duminică, 10 noiembrie 2013

Sfaturi gratis

Este bine să îi deosebiți pe oamenii inteligenți de cei isteți sau șmecheri.
Oamenii inteligenți sunt cei care pot pătrunde cu mintea înspre esența lucrurilor și fenomenelor care îi înconjoară. Nu vor investiga neapărat aceste lucruri și fenomene până în străfundurile lor, ci numai până acolo unde vor fi satisfăcuți că le înțeleg și le pot folosi, după caz, fie ca oportunități, fie ca soluții la problemele vieții.


Ca urmare a acestei calități, oamenii inteligenți nu vor avea neapărat cele mai înalte titluri academice sau științifice, ci vor obține doar acele diplome necesare exercitării inteligenței lor. De aceea, nu îi veți recunoaște pe aceștia după numărul diplomelor sau după valoarea acestora, nici după numărul cărților citite sau a programelor de instruire parcurse, ci după relevanța raționamentului și calitatea soluțiilor la orice probleme au avut de rezolvat.
Nu veți ști niciodată cât de inteligenți sunt oamenii isteți sau șmecheri. Dacă ar fi să le aplicați un test pentru coeficientul de inteligență, aceștia nu vor răspunde cât mai bine posibil, ci vor căuta să trișeze, prin toate formele, pentru a obține un scor cât mai mare. Dacă scorul pe care îl vor obține prin aceste eforturi nu va fi cel dorit, vor găsi tot felul de motive pentru a anula orice efecte ale testului acela de inteligență în viața lor. Dar, în general, isteții sau șmecherii se vor feri cu atenție de orice test de inteligență, cum se feresc de orice examen ale cărui rezultate nu pot fi controlate.
În același timp, îi puteți ușor recunoaște pe șmecheri după numărul mare de diplome și certificate de la studii și cursuri de specializare dobândite în condițiile în care nu au fost însoțite de testări și examinări, sau care au fost obținute la școli relaxate în testarea cunoștințelor și deprinderilor.
Pe șmecheri îi mai puteți recunoaște cu ușurință și după numărul mare de improvizații în tot ceea ce fac și după îndemânarea cu care „învârt pe degete” orice colectiv, audiență sau persoane cu care se află în dialog sau orice tip de relații.
De ce vă dau sfatul acesta?
Pentru că, în România, istețimea sau șmechereala sunt la mare preț, iar inteligența este prea des asemuită cu fraiereala.
Istețul este frecvent admirat pentru modul în care se „descurcă” în tot ceea ce întreprinde. Dar, dacă vă veți asocia cu un asemenea șmecher, veți fi în pericol permanent ca acesta să compenseze pe seama dumneavoastră lipsa lui de pricepere, sau chiar lipsa lui de inteligență.
Iar acest lucru vă va aduce numai frustrări, necazuri și vă va face viața mai grea și mai urâtă.
În schimb, asocierea cu o persoană inteligentă vă va situa, cu siguranță, în zona interesantă a vieții, vă veți îmbogăți sufletește și veți avea și un acces ușor și plăcut la soluții pentru multele probleme de zi cu zi sau chiar pentru cele existențiale.
Adică, veți trăi mai plăcut și veți fi mai fericiți.

Este bine să îi deosebiți pe adevărații intelectuali de așa-zișii intelectuali.
Cea mai precisă modalitate de identificare a unora și a celorlalți este să vă uitați la producțiile intelectului lor. Dacă această producție ia forma unor cărți, nu vă uitați la numărul lor, la grosimea lor ori la calitatea hârtiei pe care sunt scrise. Aceste criterii nu sunt de loc relevante, mai ales în condițiile în care sunt mulți cei ce plătesc pentru publicarea propriei literaturi. Uitați-vă doar la cine citește acele cărți și, mai ales, ce se întămplă cu cititorii după lectură.


Dacă producțiile intelectualilor sunt de natură orală, nu vă luați după timbrul vocii, pentru că sunt mulți vorbitori care își îngroașă vocea, ca să pară mai virili în gândire, pe când ei sunt, de fapt, intelectualicește impotenți. Nu vă luați nici după debitul verbal, pentru că sunt mulți semi-docți cu un debit verbal atât de rapid încât gândirea vorbitorului nu poate ține pasul cu el și acesta ajunge să spună numai inepții. Nici volumul rostirii nu este un bun criteriu, deoarece cei care strigă mai tare nu sunt cei care au mai multă dreptate, ci cei care sunt în totală lipsă de argumente ale intelectului.
Uitați-vă doar la acei vorbitori care vorbesc pentru dumneavoastră și nu pentru a se auzi pe ei, care sunt atenți la ce spun, cum spun și, mai ales, cum primiți dumneavoastră ceea ce spun ei.
Sunt intelectuali care folosesc citate sau referiri la zicerile altor intelectuali, mai de vază sau mai internaționali. La noi, în România, citatele sau referirile sunt folosite de falșii intelectuali pentru a epata, a surprinde și a uimi auditoriul cu originalitatea și complexitatea lecturilor lor și a capacității de memorare a unor pasaje. Din păcate, aceste apucături nu sunt de loc intelectuale, ci semi-docte.
Adevărații intelectuali sunt cei care folosesc citatele și referirile la alții pentru a crea o punte comună din lecturi și școli de gândire comune între ei și auditoriu. Când folosesc un citat, nu se uită la dumneavoastră ca să vadă uimire sau admirație față de cât de citiți sunt ei și ce memorie bună au, ci ca să vadă aprobarea că citatul a fost bine ales din scrierea care vă este și dumneavoastră cunoscută.
De ce vă dau sfatul acesta?
Pentru că viața dumneavoastră poate fi mai frumoasă sau chiar mai ușoară dacă în ea intră intelectuali care vă pot face să înțelegeți mai bine ce se întâmplă cu noi, cu lumea și cu viața.
Sau, aceeași viață se poate complica sau chiar urâți dacă vă luați după niște impostori care vă pot păcăli cu idei deșucheate sau furate cu stângăcie ori preluate trunchiat de la adevărații intelectuali, astfel încât să vă înfunde și mai adânc în necunoaștere și dezorientare.

Este bine să aveți un plan personal pentru următorii ani.
Iar atunci când vă faceți planuri sau proiecte de viitor, aveți grijă ca acestea să nu fie mai mult dorințe, vise și idealuri, ci adevărate obiective sau scopuri pe care vreți să le atingeți.


De ce vă dau sfatul acesta?
Pentru că, atât cultura, cât și mentalitatea românească vă îndeamnă să trăiți de-pe-azi-pe-mâine.

Este bine să nu vă refuzați singuri succesul.
Gândiți-vă de câte ori nu v-ați spus: „nu are rost să mă străduiesc, pentru că oricum nu o să îmi meargă...” Adică, ați stabilit chiar dumneavoastră că este imposibil să aveți succes în ceea ce voiați să întreprindeți. Sau, dacă sunteți sinceri cu dumneavoastră, ați preferat să nu faceți nimic decât să dați satisfacție altora, inclusiv sorții, că v-au făcut să pierdeți sau să eșuați.


Ar trebui să recunoașteți că un asemenea mod de a vă apuca de orice treabă este deosebit de păgubos. Pentru că prima condiție a succesului este să participi! Dacă această condiție nu este îndeplinită, atunci, cu siguranță, nu aveți cum să izbândiți în ceea ce nu faceți. Iar singura satisfacție cu care vă alegeți din această atitudine este că nu ați dat prilejul altora să vă taie craca de sub picioare, ci v-ați tăiat-o singuri, așa, ca să le faceți celorlalți în ciudă.
Toate popoarele care au acum o bunăstare generală, care au un nivel de dezvoltare de câteva ori mai mare decât cel al poporului român, toate aceste popoare au o mentalitate de temerari, de exploratori, de aventurieri, ori de vizionari. Adică o mentalitate care îi îndeamnă să nu se oprească din încercări, de teamă că s-ar putea să nu izbândească.
Printre cele mai populare personalități din istoria scurtă a națiunii americane sunt situați la loc de cinste Lewis și Clark. Aceștia au fost doi americani ce s-au încumetat să întreprindă o expediție de-a lungul fluviului Mississippi, de la Oceanul Atlanticului la Oceanul Pacific, la începutul secolului XIX. Expediția lor este studiată de fiecare elev american, iar cultura generală îi obligă pe aceștia să știe cum s-au ajutat Lewis și Clark de diverși indieni sau vânători ori aventurieri. Și, mai ales, cum au reușit ei să cunoască limitele continentului America de Nord, de la Est la Vest. Asta în pofida multor obstacole și chiar pericole ce le-au stat în față. 
Alte națiuni, de la britanici la portughezi sau belgieni, au avut o pleiadă de temerari care au descoperit drumuri necunoscute spre locuri neștiute, până au dovedit că planeta pe care trăim este rotundă. Numele acestora este consemnat la loc de cinste în manualele de istorie națională și chiar internațională. Ei sunt și astăzi exemple de urmat pentru cetățenii țărilor unde s-au născut sau au activat. Italienii se mândresc cu faptul că sunt un popor de artiști și exploratori.
Știu că acum gândul vă zboară spre români de aceeași factură, cum ar fi Racoviță sau Milescu Spătaru. Diferența este însă esențială, pentru oricare român ați aduce în discuție. Niciunul dintre mai cunoscuții sau mai modeștii temerari români nu a acționat în spiritul și în mentalitatea românească. Chiar și inventatorii români, unii de prestigiu mondial, sunt consemnați în cultura românească numai cu titlul de curiozități, sau, în cazul în care invenția ori nu a fost fructificată, ori a fost chiar furată, cu titulul de anecdotă. Și cu morala specific românească: vedeți ce a pățit dacă s-a apucat să facă ceva? I-au furat ăia invenția.
De ce introduc alte popoare dezvoltate în cultura lor națională exemple de temeritate, de aventură sau chiar de viziune? Pentru că aceste exemple susțin mesajul puternic: au succes în viață, pentru ei și pentru semenii lor, numai cei care cutează, care nu se sperie de dificultățile posibile pe care le-ar putea întâmpina pe parcurs, care nu se pleacă în fața eșecului! Iar acest mesaj este indispensabil celor ce își edifică bunăstarea pe creșterea productivitîții. Iar această creștere se bazează, de la un anumit nivel în sus, exclusiv pe inovație și temeritate.
Din păcate, românii nu au ajuns încă la acest nivel. Noi mai suntem încă la nivelul la care creșterea eficienței și eficacității activității noastre, în oricare sector, fie el public sau privat, se bazează pe importul de experiență de la cei care au trecut deja pe acolo. Asta pentru că suntem mult rămași în urmă, așa cum ne arată toți indicatorii socio-economici.
Însă, nici nu putem aștepta să ajungem la un nivel de dezvoltare de la care inovația și temeritatea sunt atribute esențiale pentru progres. Dacă vreți să vă fie bine, urmați acest sfat și nu vă mai autocenzurați, înainte de a face ceva, orice și oricât de temerar sau de inovativ ar fi acel ceva.
Îndrăzniți!
S-ar putea să nu reușiți. S-ar putea să reușiți doar uneori. Dar, cu siguranță veți fi mult mai câștigați, oricare ar fi rezultatul, decât dacă vă condamnați chiar dumneavoastră, de la început, eșecului.