Alexandru Tocilescu a plecat în eternitate mult înainte de vremea sa. A fost regizor de teatru și film. Dintre toți creatorii de artă, regizorul trebuie că este cel mai aproape de ideea de Dumnezeu, pentru că zămislește ființe ale scenei și ecranului, pe care le îndrumă apoi în drumul lor prin viața aceea efemeră, de câteva ore.
De multe ori, el, regizorul, este chiar mai norocos decât Dumnezeu, pentru că zămislirile sale chiar îl ascultă, nu se răzvrătesc și nu încep să creadă în alt creator, care le-ar putea aduce un mai bine pământesc, cum pățește Dumnezeul cel Mare cu multe dintre făpturile sale umane.
De azi-noapte, Alexandru Tocilescu are ocazia să schimbe note de creație cu propiul său Creator divin. Și are o veșnicie la dispoziție să tot facă asta. Sunt convins că ambii au ce învăța unul de la celălalt.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Încă un suflet în corul îngerilor!
RăspundețiȘtergereFie-i odihna veșnică!