luni, 20 iunie 2016

Cum, nu mai merge si asa?

Toată săptămâna trecută, românii din fața televizoarelor au putut să vadă cum arată străinătatea fotbalistică, în raport cu România fotbalistică. Nu știu însă câți au înțeles ceea ce au văzut.

Foto: theguardian.com

Oare câți și-au dat seama că fotbalul înseamnă mult, în ochii străinătății, dar nu înseamnă totul? Așa cum culorile naționale înseamnă enorm de mult, dar mai este ceva în plus față de simbolul lor. Meciurile nu s-au câștigat după cât de tare s-a cântat imnul și nici după cât de multă vopsea națională și-au pus pe nas spectatorii din tribune. Ele s-au câștigat exclusiv după cât de bine s-a jucat fotbal în teren.
Într-o Europă cu o jumătate de miliard de suflete este credibil să bănuim că vreo trei sute de milioane știu ceva despre fotbal, vreo sută de milioane știu să joace fotbal, vreun milion sunt legitimați ca jucători la cluburi, vreo sută de mii fac bani din jucatul jocului și alte activități conexe și vreo mie de jucători reprezintă naționalele lor în turneele de calificare și în cel final.
Aceeași proporție europeană se poate bănui că există și în fotbalul românesc. Deci, România este în rândul lumii sau, mă rog, al Europei, în ceea ce privește fotbalul. De altfel, s-a văzut asta și la televizor. Toți jucătorii români, inclusiv rezervele, aveau echipament de aceeași calitate ca toți ceilalți, aveau două picioare, două mâini, două urechi așa mai departe. Se deosebeau doar că unii aveau barbă sau erau tunși zero, pe când alții erau spâni și cu plete. Sau erau dați pe cap cu șampon anti-mătreață, amestecat cu ulei, ca să le stea cărarea dreaptă și când loveau mingea cu capul.
În asemenea condiții, este evident că România a avut rezultatele pe care le-a obținut la turneul final din Franța, organizat de federația europeană de fotbal, datorită exclusiv nivelului atins în pregătirea fotbaliștilor și a echipei naționale, în ansamblul ei.
De unde și concluzia: dacă, vreodată, cineva va dori ca echipa României să obțină alte rezultate, tot ce are de făcut este să o pregătească pentru acele rezultate dorite. Cu tot ce înseamnă asta. Respectiv și cu componenta teoretică, științifică, și cu componenta de informații, și cu componenta fizică, și cu componenta tactică, și cu componenta tehnică, adică cu măiestria de a da cu piciorul în minge. Ceea ce n-ar trebui să fie foarte complicat, având în vedere că sport de echipă mai simplu și mai ne-asistat de echipamente sofisticate decât fotbalul nu există.
Desigur, sunt mulți români nemulțumiți de rezultatele obținute săptămâna trecută de românii fotbaliști, în Franța. De fapt, nemulțumirea lor este mai degrabă o ciudă. Le este ciudă că selecționerul nu a selecționat alți jucători, care ar fi dat mai bine cu piciorul în minge și, mai ales, care ar fi dat cu mingea în direcția porții adverse, din careu, nu lateral sau înapoi, cum au făcut cei de pe teren, de nenumărate ori.
Le mai este ciudă că fotbaliștii nu s-au pregătit fizic mai bine, să reziste măcar cât ține meciul, fără prelungiri, în loc să cadă din picioare după o jumătate de oră de stat pe teren. Că ce mare lucru este să înveți să alergi vreo zece kilometri într-o oră și jumătate? Orice militar antrenat aleargă zilnic mai mult decât atât, într-o oră. Fără să se plângă și fără să ceară cantonament de recuperare, medic, maseur și altele.
Chiar! De ce nu s-or fi pregătit deloc ai noștri? De ce nu s-au priceput să joace mai bine? Ce le-a lipsit? Și, mai ales, cum de nu ne-am dat noi, publicul, seama că ei sunt nepregătiți și nepricepuți în jocul ăsta? Unde ne-a fost capul când am investit în ei pasiune, atenție și chiar bani? Pe ce ne-am bazat?
Avem un singur răspuns la toate aceste întrebări. Iar acest răspuns răsare ori sare în ochi imediat ce ne uităm la echipa națională de fotbal a României, comparativ cu toate celelalte echipe occidentale de fotbal. Noi ne-am bazat pe mentalitatea românească, aia cu „lasă, că merge și așa!”
Asta, pe când, în tot Occidentul european, mentalitatea care predomină este cea care zice că, dacă tot te apuci să faci ceva, atunci de ce nu ai face acel ceva cât poți tu de bine?! Indiferent de rezultatul dorit și de recompensa așteptată!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu