sâmbătă, 7 februarie 2015

Legea pensiilor militare pe întelesul meu

În buna dimineață de sâmbătă, în loc să dau la zăpada căzută pe mașină azi-noapte, procrastinez în fața laptop-ului. De data asta, este vorba despre proiectul legii pensiilor pentru militari.


Situația actuală a pensiilor pentru militari este destul de clară. În urmă cu cinci ani, Guvernul Boc din Regimul Băsescu a găsit de cuviință să „unifice” toate formele de pensie existente în plată la acea dată într-o singură formă, cea a pensiei de asigurări sociale, plătită prin sistemul public de asigurări sociale.
Pe baza acestui deziderat, căruia îi putem spune foarte adevărat pretext, guvernanții din sectorul militar al domeniului public, în frunte cu ministrul de atunci al apărării, Oprea Gabriel, au aranjat prin lege transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale nu prin schimbarea denumirii și originii sumelor datorate pensionarilor, sumele înșile rămânând aceleași, ci prin „recalcularea” și „reconvertirea” acestor sume, astfel încât o treime din pensionarii militari să primească mai puțin, o treime mai mult și restul să rămână cam cum a fost.
Pentru a face așa ceva, a fost necesară încurcarea tuturor prevederilor legale și normative, astfel încât să nu se poată realiza o transformare unitară, corectă și cinstită a pensiilor dintr-un tip în altul, dar să se obțină un control discreționar al funcționărimii puse să facă această „reconversie” asupra fiecărei pensii în parte, concomitent cu imposibilitatea certă a pensionarilor militari de a avea vreun cuvânt de spus asupra rezultatului procesului, fiecare pentru pensia lui sau a ei.
Au urmat trei ani de suceli și învârteli, în care treimea perdantă a pierdut din drepturile sale de plată, treimea ce a rămas cam cu aceiași bani a rămas și mulțumită că nu a pățit mai rău, iar treimea cu sporirea pensiei prin „reconversie” l-a votat pe „binefăctătorul” Oprea într-o veselie, în alegerile din 2012, astfel încât acesta, din ministru, a ajuns ditamai vice-prim-ministru. În mărinimia sa fără egal, acest vice-prim-ministru a „insistat” pe lângă finul său de botez al copilului, care este și premier, pentru ca cei văduviți de bani să primească măcar cât primeau în urmă cu ani, pe când erau pensionari militari de stat.
Astfel, în momentul de față, avem pensionari în sistemul public de asigurări sociale ce primesc o pensie de sigurări sociale prin casele sectoriale de pensii de pe lângă ministerele și serviciile încadrate cu militari. Deși nimeni dintre acesti militari nu a contribuit vreodată la sistemul public de asigurări sociale, unii primesc o pensie mult mai mare decât cea cu care se pensionaseră militar, ca și când ar fi contribuit mai mult, alții primesc cam la fel, iar alții primesc mai puțin. Aceștia din urmă beneficiază însă de marea mărinimie a nașului Oprea și a finului premier amintiți mai sus și sunt plătiți cu câți bani erau plătiți acum cinci ani, înainte de „reconversia” pensiilor lor, calculate atunci corect și onest, la trecerea în rezervă. Nu vor avea însă parte de nicio majorare până când pensia lor nu va valora, real, exact cât ar trebui să fie dacă ar fi fost redusă așa cum au decis funcționarii din casa sectorială de pensii că trebuie redusă, deoarece ar fi contribuit mai puțin la fondul de pensii de asigurări sociale, la care oricum nu contribuiseră deloc, nici ei, nici ceilalți. Acești pensionari cu pensii înghețate au mai suferit și plata redusă a pensiilor „reconvertite” pe o durată de vreo 20 de luni, bani pe care nu i-au mai văzut vreodată, deși îi meritau, atâta vreme cât pensia lor militară de stat fusese calculată și stabilită cu respectarea riguroasă a legii de atunci, deci fără să fi înșelat în vreun fel statul.
În condițiile în care finul premier, domnul Ponta Victor, a ales să candideze pentru funcția supremă în stat, cea de președinte al României, nașul vice-premier a „insistat” din nou pe lângă finul său să promită revenirea pensionarilor militari la pensiile lor militare de stat, cum le avuseseră în urmă cu cinci ani. Ceea ce candidatul a promis.
Acum, după ce au trecut alegerile prezidențiale, pe care candidatul nostru le-a pierdut cu deplină penibilitate, în pofida sprijinului nețărmurit oferit de pensionarii militari gratificați cu pensii mărite și de cei cu promisiuni de revenire a pensiilor lor așa cum erau ele pe vremuri, s-a pus în „discuția publică” un proiect de lege pentru pensiile militare.
Când zic „s-a pus în discuție” folosesc impersonalul cu deplină intenție, așa cum limba de lemn este folosită ca să nu spun cine face așa ceva, deoarece nu se știe niciodată dacă face bine sau rau, dar nu trebuie să îl supărăm cumva pe nașul Oprea Gabriel, dacă despre domnia sa este vorba.
Un prieten, colonelul Marin Neacșu, de la Craiova, a avut răbdarea și dârzenia să urmărească aceste „dezbateri publice”, precum și rezultatul lor secvențial, în procesul legislativ românesc de formulare și promovare a legilor. Așa că, oricine ar fi intesat de stadiul actual al acestei „inițiative legislative” poate să facă o vizită site-ului În cuiul cătării, unde va găsi toate informațiile, plus o mulțime de idei pertinente, privind motivația comportamentului uneori bizar al actorilor intrați în scenă cu ocazia acestui proces legislativ, între care se individualizează la rampă, în afară de naș și fin, ministrul apărării și șefii așa-ziselor organizații de reprezentare a unora dintre militarii inactivi.
În ceea ce mă privește, eu consider complet nejustificat interesul dat textului de lege, precum și procesului de formulare a lui, din mai multe motive.
În primul rând, cei care l-au scris, precum și cei care l-au dictat sunt tot aceiași care au scris și dictat și textele anterioare de lege privind pensiile militarilor, de cinci ani încoace. Sunt cei care au trebuit ulterior să revină cu ordonanțe de urgență sau chiar cu legi cu un singur articol, prin care să pună o oarecare noimă în propriile lor prevederi legale, odată ce acestea au început să fie aplicate și s-a putut constata cu ochiul liber cât de idiot fuseseră ele scrise. Adică, nu există nici cea mai mică dovadă că oamenii ăștia, chiar dacă ar fi cei mai onești și mai bineintenționați oameni din lume, ar fi acum în stare să scrie vreun text de lege coerent, aplicabil și funcțional. Pentru că au mai avut ocazia să o facă și nu au fost în stare.
În al doilea rând, atâta vreme cât în procesul de redactare a legii pensiilor pentru militari este implicat domnul Oprea Gabriel, trebuie să ne gândim că domnia sa nu va face altceva decât ceea ce a făcut și în trecut, adică să folosească prilejul legiferării pensiilor pentru finanțarea cu banul public a membrilor propriului său partid. Ceea ce nu este altceva decât o formă de gratificare a muncii de partid depusă de aceștia pentru domnul Oprea personal ori pentru finii săi. Acestei forme de gratificare i se adaugă acordările de grade militare civililor sadea, avansările nelegale și nejustificate ale micilor militari și agățarea în piepul lor a unor medalii și ordine de stat, așa cum ne-a prea obișnuit acest domn Oprea G.
În al treilea rând, în jungla publică din România mișună tot felul de animăluțe cu blana roasă și murdară, care își arogă tot felul de titluri și care se pun și auto-propun în tot felul de frunți ale diferitelor haite ori turme ce populează această junglă. Desigur, am folosit aceste metafore pentru a-i indica pe șefii sindicatelor și asociațiilor ori fundațiilor cu pretenții de reprezentare a propriilor lor membri de sindicat ori asociați. În ultimii cinci ani, acești șefi, inamovibili, de altfel, nu au dovedit nici măcar într-o singură ocazie că muncesc și conduc organizațiile proprii în interesul propriilor membri, ca să nu mai vorbim de interesul întregului corp al militarilor pensionați. Însă, au fost nenumărate exemplele în care aceștia s-au pus deschis în slujba guvernanților, primind în schimb mici gratificații, cum ar fi băgarea în seamă la recepții și adunări festive, vreun sediu în clădirile statului, cu permisul de intrare aferent, vreun telefon „scurt” sau „militar” instalat pe birou, cu care să poată aranja vreo avansare în grad în rezervă a celor ce merită asta, ori cumpărarea vreunui porc de la secția gospodărie a vreunui comandament și altele de aceeași valoare. Ei bine, aceste animăluțe ponosite au pretenția că sunt implicați în redactarea legii noastre. Dacă este așa, atunci ce rost ar mai avea ca eu să o citesc? Știu de pe acum că va fi doar o înșiruire de inepții și de „prevederi” prin care vizuinele animăluțelor să fie făcute cât mai confortabile. Și atât.
Nu în ultimul rând, orice lege a pensiilor militare ar trebui redactată și promovată într-un context legislativ cuprinzător. Ceea ce nu este cazul în momentul de față. Adică, sunt ferm convins că nu se ține seama de faptul că legea privind forțele armate, legea privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, legile securității naționale, cele care reglemenetează activitatea serviilor de informații și a celorlalte structuri militarizate, legile privind statutele cadrelor militare, legea mobilizării și rezervei armate și alte legi se află în momentul de față în diferite forme de redactare, modificare sau promovare spre aprobare în Parlamentul României. Ori, aceste multe și diverse legi au o legătură intimă cu legea pensiilor militare, deoarece aceasta se referă, ori ar trebui să se refere și la finanțarea rezerviștilor militari, indiferent de categoria lor militară.
Așa că nu văd ce rost ar avea o lectură intermediară a unui text de proiect de lege scris de nepriceputi, text care urmează să mai sufere modificări făcute de alți nepricepuți dar și de cei interesați exclusiv de propriul lor interes personal sau de partid, mai ales atunci când orice păreri, opinii sau propuneri aș avea eu de pe urma lecturii s-ar topi între cei ce au pretenția absurdă că m-ar reprezenta și pe mine în relația lor intimă și dezagreabilă cu șefii de la stat.
Cam acesta este înțelesul pe care îl dau eu legii pensiilor pentru militari.