe străzile Bucureștilor restul de 57 de mii de câini, ci că, odată strânși cei opt mii de câini trecuți în acte, se dovedește că alții nu sunt. Ceea ce dă o lovitură cumplită bugetului de milioane de euro al proiectului coodonat de derbedeul Băncescu, buget care nu mai poate fi justificat și, în consecință, sumele din el destinate buzunarelor proprii ale șefilor Bucureștilor nu vor mai putea fi produse cu aceeași ușurință. Pentru că jocul acesta cu cifrele are consecințe financiare vizibile.
Nu știu cât este bugetul real și legal al acestui proiect, dar, dacă punem doar 30 de euro pentru un câine, bani necesari pentru capturare, sanitizare, găzduire și, eventual, sterilizare, fără să includem în această sumă costurile uciderii lui prin „eutanasiere”, tot putem considera că vorbim de un proiect de 2 milioane de euro. Sunt însă motive să credem că avem de a face cu sume mult mai mari.
Ne putem aminti cu umor că domnul primar general Oprescu ne asigurase că cifra de 65 de mii de câini bucureșteni este corectă, deoarece ea, cifra, fusese produsă de însuși Serviciul Români de Informații. La vremea respectivă, cu lipsa de modestie ce mă caracterizează, eu am avansat o cifră de zece ori mai mică de câini ai străzii, locuitori ai Bucureștilor, bazându-mă pe extrapolarea unui recensământ făcut de mine pe un număr mic de străzi și pe lungimea unei porțiuni a unuia dintre bulevardele Capitalei. Doar că eu, nefiind Serviciul Român de Informații, nu am avut nicio credibilitate. Dacă aș fi avut, bugetul proiectului derbedeului Băncescu ar fi fost de zece ori mai mic, cum tot de atâtea ori ar fi fost și încasările private, aferente afacerii cu câini comunitari.
Cert este că, în prezent, în București, nu prea mai vedem câini fără stăpân pe străzi, rapoartele oficiale ale Primăriei Generale ne vorbesc de vreo opt mii de câini procesați, inclusiv de vreo două mii de câini uciși, în condițiile în care normele de aplicare a legii ce permite uciderea câinilor nu sunt încă în vigoare. De aceea, derbedeul Băncescu este nevoit să umble noaptea pe străzi, îndemnând echipele de hinghieri să scotocească prin curțile oamenilor, ba chiar să-i agreseze și pe stăpânii câinilor cu lesă, doar-doar vor reuși să mai aducă câțiva câini în adăposturi, deși până la 65 de mii de câini este cale lungă.
Și tot de aceea, șeful și patronul său Oprescu de la Primăria Bucureștilor nu îl dă afară, cum ar fi trebuit să o facă, preferând să îl țină în lesă, lângă el, în speranța că, până la urmă, derbedeul lui va umple punga rămasă cam goală a banilor deturnați din afacerile cu câini comunitari.
Această explicație este, evident, doar o speculație, eu neavând dovezi că domnul Oprescu ar fi în cârdășie cu domnul Băncescu pentru „sifonarea” banului public destinat animalelor străzii. Cum tot speculație este și ipoteza că, de fapt, bugetul de milioane de euro al proiectului coordonat de derbedeul Băncescu a fost deja cheltuit, problema fiind că acesta nu poate fi justificat, în absența câinilor.