luni, 13 iunie 2016

Muscătorul român

În limba română, cuvântul cur provine din latinescul culus și este indexat în dicționare ca aparținând limbajului popular. Deși este un cuvânt neacademic, toată lumea vorbitoare de română știe ce înseamnă un cur. Mai puțină lume știe însă ce înseamnă expresia a mușca de cur. Această sintagmă este indexată într-un singur dicționar, cel de argou, unde se pretinde că ar aparține limbajului vulgar.

Foto: redbubble.com

În acel unic Dicționar de argou al limbii române (G. Volceanov, Ed. Niculescu, 2007), lucrare neoficială, de altfel, se spune că a mușca de cur înseamnă „1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.”
Desigur, putem folosi această expresie și cu definițiile consemnate în dicționarul de argou. Dar expresia trebuie înțeleasă mai amplu. Pentru că, a mușca de cur se referă la atitudinea sau, măcar la gestul unei javre care își atacă victima pe la spate, o mușcă și apoi fuge înainte ca victima să reacționeze, în speranța că, făcând așa, scapă de oricare ar putea fi represaliile pe care gestul său le-ar fi putut isca. Pentru că este practic imposibil ca să dai cu piciorul după un atacant pe la spate. Trebuie mai întâi să te dumirești ce ți se întâmplă, apoi să te întorci, să vezi cine te mușcă de jos și, abia după aceea, să faci ceva cu javra mușcătoare. Care javră, între timp, s-a îndepărtat la o distanță de siguranță.
Așa că nu gestul contează, ci cine îl face. Mușcătorul de cur va fi întotdeauna unul mic, atât ca statură socială cât și morală, laș și pervers, în sensul că îi este frică tot timpul, dar nici nu se poate abține, așa că se furișază dosnic și josnic, pentru a-și satisface pornirea perversă, care îl mănâncă. Și mai este și atât de slab, încât nu este în stare să facă față nici celei mai simple confruntări față în față.
De obicei, un asemenea mușcător de cur mușcă orice cur cu orice mușcătură apucă. Adică, nu este selectiv nici în privința victimei, nici în privința subiectului cu care își atacă victima. De aceea îi și este mușcătorului foarte ușor să își satisfacă perversiunea. Pentru că, pentru mușcătorul de cur nu contează victima, ci doar ceea ce a reușit el să întreprindă.
Când vorbim de mușcătorul român de cur, nu ne referim la orice român care mușcă de cur pe oricine. Ne referim, specific, al cel ce a dobândit apucătura asta cu mușcatul de cur doar pentru că este român.
Cum ne dăm seama? În primul rând, pentru că doar între români se poate înlocui dezbaterea de idei cu mușcatul de cur. În al doilea rând, pentru că doar între români se pot aduce în discuție invective și înjurături care să înlocuiască argumentele pro sau contra. În al treilea rând, pentru că doar la români găsim egalizarea discursului public la nivelul cel mai de jos, la care poate ajunge și mușcătorul de cur, dacă se ridică în vârful picioarelor. În al patrulea rând, pentru că doar între români se pot aduce în discuția publică subiecte periferice sau chiar complet irelevante, subiecte care să ocupe locuri importante de agendă și să consume energiile necesare abordării marilor subiecte strategice, doar pentru că aceste subiecte periferice, irelevante, se pretează cel mai bine la mușcătura de cur. În fine, pentru că noi, românii, ne-am obișnuit atât de mult cu acest comportament al mușcătorilor noștri de cur, încât ni se pare că el, comportamentul, este unul firesc, definitoriu pentru românismul nostru ancestral.
Întrebarea cea mai importantă, legată de acest subiect, este dacă, vreodată, un mușcător român de cur ar putea să sufere vreo mutație? Să ajungă să muște de ceafă, de exemplu. Sau, nu doar să muște și să fugă, ci să muște până își omoară victima.
Deocamdată nu avem niciun răspuns la această întrebare. Tot ce putem constata este că mediul online este foarte propice mușcatului de cur. Români de-ai noștri, altfel anonimi, inși cu identități false, alți inși cu identități parțiale se înghesuie să muște de cur pe cine apucă. Indiferent de persoană și de subiect.
Sunt totuși subiecte care pot îngrijora. Așa cum creșterea exponențială a mușcătorilor de cur trebuie să ne îngrijoreze. Pentru că, în alte părți, s-a produs deja mutația de la simpla mușcătură de cur la mușcătura de beregată. Exemplele pe care le avem din alte colțuri ale Lumii ne arată că nu trebuie să așteptăm ca toți mușcătorii de cur să se transforme.
Este suficient ca unul singur la un milion să sară pragul de la vorbă la faptă, pentru a avea o tragedie, cum a fost cea recentă, dintr-un club din Orlando, Florida, unde și-au pierdut viața aproape 50 de nevinovați, iar alții peste 50 se află în spital, în diferite stări de gravitate a rănilor suferite de pe urma împușcării. Asasinul fiind exact un mușcător american de cur radicalizat și cu mintea razna., care nu înțelesese și pace de ce niște concetățeni de-ai săi au dreptul la viață, la dragoste și la petrecere, la râs și la voie bună, în condițiile în care ei sunt homosexuali sau lesbiene.
Deocamdată, mușcătorii români îi mușcă de cur pe cei ce iși exprimă îngrijorarea față de recrudescența violențelor provenite din ură și care simpatizează, totodată, cu victimele acestei violențe și cu familiile și nația acelor victime.
Ce ne vom face, însă, când mușcatul de cur nu le va mai ajunge? Când vor vrea să le curgă printre dinți sânge, în loc de produsele firești ale părții anatomice mușcate? Chiar și numai unuia dintre ei?