marți, 27 martie 2012

O confesiune cât un cântec


I give her all my love
That's all I do
And if you saw my love
You'd love her too
I love her
She gives me everything
And tenderly
The kiss my lover brings
She brings to me
And I love her
A love like ours
Could never die
As long as I
Have you near me
Bright are the stars that shine
Dark is the sky
I know this love of mine
Will never die
And I love her

Ascultați și versiunea romantică, cântată de „bătrânul” Iglesias și propusă de Incertitudini:

Așa e în politică


Știrea că domnul Frunzăverde trece de la un partid la altul a fost difuzată în cadrul ediției principale a Telejurnalului Televiziunii Române imediat după cea că un interlop parlamentar, aflat în dialog mediatic cu domnul Băsescu Traian de la Președinția României, a revenit în Țară, unde a fost „dus direct la Curtea Supremă”. Care a fost prima știre a zilei!


Marea majoritate a celor care știu că există un domn Frunzăverde știu acest lucru din cuvântările domnului Băsescu, președintele, ce a făcut recente referiri publice și repetate la ce păreri avea acesta, la un moment dat, despre mersul treburilor în partidul băsescului, unde a fost „membru fondator” și vice. Mult mai puțini știu că domnul Frunzăverde are și prenumele Sorin. Și mai puțini știu că domnia sa este președintele Consiliului Județean Caraș-Severin. Doar cei foarte inițiați știu cine este cu adevărat domnul Sorin Frunzăverde. Și doar cei aleși pe sprânceană știu care sunt limitele puterii sale.

Lăsând la o parte nivelul de informare al comentatorului și al cititorului, privind persoana domnului Sorin Frunzăverde, putem constata următoarele fapte.

Domnul în cauză pleacă de la Partidul Democrat Liberal (PDL), al domnului Băsescu Traian, la Partidul Național Liberal (PNL), unde este președinte domnul Crin Antonescu.

Dacă ar fi rămas la PDL, ar fi candidat, cu succes, la funcția în care se află deja, la șefia județului Caraș-Severin. La PNL, va candida, probabil cu același succes, la aceiași funcție județeană, numită în folclorul politic românesc, funcția de baron local. Deci, deși arată ca traseism politic, acesta, dacă există, nu este legat sau generat de menținerea scaunului, a cheiței private a pușculiței cu bani publici și a pârghiilor de influență, amenințate de schimbarea de la un partid la altul a susținerii publice majoritare. Ca urmare, nu știm deloc de ce se întâmplă acest lucru.

Avem parte de unele explicații publice, privind de ce ar pleca domnul acesta din PDL, precum și de ce l-ar primi cei din PNL. Luate separat, acestea au sens. Luate împreună, nu mai au atât de mult sens, sau nu mai sunt atât de clare și credibile.

În ultimul timp, domnul Frunzăverde a arătat că este nemulțumit de cum merg treburile în partidul prezidențial. A criticat nenumărate „măsuri” și „decizii” luate de domnii Băsescu și Boc și s-a manifestat împotriva activității partinice a doamnei Udrea, feblețea domnului Băsescu. La rândul său, a fost criticat, tot public, de cei pomeniți aici. Aceste întâmplări ne fac să bănuim că, în particular sau în secret, disensiunile dintre aceste personaje politice aflate la putere sunt mai adânci și mai contondente. Deci, este explicabilă și plauzibilă inițiativa domnului Frunzăverde de a părăsi un partid unde nu se mai simte bine.

Nu știu ce a zis domnul Crin Antonescu personal despre primirea în partidul al cărui președinte este a domnului Frunzăverde. Dar, dinspre acest partid liberal au venit comentarii din care rezultă că partidul se va întări prin includerea baronului severinean, din mai multe motive. Unul ar fi că se va garanta astfel un fotoliu de președinte de consiliu județean în favoarea Uniunii Social Liberale (USL), din care face parte și PNL, iar oponenții de la PDL sau Mișcarea Populară ar avea, tot garantat, un președinte de consiliu județean mai puțin, la alegerile locale ce bat la ușă. Altul este că domnul Sorin Frunzăverde este depozitarul unor importante și negre secrete ale partidului în care a activat până la dezertare, ceea ce este extrem de necesar oponenților social-liberali ai PDL și, bineînțeles, extrem de toxic acestuia din urmă.

În concluzie, așa este în politică. Te faci prieten cu unii și devi opozantul foștilor prieteni, din varii motive, de la orgoliu la lupta pentru putere și pentru banul public.

Numai că eu nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă, mai ales în „tabăra” opoziției.

Aceștia tocmai anunțaseră că au definitivat „listele” comune și că au candidați comuni în toate județele. Ce valoare mai au acum aceste liste? Mai stau în vigoare rezultatele „negocierilor” între cele trei partide din USL? Oare în câte alte județe situația este asemănătoare?

Până să găsesc răspunsuri la aceste întrebări, mie mi se pare plecarea domnului Frunzăverde din PDL și primirea sa cu onoruri în PNL/USL ca având, la nivel simbolic, același valoare ca și numirea domnului liberal Teodor Meleșcanu ca șef al spionilor domnului Băsescu, adică o dovadă de „personal” că oamnii de la „vârful” liberalilor au mari probleme de loialitate partinică, cel puțin.

luni, 26 martie 2012

Securitatea nucleară secretă


(Articol publicat în ZiuaVeche.ro)


Luni și marți, 26 și 27 martie 2012, la Seul, Coreea de Sud, 53 de șefi de state și de guverne se întâlnesc pentru a discuta cele mai presante aspecte ale securității nucleare. Cu câteva ore înainte de a pleca la această întâlnire la vârf, domnul Băsescu Traian, președintele României, a avut una dintre aparițiile sale mediatice cu totul originale. Numită de cei de la Cotroceni „declarație de presă”, apariția domnului Băsescu a constat dintr-o alocuțiune privind acest summit și un răspuns la o întrebare despre ce are domnia sa de transmis unui oarecare interlop, plecat din Țară la vânătoare în Africa.

„Declarația de presă” emisă cu acea ocazie are aspectul unui răspuns la tablă, dat de un elev slab spre mediocru, care spune ce a înțeles el din subiectul lecției de zi. Și o spune cu chiu-cu-vai, cu vorbe poticnite și fraze încâlcite. Iată numai un exemplu, preluat din textul publicat pe site-ul oficial www.presidency.ro: „Aș vrea să fac câteva mențiuni legate de premisele în care se desfășoară acest summit. În primul rând, dacă privim la derularea unor programe nucleare în state precum Iranul sau Coreea de Nord, o altă premisă este menținerea la nivel ridicat a arsenalelor nucleare”. Înțelegeți dumneavoastră ce vreți, dacă puteți.

Dar, citatul meu preferat din această alocuțiune este: „O altă premisă este legată de creșterea riscurilor utilizării armelor nucleare în conflicte regionale și amenințările, spre exemplu, Coreei de Nord pentru regiune sunt o realitate a zilelor noastre, precum și riscurile generate de amenințările iraniene în regiune, nu neapărat prin amenințarea cu arma nucleară, ci prin amenințarea dezvoltării de arme nucleare, în condițiile în care Iranul are o opacitate deja recunoscută față de organismele internaționale de control”.

Am încercat să trec peste frazarea aproape imposibil de urmărit, chiar și în scris și să mă dumiresc despre conținutul „mesajului”. Dacă nu aș fi știut că, la Seul, se vor întâlni șefi de stat și de guvern pentru a discuta măsuri de cooperare internațională în vederea protejării materialelor și facilităților nucleare de acțiunea grupurilor teroriste, aș fi zis că domnul Băsescu pleacă la alt summit, unde se dezbat acțiuni împotriva Coreei de Nord și Iranului. Sau, în mintea domnniei sale, aceste două state fac parte din grupruile teroriste?!?

Toată lumea avizată este de acord că problema Coreei de Nord va fi discutată „pe marginea” lucrărilor summitului, adică în afara agendei oficiale. Însăși conducerea acestei țări a ținut morțiș să fie băgată în seamă la această adunare din aceiași peninsulă asiatică, în momentul în care a anunțat, cu câteva zile mai devreme de eveniment că va experimenta lansarea unui satelit al Pământului, peste vreo două-trei săptămâni.

Având în vedere că experimentul anterior nord-corean, de lansare a unei rachete ce ar fi putut purta și un focos nuclear, a fost dublat de un experiment nuclear propriuzis, toată lumea a fost de acord că anunțul menționat aici are conotații nucleare. Și că acesta se dorește a fi o avertizare, dacă nu chiar o amenințare că, în curând, nord-coreenii ar putea avea vectori balistici purtători la țină ai focoaselor nucleare, deoarece lansarea acelor vectori este similară cu cea a unei rachete purtătoare de satelit în spațiul cosmic.

Bineînțeles, ceea ce zice toată lumea este total diferit de ceea ce ne-a „declarat” nouă domnul Băsescu, care vede Coreea de Nord ca o „premisă” a Summitului de la Seul și ca „un risc al utilizării armelor nucleare în conflicte regionale” sau o „amenințare pentru regiune”.

Nu o să facem mai departe conspectul „declarației de presă” prezidențiale, pentru că nu am ajuge la concluzii diferite. Domnul Băsescu știe ceva, dar nu știe nici bine și nici aprofundat despre ce este vorba cu securitatea nucleară, sau cu agenda summitului la care tocmai a plecat.

Asta, pe când noi, cetățenii români, ne așteptăm ca primul demnitar al Țării să ne arate mult mai mult decât că știe tabla înmulțirii pe de rost, chiar și cu cifra șapte. De la un asemenea demnitar, dacă este vorba de înmulțiri, ne așteptăm ca domnia sa să aibă și să dovedească aprofundate cunoștințe de algebră, cuprinzând legile interne ale operațiilor, relațiile, construcțiile și conceptele cu care se operează, precum și abilitatea de a opera cu termeni, polinomi, ecuații și structuri algebrice.

Iar când este vorba de securitatea nucleară, ne așteptăm ca domnia sa să fi știut că acesta este, în mod imperativ, o componentă a politicii de securitate a României. Adică, ne-am fi dorit să aflăm, din „declarația de presă”, care sunt amenințările și riscurile interne și externe identificate la nivel strategic de președinte și Parlament, cu referire directă sau indirectă la materialele nucleare, substanțele radioactive, la siguranța facilităților nucleare de la noi și din vecinătatea noastră, precum și la activitățile contexe prevenirii și contracarării acestor riscuri și amenințări.

Am fi dorit să știm care este politica națională, agreată de toate puterile statului, indiferent de culoarea lor politică, pentru a pregăti și lua contramăsuri de detectare, descurajare și prevenire a acțiunilor ilegale, inclusiv sau mai ales teroriste, precum și măsurile luate pentru minimizarea distrugerilor provocate de eventualele accidente nucleare.

Sau, mai precis, am fi fost interesați să aflăm cu ce mesaj pleacă domnul președinte să ne reprezine la Seul. A făcut România progrese în domniu de la primul summit de securitate nucleară de la Washington D.C., din 2010? Și-a însușit România vreuna dintre recomandările de atunci și a făcut sau nu pași în domeniul securității nucleare? Ce are de gând să susțină acolo domnul Băsescu, în concordanță cu interesele strategice românești și politica națională de securitate?

Este drept că domnul Băsescu a menționat, la sfârșitul „declarației” sale de presă că, „pentru noi este exterm de important acest summit, în primul rând pentru a participa cu contribuțiile noastre la dezvoltările viitoare a normelor de securitate și siguranță nucleară, în al doilea rând pentru a ne putea afirma punctele de vedere în cel mai înalt cadru de dezbatere a subiectului energiei nucleare, fie că ne referim la energia nucleară în scopuri civile sau militare”.

Numai că nu știm deloc în ce constau „contribuțiile noastre la dezvoltările viitoare a normelor”, nici care ne sunt „punctele de vedere”. Nici măcar nu știm cine suntem „noi”, în limbajul prezidențial.

Sunt două ipoteze ale totalei lipse de transparență privind problemele menționate mai sus, sub semnul întrebării. Prima ipoteză este că nu avem răspunsuri la aceste întrebări pentru că nici guvernanții, în frunte cu domnul președinte de Țară, nu au nici un răspuns. Adică, habar nu au despre ce este vorba cu amenințările și riscurile nucleare ori cu politica de stat în acest domeniu.

A doua ipoteză este că atât riscurile și amenințările, cât și politica națională sunt strict secrete de importanță deosebită, deci ascunse de ochii și mintea publicului român. Cu alte cuvinte, guvernații știu, dar nu ne spun și nouă. Ceea ce nu este bine. Mai ales în condițiile în care România este una dintre puținele state care pot procesa materialul nuclear de la minereu la muniție nucleară, nu este bine ca asemenea aspecte să fie ținute „la secret”.

Și ar mai putea fi și o altă explicație, pe care nu aș numi-o chiar ipoteză, ci mai mult o speculație. Și anume, că România este foarte serioasă în procesarea informațiilor privind amenințări și riscuri de factură nucleară, inclusiv privind terorismul nuclear, că este foarte angajată în întărirea cooperativă a securității nucleare în Europa și în Lume, numai că președintele Băsescu Traian ori nu știe, ori nu îi pasă de aceste lucruri și, în consecință, nu ne spune nimic despre acestea.

Dacă această speculație este corectă, atunci toată tevatura cu „declarația de presă” și limbajul stupid din care a fost alcătuită nu a avut alt scop decât să prilejuiască unui propagandist de presă să îl întrebe pe domnul Băsescu ce vrea să îi transmită interlopului zilei din curtea proprie, aflat peste mări și țări, tocmai la safari.

_______________________________________
La propunerea INCERTITUDINIlor din comentarii:


sâmbătă, 24 martie 2012

Sensul istoriei la români


Cu doar două excepții, nu am găsit nicăieri exemple de evenimente din care să rezulte că noi, românii, avem simțul istoriei. Și nu am găsit nici măcar un indiciu că noi am fi făcut vreodată istorie, așa, de capul nostru. Aceste observații sunt exact ceea ce sunt, adică observații, și nu reproșuri, lamentări sau altceva asemănător.

Ele, observațiile, sunt importante dacă vrem să ne poziționăm față de mersul istoriei actuale și, mai ales, dacă nutrim vreo ambiție de a influența în vreun fel acest mers.

Am să explic, foarte rapid, de unde provin aceste considerente...



(Restul articolului în puteți citi în ZiuaVeche.ro, la adresa http://www.ziuaveche.ro/opinie/sensul-istoriei-la-romani-81212.html)

miercuri, 21 martie 2012

Gura-cască și audiența


Televiziunea Antena 3, care a devenit, pentru o seară de martie, „leader de piață”, a găzduit, de curând, o emisiune a domnului Gâdea, director, realizator și moderator, în care angajații săi l-au lăudat pe directorul ce le modera laudele, în fața telespectatorilor și a unui public aflat în studio, care se scărpina în cap și în nas, la propriu și în direct.

Apogeul laudelor a fost atins atunci când, cu scheme și grafice pregătite „în regie”, s-a demostrat, fără modestie, că audiența emisiunii respective a fost de cinci ori mai mare decât cea atinsă de domnul președinte Băsescu Traian, care se confesa, la Palat, domnului Ion Cristoiu, de la B1.


În treacăt, unul dintre angajați a menționat, cu îndreptățită mândrie organizațională, că audiența Antenei 3 se datorează exclusiv directorului realizator și moderator, iar aceasta nu poate fi pusă, în nici un caz, pe seama invitaților săi. Dovada incontestabilă fiind cifrele de audiență făcute de domnul premier Mihai Răzvan Ungureanu, când a „apărut” la TVR, cifre ce au fost mult mai mici decât cele făcute de același invitat la Antena 3.

Cum eu tocmai scrisesem, într-un articol anterior, că domnul premier venise în emisiune cu proprii săi telespectatori, dublând astfel audiența obișnuită a respectivului post TV, această laudă de sine, menționată mai sus, mi-a atins orgoliul.

Fiind român, primul meu impuls a fost să blamez publicul din fața televizoarelor pentru șifonarea propriului meu ego. Adică, avem de a face cu o seamă de proști, de gură-cască, ce nu pot fi analizați corect și care dau erori de cincizeci la sută. Deci, nu sunt eu de vină că nu am știut să interpretez corect datele date de audiență, ci audiența însăși, care nu știe pe ce lume se află, de tâmpită ce este. Dar mi-am reprimat acest impuls, apelând la educația și cultura mea occidentale.

A doua pornire, ceva mai rezonabilă, a fost să resping opinia angajatului Antenei 3 citat mai sus, ca fiind subiectivă, nesinceră și amatoricească, deoarece venea de la un domn care se consideră genial de „dăștept”, a fost prins de mine într-o ipostază clară de ipocrizie, cu o altă ocazie, când mi-am oprit atenția asupra domniei sale și, așa cum mărturisea chiar în emisiune, este de formație „tehnică”, adică nu are nimic în comun nici cu teoria comunicării, nici cu sociologia ori psiho-sociologia, deși „predă” tehnici de comunicare în masă la o școală a „trustului” tutelar. Dar m-am abținut și de la această pornire, pentru că, trebuie să recunoaștem, nici eu nu sunt chiar modest, deși nu am fost și, sper să nu ajung niciodată ipocrit, și, cu toate că nici eu nu sunt de formație psiho-sociolog, mă avânt în discuții și analize apelând la matematici, statistică, teorii de comunicare, sociologie și psihologie. Adică, cu ce aș avea eu mai multă dreptate decât cel ce, fără să știe, mi-a atins orgoliul?!

Trecându-mi aceste porniri, am rămas cu gândirea rațională.

Cei peste 400.000 de telespectatori care au suplimentat ratingul normal al emisiunii domnului Gâdea trebuie să fi fost interesați doar de schimbul de idei dintre gazdă și invitat. Poate au fost interesați și de eventualele scântei ce ar fi trebuit să țâșnească din ciocnirea acestor idei schimbate între interolcutori, dar este puțin probabil. Pentru că, atunci când, chiar din prima parte a emisiunii, a fost evident că nu vor avea parte de așa ceva, telespectatorii suplimentari nu au părăsit emisiunea, ci au stat cuminți, mai departe, cu ochii ațintiți pe domnii Mihai Gâdea și Mihai Răzvan Ungureanu.

Faptul că acești 400.000 de telespectatori nu l-au însoțit pe domnul premier și la televiziunea națională se poate explica prin renumele de obediență și lingușală față de oricine ar fi la „putere”, pe care această televiziune și l-a dobândit imediat după ce a devenit „liberă”. Adică, ei nu s-au uitat la TVR pentru că nu aveau ce să vadă, în afară de propagandă de partid și de stat. Pe când, la o televiziune aflată în opoziție clară față de putere, era de așteptat ca această propagandă să nu își găsească locul.

Deci, vestea bună ar fi că există totuși, în rândul românilor, un segment de vreo jumătate de milion de cetățeni maturi, din mediul urban, care chiar sunt interesați de problemele țării și încearcă să găsească persoane și idei pentru rezolvarea lor. Și sunt așa fără să adere la nici un fel de propagandă, pro sau anti guvernamentală.

O veste și mai bună ar fi dacă aceștia ar pune și de o atitudine față de aceleași probleme, nu numai să le acorde atenția cuvenită.

luni, 19 martie 2012

Stăpânul târgului


Astăzi, luni, 19 martie 2012, după prânz, se va dezbate, la Primăria Generală a Bucureștilor, un proiect de hotărâre pentru înființarea unui spațiu de dezbatere publică în zona Pieții Universității. Proiectul a fost inițiat de domnii de la Pro-Democrația, o organizație care face ce îi spune numele și de câțiva consilieri municipali, ale căror nume vor intra în istorie abia după ce proiectul lor va deveni lege.


Deși aparent născută după modelul occidental al potecilor din noul parc, care nu sunt trasate de peisagistul care a proiectat parcul, ci consolidate după ce trecătorii pe acolo indică pe unde vor ei să meargă, ideea principală din proiect este o prostie, la fel ca și modul de realizare al acesteia. Este ca și cum ai legifera că ai dreptul să respiri, dar numai în anumite locuri și anumite condiții și, mai ales, numai cu aprobarea Primăriei și a măriei sale primarele.

Și scriu că este o prostie pentru că „proiectul” prevede chestii de tipul dotării „agorei”, adică a locului de dezbateri publice, cu băncuțe și toalete ecologice, în schimbul limitării prezenței „demonstranților” pe ore și pe număr de capete și al obținerii aprobării de la Primărie pentru a vorbi în public. 

Dacă vă interesează, puteți citi continuarea acestui articol în ZiuaVeche.ro, la adresa http://www.ziuaveche.ro/opinie/stapanul-targului-80465.html

joi, 15 martie 2012

Analiza de doi lei


Este vorba despre analiza pe care o puteți citi, în continuare, aici. Bineînțeles, ea face mult mai mult decât doi lei, dar subiectul analizei nu este mai scump decât atât, din păcate. Fiind atât de ieftin, nici nu am vrut să scriu despre el. Doar că s-a întâmplat să citesc câte ceva și am m-am gândit să mă dau și eu interesant că știu să fac o analiză, indiferent de subiect.


Subiectul în discuție este întâmplarea de la Antena 3, de acum două zile, când domnul Mihai Răzvan Ungureanu, premierul nostru, s-a coversat cu domnul Mihai Gâdea, directorul postului și realizatorul și moderatorul emisiunii unde s-a prezentat domnul premier.

Să începem cu ce nu ar trebui să fie subiect de analiză, într-o lume normală, în care, din păcate, nu trăim și mulți dintre noi nici nu știm cum arată.

Într-o asemenea lume, prezența premierului pe ecranul televizorului ar trebui să fie o întâmplare banală, fără nici o nevoie de analiză. Pentru că, acolo, este mai mult decât firească transparența actului guvernamental, ce trebuie explicat, de la om la om, prin orice mijloc de informare în masă, inclusiv televizorul.

La noi, însă, prezența aceasta este un eveniment și ridică, întotdeauna, o sumă de întrebări. Așa cum au remarcat și apărătorii evenimentului, printre care domnul Victor Ciutacu de la „Vorbe grele”, obținerea acordului premierului de a veni la emisiunea domnului Gâdea este o mare realizare (pentru referință, puteți găsi aici postarea domnului Ciutacu). Dar, de ce a acceptat domnul Ungureanu invitația? De ce nu a acceptat-o pe cea venită de la alte posturi de televiziune? De ce tocmai acum a fost invitat și a acceptat, în zilele imediat următoare masivei prezențe televizistice a domnului Băsescu de la Cotroceni, prezență ce i-a fost extrem de evident defavorabilă domnului premier?

Într-o lume normală, aceste întrebări ar fi fost puse și lămurite imediat după formula de bun venit, la începerea șuetei dintre cei doi interlocutori. Noi, însă, am fost scutiți de asemenea emoții și nu vom ști niciodată răspunsul cel mai aproape de adevăr la nici una dintre ele. Putem doar să speculăm că meritul prezenței premierului în studiou nu se datorează excelentei prestații profesionale a domnului Gâdea, ci unor aranjamente de culise, între ofițeri de informații, mai acoperiți sau mai la vedere, ca o replică la comandantul insubordonat de la Palat.

Un alt subiect ce nu ar fi de analizat este succesul comercial al emisiunii. Acesta este incontestabil. Practic, domnul Mihai Răzvan Ungureanu a venit în emisiune cu tot atâția telespectatori maturi din mediul urban câți strângeau, de obicei, domnul Gâdea și invitații săi tradiționali. Adică, emisiunea s-a bucurat de o audiență dublă față de obicei, ajungând „lider de piață”. Este atât de comună practica invitării unor personalități în emisiuni de toate felurile, pentru creșterea audienței, încât nici nu merită să comentăm ceva aici.

Doar dacă, nu cumva, aspectele comerciale au fost condimentate cu cele electorale. Adică, domnii Gâdea și Ungureanu nu s-au adresat doar celor 800.000 de potențiali cumpărători de tigăi sau suplimente alimentare erectile, ci și celor 800.000 de potențiali votanți. Această diferență este esențială și demnă de o analiză, în condițiile în care cumpărătorii nu au culoare politică, pe când votanții da.

Analitic vorbind, dacă avem în minte potențialii clienți ai shop-urilor, simpla prezență a „personalităților” a fost suficientă pentru atragerea lor la produsele promovate în pauzele publicitare. Adică, succesul de audiență ar fi fost garantat și dacă cei doi interlocutori ar fi schimbat amintiri de la grădiniță. Dar, dacă avem în vedere electorii, putem spune că ceea ce s-a spus în emisiune și, mai ales, impresiile cu care au rămas ei după emisiune sunt extrem de importante.

Aici am putea spune că găsim o explicație a totalei incapacități a domnului Gâdea de a comunica ceva inteligibil, în afara ideii că el și postul la care este director nu mănâncă exponenți ai puterii politice pe pâine, în timpul emisiunii. Domnul Gâdea nu este și nu a fost niciodată un talent pe ecranul televizorului. Meritele domniei sale stau, probabil, ascunse camerelor de luat vederi ce n-il aduc în case. Dar nici nu am văzut vreun efort din partea domniei sale pentru a cuceri măcar o infimă parte din noii veniți ca telespectatori ai emisiunii pe care o realiza la acel moment. Și, aparent, nici nu i-a păsat că își înstrăinează o bună parte dintre privitorii fideli.

Asta, în condițiile în care domnul Ungureanu s-a străduit din răsputeri să se arate prezidențiabil, cult și stăpân pe situație, încercând astfel să cucerească inimile și mințile celor ce îl vedeau pentru prima dată.

Cu alte cuvinte, întreaga emisiune a arătat ca un aranajment realizat pe fugă de „mediatizare” a premierului ce tocmai fusese pus la colț de șeful cel mare de Țară și certat de anturajul acestuia, între care doamna Udrea a avut vocea cea mai stridentă.

Să trecem acum la analiza propiuzisă.

Dacă este să ne luăm după ceea ce am văzut pe ecran, domnul Ungureanu a avut trei obiective strategice și și le-a atins pe toate trei.

Primul a fost să continue un „dialog” purtat în aceiași termeni și prin aceleași „canale” cu domnul președinte Băsescu Traian. Procedeul este comun în lumea „serviciilor” și am avut parte de el de nenumărate ori în ultimul deceniu. Diverși indivizi apar pe „post” și vorbesc nu pentru cei care se uită la ei, ci pentru „revista presei” ce i se pune șefului sub nas a doua zi, dacă nu cumva șeful chiar se uită la emisiune, în direct. Ce au cei doi a-și spune, nu este treaba noastră și nu avem ce analiza aici.

Al doilea obiectiv ungurean a fost să „dea mesaje” către propriul electorat, pe care și-l construiește cu migală, de când a ieșit din umbra secretului de serviciu. Domnia sa și-a asigurat simpatizanții că este înșurubat la treaba guvernării, cu scopul nobil de a „performa”, astfel încât să se califice pentru postul de președinte de țară, în viitorul nu prea îndepărtat. A transmis și un „mesaj” de reconciliere către cei care l-au criticat și și-a arătat disponibilitatea de a guverna în termenii și condițiile impuse de cei ce l-au pus și îl țin în funcție, adică cei de la partidul pe care încă nu îl are. Aceluiași electorat i-a mai „transmis” domnul Ungureanu că nu va schimba nimic din ceea ce „merge”, cum ar fi fabrica de bani pentru partid de la sistemul de asigurări de sănătate, patronat de inamovibilul domn „doctor” Duță.

În sfârșit, al treilea obiectiv a fost să explice domnul Ungureanu ce este cu dânsul, ca persoană. Se acumulaseră câteva teme, de la banii plătiți doamnei Ungureanu de o firmă de la Viena, Austria și până la limbajul violent la adresa amărâților din Țară, practicat de domnul premier. Domnia sa a spus ce a vrut și cum a vrut despre subiectele acestea „spinoase”. A putut explica, în termeni proprii, inclusiv ceea ce ar fi trebuit explicat de domnul președinte Băsescu, anume numirea sa ca premier direct din funcția de șef al spionilor, caz unic în lumea civilizată.

Nu știu dacă domnul Gâdea a fost sau nu pus la curent cu aceste obiective strategice ale invitatului său. Nici nu am cum să mă dumiresc dacă și-a dat seama de ele pe timpul emisiunii. Cert este că, de câte ori a putut, i-a oferit domnului Ungureanu tot sprijinul său pentru atingerea acestor obiective. Poate că a făcut așa doar din naivitate, dar nu vom ști niciodată cu singuranță.

Cât privește obiectivele Antenei 3 sau ale domnului Gâdea personal, nu am identificat nimic în acest sens. Posibil că asemenea obiective au fost formulate înainte de emisiune, poate chiar împreună cu ceva obiective de partid, având în vedere că Antena 3 se arogă drept portavocea Uniunii Social Liberale, din care face parte și partidul creat și prezidat onorabil de tatăl patroanei postului. Nu am cum să știu, din fața televizorului. Cert este că, dacă au existat, este posibil ca aceste obiective să nu fi fost atinse. Un asemenea raționament este indicat de faptul că, în ziua următoare, a fost invitat la aceiași emisiune domnul Crin Antonescu, ca un fel de reparare a stricăciunilor produse în ziua precedentă.

În final, menționez că am reușit să fac această analiză pe baza înregistrării puse la dispoziție de site-ul Antenei 3. Pentru că, pe timpul emisiunii în direct, nu am reușit să urmăresc dialogul dintre cei doi mai mult de două întrebări și răspunsuri, deoarece discuția era mult sub nivelul meu intelectual de suportabilitate. 

Nemilitarii


Cu o întârziere de mai bine de o săptămână, am primit un apel al membrilor unei filiale de sector a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, adresat Biroului Permanent Central al acestei asociații. În mesajul însoțitor, eram rugat de autorul mesajului și al apelului să îi transmit textul mai departe, pentru „a fi cunoscut de toți militarii în rezervă”.
Mă conformez acestei solicitări și vă prezint mai jos Apelul în cauză.
Nu înainte însă de a face două precizări.
Nu sunt nici membru, nici simpatizant al asociației respective, cum nu sunt nici al sindicatului rival, ori al oricărei forme de asociere între „foști”, pentru simplul motiv că, atâta vreme cât rămân militar, fie și în afara activității, sau, cum se mai zice, impropriu, în „rezervă”, nu mă pot asocia nici pentru a „sprijini” statul România, nici pentru a fi apărat de abuzurile sale, ori pentru a-m exprima opiniile despre treburile Țării. Și nu mă pot asocia, pentru că eu fac oricum aceste lucruri, în mod independent și individual, așa cum îi stă bine unui cetățean aflat în realație directă și neintermediată cu Țara
Deci, nu rezonez sentimental sau asociativ cu nici una dintre opiniile, observațiile și convingerile exprimate în textul de mai jos, ori cu cele contrare lor. Pur și simplu, ele nu fac parte din viața mea.
Totuși, ca cititor al textului propus, cu totul detașat de problematica din Apel, mi-am format, vrând-nevârnd, unele păreri privind subiectul propus atenției dumneavoastră. Dacă aveți impresia că aceste păreri vă pot trezi interesul, le găsiți după ce se sfârșește Apelul următor.

APELUL
MEMBRILOR FILIALEI SECTORULUI 5
CATRE BIROUL PERMANENT CENTRAL

            Acum, aproape un an si jumatate, Filiala Sectorului 5 si-a asumat deliberat responsabilitatea de a supune atentiei Biroului Permanent Central al A.N.C.M.R.R. „Alexandru Ioan Cuza” cateva probleme specifice domeniului de aparare, si in principal cele legate de respectarea statutului asociatiei, al drepturilor membrilor acesteia, precum si de aparare a pozitiei sociale, statale si juridice a acestora.
Nu am fost surprinsi de faptul ca, actualul presedintele in exercitiu si membrii Biroului Permanent Central al A.N.C.M.R.R., NU AU RASPUNS sugestiilor, propunerilor si comentariilor pe care le-am facut atunci, si de asemenea, pozitiei demne pe care am avut-o atunci cand „prost sfatuit” de apropiatii dvs. ati convocat o sedinta de destituire si pedepsire a conducerii Filialei sectorului 5.
Speram ca realitatea sa ne contrazica, si sa observam ca, deciziile promovate de B.P.C. si presedintele Asociatiei, au avut in vedere macar o parte din propunerile noastre si nu sa ne ignore.
Din pacate, timpul scurs de atunci şi până acum, a confirmat aserţiunile şi temerile noastre, că presedintele, care răspunde solidar cu intregul B.P.C. de reprezentarea, securitatea sociala, statutul cetatenesc al tuturor membrilor asociatiei, nu înţelege „că obiectivele A.N.C.M.R.R. sunt determinate şi de capacitatea militară a statului” şi că atunci când este vorba de cadrele in rezerva (retragere) si nevoile acestora, „niciun efort nu este prea mare”.
Actualul demers al Filialei noastre si a Biroului de Conducere al acesteia, se doreste a fi un PROTEST-APEL adresat B.P.C. si implicit domnului presedinte gl (r) ILIESCU MIHAI si are in vedere urmatoarele:
-          imbunatatirea imaginii A.N.C.M.R.R. in cadrul societatii romanesti si recastigarea prestigiului cadrelor militare in rezerva si/sau in retragere;
-          recastigarea tuturor drepturilor cuvenite tuturor membrilor Asociatiei;
-          reprezentarea cu demnitate, impartialitate si prestigiu a traditiei cadrelor in rezerva si retragere in relatia cu institutiile statului;
-          imbunatatire relatiilor de lucru intre filiale si conducerea centrala, prin inlaturarea stilului autocratic;
-          apararea insemnelor de reprezentare militara (grade, decoratii, medalii, ordine etc.);
-          respectarea devizei „PATRIE- ONOARE- DEMNITATE”.
Potrivit „Mesajului Biroului Permanent Central”, (care de altfel are un continut laudativ si autoflagelant), se poate observa aerul triumfalist, plin de impliniri si de „....actiuni de verticalitate militara si civica, comportament demn-potrivit virtutilor cuprinse in Deviza: PATRIE-ONOARE-DEMNITATE....”. Inainte de a se adresa audientei, sugeram ca actuala conducere, in frunte cu dl. General(r) Iliescu Mihai, sa-si faca un bilant personal al celor 6 ani de cand conduce A.N.C.M.R.R.
Biroul Permanent Central, in frunte cu domnul presedinte general (r) Iliescu Mihai a reusit in 6 ani, de cand conduce Asociatia, sa o duca pe un drum din care nu se intrevede vreun viitor.
Reprezentativitatea cadrelor in rezerva si/sau in retragere in societate, capacitatea de aparare a drepturilor si intereselor acestora, statutul membrilor asociatiei, respectarea prestigiului si traditiei armatei, sunt in cel mai critic punct din istoria lor.
Pentru a usura sarcina conducerii centrale a Asociatiei, ne permitem sa mentionam, in continuare, esecurile pe care ar trebui sa si le asume ”in integrum” membrii B.P.C si, barbateste sa adopte un alt stil de lucru sau cel mai bine, SA-SI DEA DEMISIA.
Suita de actiuni desfasurate in defavoarea asociatiei, in ansamblul si a fiecarui membru in parte, ne indreptatesc sa amintim in principal urmatoarele ESECURI:
1 Semnarea, la data de 21.02.2011, a „Protocolului de colaborare dintre Biroul Permanent Central al A.N.C.M.R.R. şi Primăria Sectorului 2”.
Acest document dovedeste, in ciuda celor afirmate de dl gl (r) Iliescu Mihai in cuvantul domniei sale, faptul ca “.... ancorat în realitatea cotidiană....” a pus la dispozitia politicului A.N.C.M.R.R., (Primaria sectorului 2 este condusa de dl. Ontanu Nicolae- prim-vicepresedinte al U.N.P.R.) desi „...în opinia cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a pensionarilor militari exista ideea privind partizanatul şi aservismul politic al Conducerii ANCMRR.”- sursa: site ANCMRR (realizat şi întreţinut de primăria sector 2) si roarmy.ro/protocol-de-colaborare-intre-ancmrr-si-primaria-sectorului 2(vezi anexa nr. 1).
2 Scrisoarea din data de 07.09.2011, adresata de B.P.C. conducerii partidului U.N.P.R. (presedintelui dl. Sarbu Marian si presedintelui executiv dl. Oprea Gabriel- ministru al apararii nationale)
Potrivit celor afirmate de presedintele A.N.C.M.R.R., gl (r) Iliescu Mihai, se doreste ca U.N.P.R.-ul „...să devină partidul de suflet al nostru, partid care ne-a păstrat rangul şi onoarea noastră ca militari ai rezervei armatei române, partid care are în compunerea sa generali şi ofiţeri în rezervă cu un înalt simţ al onoarei şi al datoriei faţă de patrie, partid pe care dorim să ne sprijinim la greu, partid pe care dorim să-l sprijinim în situaţii deosebite. (...). Mai mult, se apreciaza de catre B.P.C., prin vocea d-lui gl Iliescu M., că „... numai împreună cu o forţă politică formată din membri devotaţi patriei şi poporului nostru (...), cadrele militare în rezervă şi retragere, vom reuşi să fim o persoană juridică de utilitate publică.....”.
PROTESTAM fata de aceste gesturi, mai mult decat obediente, deoarece, potrivit
Statutului Asociatiei ( cap.I art.___) este interzisa afilierea la vreo organizatie POLITICA, aceasta, tocmai din nevoia pastrarii caracterului apolitic al acestei organizatii militare.  Nedumerirea, îngrijorarea şi chiar indignarea membrilor Filialei sectorului 5 (precum si al altor filiale judetene – ex. Alba, Arad, Mures, Maramures, Brasov etc.) pentru acest demers al dumneavoastră, a determinat parasirea Asociatiei de catre multi membrii, adevarate pesonalităţi de înaltă competenţă profesională, socială şi politică, cu verticalitate, devotaţi ţării si armatei, care au ştiu să-şi exprime demn opiniile.
Fata de acesta actiune, CONSIDERAM CĂ TREBUIE SĂ TRECETI DE URGENTA LA APLICAREA PREVEDERILOR art. 12, al. 2, rândul 3 din Statutul
A.N.C.M.R.R., prezentandu-va demisia şi apoi să vă urmaţi crezul politic, dar fără noi.(pentru detalii vezi anexele nr. 2 si 3).
3 Distrugerea gradul de credibilitate al A.N.C.M.R.R. , pe care această instituţie  trebui să-l aibă, deoarece, una e să-ţi aperi interesul legitim, folosind orice pârghie legală şi morală, şi alta e să te transformi în “instrumentul” unor interese de partid.
Transmiterea catre Consiliul Naţional al Audiovizualului a unei “Scrisori de protest” faţă de prestaţia neprofesională şi jignitoare la adresa pensionarilor militari în cadrul emisiuniiSubiectiv” din 08.12.2011, la postul de televiziune Antena3. Ne-am fi asteptat ca in cadrul dialogului prelungit cu autoritatile guvernamentale dar si parlamentare sa luati o altfel de pozitie, activa si protectoare pentru toti membrii asociatiei noastre. (vezi anexa nr. 4).
4 Ne-apararea de catre B.P.C. a cuantumurilor pensiilor militare dobandite IN MOD LEGAL de toti membrii A.N.C.M.R.R.
In urma derularii procesului de recalculare si ulterior revizuire, potrivit datelor furnizate de dumneavoastra prin Mesajului Biroului Permanent Central”, EXISTA APROXIMATIV 6000 DE FOSTI PENSIONARI MILITARI carora le-au fost diminuate cuantumurile pensiilor.
Pozitia dvs. duplicitara fata de prevederile Legii nr. 119/2010 si al O.U.G. nr. 1/2011, a determinat cresterea gradului de nemultumire, nereprezentare corecta a pozitiei militarilor in rezerva si in retragere si de revolta al acestora.
Prin actiunile dumneavoastra ati GIRAT POLITICA ACTUALA de scoatere a cadrelor militare în rezervă din sistemul de pensii militare de stat.
Totodata, mentinerea unui dublu standard de catre B.P.C., fata de recalcularea pensiilor fostilor militari, a determinat retragerea multor membrii din cadrul filialelor si migrarea acestora catre S.C.M.D., pentru a le fi aparate drepturile dobandite dupa o cariera (in majoritate de peste 25-30 ani si mai mult), desi multi nu se regasesc in idealurile si obiectivele acestei organizatii.
Pozitia dvs. fata de apararea dreptului castigat de existenta a PENSIILOR OCUPATIONALE, ne duce la concluzia ca, actualul statut social al dumneavoastra si al colaboratorilor apropiati, va MULTUMESTE, iar actiunile in justitie intreprinse in acest caz, au avut caracter formal, de inducere in eroare, atat a opiniei publice, dar mai ales al membrilor A.N.C.M.R.R. (vezi procesele, prelungite, ineficiente si timid formulate, pentru a nu supara Presedintia Romaniei, dar mai ales U.N.P.R. si ministrul apararii nationale).
De altfel, am retinut BRAVADA dumneavoastra din Mesajului Biroului Permanent Central”, potrivit caruia o considerati ca o realizare a mandatului actualei echipe de conducere a Asociatiei.
PROTESTAM FATA DE scoaterea cadrelor militare în rezervă din sistemul de PENSII MILITARE DE STAT, plătite direct de la bugetul apararii şi trecerea lor în sistemul de pensii civile, încălcandu-se contractul de carieră al rezerviştilor. Acestia, potrivit cadrului legislativ actual, fiind rezerva armatei si deci putand fi oricând chemaţi sub arme până la vârsta de 62 de ani
5 Acceptarea de catre B.P.C. a pierderii gradului militar, dobandit ca o virtute  dupa o cariera militara (si de altfel proprietate a militarului, potrivit Legii nr. 80/1995 si al Constitutiei Romaniei) reprezinta o grava atingere la adresa demnitatii corpului militarilor in rezerva si/sau in retragere.
Mai mult, acceptarea avansarilor in grad a persoanelor (de partid) fara cariera militara (de altfel, dvs aveti obligatia de a aviza propunerile inaintate M.Ap.N.) si afectarea “demnitatii gradului general”, ne determina domnule presedinte al B.P.C. gl(r) Iliescu Mihai sa PROTESTAM PENTRU MODUL IN CARE ATI TOLERAT acordarea gradului de general unor persoane care nici macar nu gandeau ca il pot dobandi.  
Domnule Presedintele al A.N.C.M.R.R. ati compromis definitiv gradul de general incalcand regulile si criteriile pe care militarii cu cariera completa sau incompleta nu le accepta pentru ca nu le inteleg dar si pentru faptul ca, prin comparatie, asa ceva este de neimaginat in armatele tarilor membre N.A.T.O.
6 Acceptarea de catre conducerea A.N.C.M.R.R. a aderarii la Platformă Civică de pe lângă Uniunea Social-Progresista si acceptarea “invitaţiei” de a susţine U.N.P.R., reprezinta incalcarea flagranta a Statutului – art.3.
Intalnirile periodice cu persoane din conducerea U.N.P.R.(fosti generali, actuali consilieri ai ministrului apararii nationale) cu conducerea A.N.C.M.R.R. si filtrarea participantilor la aceste reuniuni din cadrul filialelor, ne determina sa PROTESTAM si fata de astfel actiuni. Daca este necesar, supuneti aprobarii Consiliului Director, dar in mod onest si camaraderesc numarul, participantii si problematica de discutii.
7 Transformarea Asociatiei, de catre membrii B.P.C. si presedintele sau, in propria organizatie, usor de manipulat, cu o consultare formala si apreciativa, doar pentru cei ale caror opinii va sunt favorabile, au dus la instaurarea unui stil de conducere discretionar, neconsultativ si indreptat impotriva membrilor sai.
x x
x
Militarii in rezerva (retragere) din Filiala Sector 5 , spera ca Presedintele A.N.C.M.R.R. domnul gl (r) Iliescu Mihai si B.P.C. vor intelege profunzimea APELULUI, se vor orienta pentru re-dobandirea statutului apolitic, demn si reprezentativ al asociatiei si, vor lua aceste propuneri ca o PLATFORMA DE RECREDIBILIZARE.
Asteptam ca apropiatul Consiliu Director al A.N.C.M.R.R., sa genereze un dialog sincer si barbatesc intre membrii filialelor, pe de-o parte si presedinte si B.P.C., pe de alta parte, dialog care sa evidentieze că intre promisiuni şi realitate trebuie sa existe un echilibru.
Bilantul ar trebui sa evidentieze adevaruri de care domnul general (r) Iliescu ar trebui sa se rusineze si pe care ar trebui sa si le asume in integrum ca esecuri personale in calitatea de presedinte al A.N.C.M.R.R. Altfel, presedintele va constata ca are in fata sa un auditoriu dezamagit, obligat sa asculte inca o data promisiuni si minciuni care nu au nicio legatura cu asteptarile membrilor asociatiei si realitatea din filiale.
Credem, cu sinceritate ca se va renunta la formatul „bilanturilor de tip „activul de comanda si de partid din armata”, laudativ (asa il percepem din „Mesajul Biroului Permanent Central”), ci din contra, se va adopta un dialog tonic si deschis cu toate filialele si nu numai cu cele care va sunt obediente.
NU SUNTEM MANIPULATI, NU DORIM SA RUPEM FILIALA DIN A.N.C.M.R.R. SI NICI SA MIGRAM CU FORTE SI MIJLOACE IN S.C.M.D.
Dorim ca PROTESTUL militarilor in rezerva si/sau in retragere din Filiala Sector 5, sa fie perceput si apreciat pentru franchete, demnitate, puterea de a spune lucrurilor pe nume si ca un APEL la redesteptarea constiintei corpului de rezerva al Fortelor Armate.
In spiritul devizei „ONOARE-PATRIE-DEMNITATE”, si cu convingerea realismului mesajului nostru, va asiguram de respectul cuvenit varstei, profesiei, pregatirii profesionale si al dragostei de cariera militara.
Cu aleasa pretuire si demnitate militara,
Biroul Filialei Sectorului 5 al ANCMRR
(Pentru conformitate in calitate autor, Vicepresedinte Gl bg (r) Conf univ Florea SURDU)
NOTA. Prezentul PROTEST-APEL a fost adoptat in Adunarea Generala a Filialei Sector 5, din data de  06.03.2012 cu 182 voturi pentru, 6 impotriva, 0 abtineri, din totalul de 188 de membrii prezenti.




Acesta a fost Apelul.


Și acestea sunt părerile mele.

Într-o marți din luna martie 2012, 188 de membrii ai Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere s-au adunat într-o adunare generală, unde au votat Apelul de mai sus, adresat conducerii naționale a Asociației. Adică, un document care cere explicit demisia adresanților. Motivul acestei cereri-apel este că respectivii au încălcat statutul asociației și au devenit politici din apolitici ce ar fi trebuit să fie.

Din câte știu eu, această asociație se află sub „înaltul patronaj” al președintelui de Țară, în calitate de comandant al Forțelor Armate și sub patronajul Ministerului Apărăii Naționale, ministrul fiind „Președinte de onoare”. Mai politic de atâta nici nu se poate. Adică, avem de a face cu o asociație a primului politician al Țării și a primului politician al Armatei.

Sunt convins că, atunci când inițiatorii au stabilit acești „patroni”, nu s-au gândit la subordonare politică, ci la avantajele materiale pe care un asemenea patronaj le conferă. Ca dovadă, ei au primit sedii în clădirile Armatei, au chiar telefoane incluse în sistemul de comunicații militare, conducerea asociației este „consultată” în luarea deciziilor de avansare a membrilor săi și, probabil, chiar și a nemembrilor asociați de către respectivii politicieni-patroni și așa mai departe.

Deci, nu ar fi trebuit să fie nici o surpriză și nici un prilej de indignare sau apel când această „conducere” s-a hotărât să facă și pasul următor, adică să extindă patronajele și la partidul politic al patronului-președinte-de-onoare în vigoare.

În aceste condiții, cei 181 de semnatari ai Apelului ar fi trebuit să părăsească Asociația, dacă li se pare că a devenit prea politică, decât să ceară demisia „conducerii”, care nu a făcut decât să urmeze cursul firesc al lucrurilor. Dar, asta este treaba lor, nu a mea.

Treaba mea este să constat că această Asociație Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere nu are cum să reprezinte nici interesele membrilor asociați, nici pe cele ale Armatei României, atâta vreme cât este condusă politic. Ea este doar un instrument de putere al aceleiași puteri politice.

Iar, în zilele noastre, puterea politică este deosebit de particulară. Ea servește interesele unora, împotriva sau pe seama ignorării intereselor celorlalți. Iar Asociația în cauză reflectă exact acest lucru. Unora li s-au „mărit” pensiile, pe când altora le-au scăzut. Unii au fost avansați în grad, alții nu.

Dar, ca membri ai acestei Asociații, nici unii, nici alții nu pot sau nu au voie să constate și să ridice glasul împotriva dezastrului instituțional în care actuala putere politică, ce îi patronează, a împins instituția Apărării Naționale.

Nici măcar Apelul de mai sus nu spune nimic despre faptul că domeniul public al Apărării Naționale este subfinanțat până la jumătate din minimum necesar pentru a-și putea constitui puterea militară necesară îndeplinirii funcției de apărare a Țării.

Nu se spune nimic despre distrugerea completă a rezervei armate, ca forță și formă de apărare, Apelul reținând doar pierderea „gradului militar” al unor membri ai asociației.

Aflați sub „înaltul patronaj”, ei nu pot să îi spună patronului că acesta, în mod intenționat și trădător, nu a emis nici o viziune strategică privind apărarea națională, astfel încât nu știm unde suntem și unde mergem, altceva decât că suntem la mâna străinilor pentru a ne apăra ei Țara, fără să putem avea un cuvânt de spus nici măcar în această privință, cea a apărării comune, în NATO.

Nici celuilalt patron-președinte-de-onoare nu au voie asociații să îi amintească faptul că a „patronat” bulversarea legislativă a instituționalizării apărării, făcută cu bună știință și rea intenție, pentru un câștig financiar personal modest, în comparație cu magnitudinea dezastrului produs.

Și lista părerilor mele despre acest caz ar putea continua, dar mă opresc, deocamdată, aici.

miercuri, 14 martie 2012

duminică, 11 martie 2012

Huiduitul național


Pe parcursul a patru zile, domnul Băsescu Traian, președintele României, a ținut un „mesaj”, un „discurs” și un interviu. Aceste cuvântări prezidențiale au fost amplu mediatizate, transmise în direct și în reluare, precum și conspectate riguros de toate mijloacele de informare în masă, fie ele audio-vizuale sau scrise.

În condițiile în care Programul de guvernare, ce tocmai a fost aprobat de Parlament, cu putere de lege, odată cu investirea actualului guvern Ungureanu, este deja dat uitării și nu face deloc obiectul ordonării muncii Executivului pentru admnistrarea domeniului public, aceste cuvântări sunt tot ce poate fi mai aproape de indicații și chiar politici de guvernare a României de actuala „putere”. Deci, ar trebui să fie importante și atent investigate de oricine este interesat de mersul treburilor publice în Țară.


Numai că, acest comportament prezidențial, de a se cere la tribună ca să dea un mesaj Parlamentului și de a cuvânta cu alte două ocazii orchestrate special pentru el, este total nepotrivit cu regimul politic din România, ce se arogă a fi unul democratic, bazat pe domnia legii.

Ceea ce a făcut domnul Băsescu zilele acestea este copiat până la cel mai insignifiant detaliu după sistemul de emitere a „documentelor politice” în cadrul sistemului totalitar comunist, în care cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu deveneau imediat programe de guvernare și politici publice.


Similitudinile între cele două situații sunt uimitoare. Domnul Băsescu bate câmpii exact la fel ca tovarășul Ceaușescu, adică sare de la un subiect la altul fără nici o noimă. Și, la fel ca acesta, folosește concepte, noțiuni și chiar cuvinte cărora nu le cunoaște înțelesul, și face asta pentru a numi realități despre care nu are habar, cum sunt cele economice sau sociale. Ca să nu mai vorbim de lipsa totală a oricărei viziuni politice pe termen scurt, mediu sau lung.

Atât agențiile de propagandă guvernamentală, cât și presa de opoziție au evidențiat, în conspectele lor, anumte „mesaje” sau „direcții de acțiune” emise sau stabilite de domnul Băsescu, asupra cărora nu are nici un rost să ne oprim. Dacă acestea vor avea sau nu vreo însemnătate în viața noastră, rămâne de văzut.

Ceea ce putem remarca aici este că domnului Băsescu nu îi place să joace în rolul huiduitului național.

Fapt ce este atât de înțeles, cât și surprinzător, în același timp.

Este surprinzător pentru că nu ne-am fi așteptat ca domnul Băsescu, care s-a străduit cu îndârjire să își creeze un renume de bărbat cu obrazul gros, foarte încrezător în sine, până la misoginism și grobialitate, să dezvolte acum sentimente atât de delicate ca umilirea sau jignirea.

Dar este și de înțeles, pentru că domnul Băsescu este foarte influențat și influențabil de „undele” benefice sau, după caz, malefice, provenite din eter sau din ezoter.

Ca orice personalitate formată mai degrabă la „școala vieții” decât la școala științei și a muncii inteligente, domnia sa nu își poate explica, în intimitatea cugetării sale, succesele pe care le-a obținut pe parcursul existenței sale decât prin paranormal.

Pentru că nu este normal ca repetentul sau prostul clasei să ajungă șeful tuturor, deasupra celor bine pregătiți și educați, cum nu este normal ca un ins cu o inteligență mediocră să îi „prostească” cu atâta ușurință pe alții, mult mai deștepți decât el.


Ori, acest paranormal, condimentat cu personaje pitorești cum este domnul Manolea și cu cravate sau lenjerie de culoare mov ori violet, are, în închipuirea prezidențială, două fețe. Una favorabilă, care l-a ajutat pe domnul Băsescu să ajungă ceea ce nu ar fi meritat niciodată să fie, precum și una care îi face rău.

De aceea, domnul Băsescu Traian, președintele României, își pierde deosebit de ușor cumpătul, ori de câte ori este huiduit. Pentru că este bântuit de spiritul răului, venit din astral special pentru domnia sa.

Ceea ce îi dorim și pe mai departe, mai ales dacă aceste urări sunt făcute în Piață.

Nasul egipteanului


New York Times ne-a povestit că Partidul Nour din Egipt, islamist și ultra-conservator, l-a dat afară pe domnul Anwar-el-Balkimy, parlamentar în noul Parlament de la Cairo. Asta, după ce, cu câteva zile mai devreme, majoritatea parlamentarilor din același partid s-au perindat pe la căpătâiul patului de spital al aceluiași Anwar-el-Balkimy, cu vorbe de compasiune și urări de însănătoșire grabnică.

Domnul Anwar a fost găsit cu nasul în cârpe, cum se zice prin mahalalele Bucureștilor, sau cu el bandajat, cum se zice prin spitale. Și, întrebându-se lumea ce s-a întâmplat, domnul Anwar a spus că a fost victima unei agresiuni violente, săvârșite de mai mulți indivizi mascați și înarmați. Pe acest considerent, chiar Ministerul de Interne egiptean s-a interesat de soarta domnului Anwar-el-Balkimy și i-a înaintat regretele sale pentru suferința prin care a trecut.


Numai că acest domn deputat s-a aflat în spital, cu nasul bandajat, pentru că s-a gândit domnia sa că nu se face să fii deputat în primul Parlament democratic al Egiptului și să ai nasul mare. Așa că și-a comandat o operație estetică.

Dar, domnia sa nu putea recunoaște un asemenea adevăr. Și asta, nu din cochetărie, ci din rațiuni de partid. Pentru că domnul el-Balkimy a ajuns în Parlament pe listele partidului născut din mișcarea islamistă Salafi, care, în conservatorismul ei, crede că modificarea voluntară a anatomiei proprii este un păcat.

Așa că domnul deputat a făcut ceea ce știa domnia sa mai bine, ca orice politician fără frontiere – a mințit cu seninătate. S-a prefăcut că este o victimă a „sistemului” violent și contondent, rezultat din schimbarea de conducere politică la Cairo.

Numai că acest fapt, prin simpla sa banalitate, nu poate fi o știre.

Însă faptul că un partid politic, indiferent de culoare sau nuanțe, își impune cu fermitate principiile și scoate din rândurile sale pe oricine nu acceptă aceste principii sau percepte, este unul cu adevărat remarcabil.

Orice comparații cu situația politică din România vă aparțin în exclusivitate...

sâmbătă, 10 martie 2012

Romglezii


Tocmai când mă pregăteam să îl declar pe un anumit domn Radu Naum romglezul anului, a apărut în viața mea alt caz, cu argumente la fel de puternice pentru acordarea titlului.

Dar, ce este romglezul?

Romglezul este acea persoană care își caută cuvintele în limba română, pentru că îi vin în minte numai cele din limba engleză. Și, în efortul său de a spune ceva, le mai confundă sau nici măcar nu le găsește. Adică, un fel de fotbalistul ăla care a stat câteva luni în Italia și, la înapoiere, nu mai știa româna, apelând la „come si dice?” pentru a fi ajutat să își găsească limba maternă de reporterii români aflați la aeroport, pentru a consemna evenimentul revenirii. Numai că omul nostru are probleme în engleză, nu în italiană.

Cum am dat de domnul Radu Naum?

Eu sunt unul dintre cei care mă uit la filme clasice la televizor. Și unde sunt aceste filme, dacă nu la TCM (Turner Classic Movies)? Iar TCM are o rubrică de intermezzo „Eu și filmul”, în care diferiți domni și doamne apar să își mărturiesască legăturile lor de suflet cu arta cinematografică. Domnul Naum, calificat în subtitlu drept „comentator sportiv”, este unul dintre cei aleși să spună ceva despre acest subiect. Iar când o spune, constatăm cu uimire că domnia sa comite un caz unic de „false friend” sau prieten fals.


False friend este simptomul lingvistic prin care un vorbitor de limbă străină dă peste un cuvânt în acea limbă ce seamănă foarte mult cu un alt cuvânt din limba sa maternă, deci este aparent un cuvânt foarte prietenos, dar care are un cu totul alt înțeles. Fără să știe de acel alt înțeles, vorbitorul îl folosește în limba străină cu înțelesul din limba sa maternă, trezind, bineînțeles, confuzie, dacă nu chiar ilaritate.

Ei bine, domnul Radu Naum face exact invers! În cele două-trei fraze în care constă apariția sa televizată, dumnealui folosește, în limba română, un cuvânt cu înțelesul său din engleză! Domnia sa descrie starea pe care o avea pe când a văzut primul său film ca fiind opusă celei de „sobru” (pentru că se afla după un chef de o noapte, explică dânsul), pe când sobru în română înseamnă orice altceva decât „sober”, în engleză. Orice dicționar vă va explica diferența.

Toate bune și frumoase, însă, cu o postare pe blogul său personal, ce îi poartă numele, domnul Stelian Tănase vine să uzurpe domnului Radu Naum titlul de cel mai romglez pe care tocmai i-l atribuiesm.

Domnul Tănase evocă o întâmplare în care un cadavru a fost descoperit „într-un portbagaj”. Ceea ce n-ar fi remarcabil, dacă domnia sa nu ne-ar spune, mai departe, că persoana căreia îi aparținuse corpul pe vremea când trăia comisese o sinucidere cu „o supradoză de barbidurice”, de ajunsese moartă.  Ceea ce este remarcabil. De ce s-ar fi sinucis cineva prin otrăvire în portbagajul unei mașini?!? Cum persoana în cauză era o actriță americană cunoscută la vremea respectivă, m-am documentat și am aflat că ea murise și fusese găsită „in the back seat of her car”. Ceea ce înseamnă „pe bancheta din spate a mașinii ei”, iar nu în portbagaj. Care portbagaj se află, într-adevăr și în cele mai multe situații, în partea din spate a mașinii, dar nu este un loc în care să te așezi.


Nu am fi ajuns la domnul Stelian Tănase și traducerea aiuristică a domniei sale dacă nu aș fi fost atras de titlul postării, care începe cu „EVER GREEN” și se continuă cu un punct, ceea ce oferă o atracție aparte. Pe de o parte, prin faptul că folosește două cuvânte englezești, care nu sunt traduse în română și nici nu au o răspândire largă pentru ca cineva să creadă că toată lumea știe ce înseamnă. Nici în limba engleză ele nu înseamnă mare lucru. Dacă este să aibă un înțeles, ar fi trebuit să fie doar un singur cuvânt compus (evergreen) și nu două. Iar, pe de altă parte, introduce și un semn de punctuație ce nu se folosește niciodată într-un titlu, nici în română, nici în engleză.

Astfel încât domnul Stelian Tănase se singularizează într-un candidat fără egal la titlul de romglez al anului, chiar dacă mai sunt nouă luni și ceva de parcurs până la capăt.