marți, 10 februarie 2015

Perspectiva păcii sau a războiului

Miercuri, 11 februarie 2015, la Minsk, în Belarus, urmează să aibă loc negocierile finale între președinții Franței, Rusiei și Ucrainei, și cancelarul Germaniei, pentru convenirea unui acord cuprinzător de încetare a ostilităților între forțele separatiste pro-ruse și forțele guvernamentale în estul Ucrainei. În paralel, tot în Minsk, se prevede să aibă loc o altă întâlnire, pe același subiect, la care să participe și reprezentanții separatiștilor ruși din Ucraina.


„Este una dintre cele din urmă șanse”, a apreciat sâmbătă, 7 februarie, la televiziunea France 2 președintele Francois Hollande, completând că alternativa la acest acord ar fi războiul. Duminică, 8 februarie, cei patru șefi de stat și de guvern, ce se pregătesc pentru negocierile de la Minsk, au ținut o îndelungată video-conferință între ei, în continuarea unor discuții avute față-în-față, la Kiev, între cancelarul federal german Merkel, președintele francez Hollande și președintele ucrainean Poroshenko, în ziua de joi, 5 februarie, și la Moscova, între cei doi occidentali amintiți aici și președintele rus Putin, în ziua de vineri, 6 februarie. Iar, dacă vă întrebați unde sunt americanii în toate aceste pregătiri, aflați că luni, 9 februarie, doamna cancelar Angela Merkel i-a făcut o vizită la Casa Albă președintelui american Barack Obama, vizită în care au discutat și problema păcii și războiului din Ucraina.
Rămâne să vedem ce se va întampla maine, miercuri, la Minsk. Așa cum ramane sa vadă și Uniunea Europeană, care a amânat pentru după întalnire luarea unei decizii privind o nouă rundă de sacțiuni economice și diplomatice aplicate Federației Ruse. Așa cum și Statele Unite ale Americii vor lua tot după această întâlnire măsuri de înarmare a Ucrainei cu armament serios, ori doar cu elemente de sprijin.
În mod firesc, după întâlnirea de la Minsk, ne putem aștepta la unele rezultate notabile și vizibile atât pe teren, cât și în plan diplomatic și economic. În general, șefii de state și de guverne nu se adună să stea de vorbă fără ca această vorbă să aibă consecințe, decât dacă sunt presați să facă asta. În cazul statelor despre care vorbim noi aici, nu sunt în lume prea multe surse care să poată pune presiune pe șefii lor. Așa că ne așteptăm ca ei chiar să aibă rezultate palpabile în urma eforturilor făcute.
Din păcate, aceste rezultate nu vor aduce pacea, de-adevăratelea, cum nu vor preveni nici războiul, dacă este să aibă loc vreunul, altul decât cel civil, ce deja ține de vreo zece luni încoace. Marea realizare a întâlnirii celor patru la Minsk ar putea fi doar oprirea băii de sânge nevinovat din estul Ucrainei. Ceea ce nu este puțin lucru. La asta s-ar putea adăuga o amânare a înăspririi sancțiunilor deja aplicate unor persoane și firme din Federația Rusă și din estul Ucrainei, precum și atenuarea izolării diplomatice a Rusiei.
În concret, la Minsk se urmărește realizarea unui acord prin care forțele combatante din Ucraina să fie separate de o zonă demilitarizată suficient de largă, astfel încât să nu se mai poată lovi între ei cu artileria. Asta presupune o fâșire lată de vreo 50 – 70 de km, cum a apreciat președintele Franței și va fi un pas înainte față de acordul de încetare a focului convenit tot la Minsk, în septembrie 2014, acord ce a fost încălcat de nenumărate ori de ambele tabere, imediat după semnarea lui, tocmai pentru că nu a cuprins și măsuri de prevenire a lovirii cu foc a taberei adverse.
Nici nu s-ar putea dori mai mult decât atât. La Casa Albă, doamna Merkel a reamintit americanilor și Lumii că adevărata problemă a conflictului ucranean este că Federația Rusă a atacat „interesele ordinii de pace în Europa” prin „violarea integrității teritoriale a Ucrainei în două aspecte: în Crimeea, dar și în Donetsk și Lugansk”. Așa că Europa va rămâne într-un contact strâns cu Statele Unite în problema sancțiunilor și inițiativelor diplomatice prin care se transmite „un semnal foarte serios Rusiei” că nu este acceptabil comportamentul pe care Rusia l-a demonstrat până acum.
La Minsk nu se va discuta așa ceva, adică refacerea integrității teritoriale a Ucrainei. Nu se va discuta revenirea la starea de pace pe continentul european de dinainte de anexarea Crimeei la Federația Rusă, de acum aproape un an. Nu se vor discuta nici amenințările recente pe care diferiți reprezentanți ai Rusiei, ori voci din Rusia le proferează la adresa Occidentului, a NATO sau chiar a statelor de proximitate din Uniunea Europeană și NATO, cum este România. Adică, nu se vor discuta problemele majore ale păcii și războiului în Europa, deși ele devin pe zi ce trece tot mai presante.



4 comentarii:

  1. În cazul unui eșec al diplomației, înarmarea Ucrainei de către americani (care par mai interesați de granițele Europei decât europenii însăși, ultimii încercând varianta dialogului în locul trimiterii de armament și efective militare) va avea efectul de a-i descuraja pe ruși și de a aplana conflictul, nu-i așa? Sau poate are scopul de a-l intimida pe Putin, despre care tot presa americană scria, zilele acestea, că e bolnav psihic, o descoperire de dată recentă? În nici un caz nu va duce la escaladarea conflictului, nu?

    Just wondering.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Razboiul altul decat cel civil este posibil, dar improbabil. O confruntare armata intre rusi si ucraineni, indiferent de cine ar fi initiata, nu va avea obiective realizabile. De aceea, este de presupus ca militarii insisi se vor abtine de la denclasarea ostilitatilor directe, pe principiul ca niciun comandant militar cu capul pe umeri nu va declansa un razboi pe care stie ca nu il poate castiga.

      Ștergere
    2. Poate am citit eu greșit presa. Lăsând la o parte titlurile alarmiste (de genul „războiul este inevitabil”, lucru care nu e doar greu de crezut ci și fals), articolele pe care mi-au căzut ochii în ultimele 24 de ore subliniau două lucruri. Primul, că inițiativa celor doi președinți și lideri de stat (francez și german), este, după propria lor declarație, ultima șansă de a evita un război, fără a se preciza exact ce înseamnă acel război. Al doilea, că unii oficiali americani au început să se pronunțe pentru trimiterea de efective și echipamente militare în Ucraina, suficiente cât să se poată opune armelor moderne, rusești, cu care luptă separatiștii din est, în timp ce oficialii europeni insistă pe găsirea unei soluții diplomatice. Concluzia pe care am tras-o de aici a fost că, dacă negocierile de mâine eșuează, toată lumea se așteaptă la o escaladare a conflictului din Ucraina, unde separatiștii proruși vor lupta susținuți de Ruasia în timp ce militarii ucrainieni vor lupta susținuți (direct și fățiș) de americani. Iar asta nu sună deloc bine, evident.

      Ștergere
    3. Nu este nicio necunoscută aici. Chiar dincolo de declarații, avem de a face cu două lucruri total distincte. Unul este războiul civil care produce prea multe victime colaterale și care trebuie oprit tocmai pentru asta. Oprirea războiului civil nu înseamnă nimic altceva decât asta, că nu vor mai fi confruntări violente între beligeranți, respectiv între separatiști și guvernamentali. Al doilea este obținerea unei victorii cât de cât valoroase, de oricare din părți. Numai că asta nu se poate întâmpla fără implicarea militară și pe față a Rusiei. Ori, dacă Rusia intră în război, fie vrând, fie nevrând, înseamnă că va fi război între Kiev și Moscova, nu numai între forțele locale din estul Ucrainei. Ceea ce este cu totul altceva. Așa cum ziceam mai sus, pentru un astfel de război nu există soluții de victorie militară pentru niciuna dintre cele două state (separatiștii nici nu mai intră în ecuație). Nici dacă Rusia recurge la armamentul său nuclear tactic.

      Ștergere