O scrisoare deschisă

Ca omul neumblat prin hățișurile activității militarilor care nu mai sunt militari dar vor totuși o pensie, oricare ar fi ea, numai pensie să fie, nici nu știam că există o asociație „națională a cadrelor militare în rezervă și în retragere”, până în seara asta, când mi-a parvenit vestea că Biroul permanent central al acestei asociații i-a trimis un „raport” președintelui de „onoare” al aceleiași asociații, ministrul „Apărării Naționale, Excelenței Sale Domnul General (r) prof.univ.dr.Gabriel OPREA”.

Dacă nici dumneavoastră nu știați nimic de această asociație, să vă spun repede despre cine este vorba, după care să vedem ce este cu raportul biroului permanent central către președintele de onoare. Nu am să vă plictisesc cu informații tehnice, ci doar cu ciudățeniile situației.

Prima ciudățenie este că asociația poartă numele „Alexandru Ioan Cuza” și se situează sub „înaltul patronaj al Președintelui României și sub președinția de onoare a ministrului Apărării Naționale”.

De fapt, este vorba de un set de ciudățenii, dintre care, cea mai inimaginabilă este că actualul președinte de țară, domnul Traian Băsescu, a acceptat acest înalt patronaj pentru o organizație care poartă un nume reprobabil în logica sa prezidențială, respectiv pe cel al primului domnitor român care a abdicat din funcție, în condițiile în care este de notorietate că domnul Traian Băsescu, președintele de România, dezavuează cu fermitate și vituperează cu rigiditate gestul oricărui șef de stat de a părăsi funcția aceea înaltă, în loc să moară cu dușmanul de gât, așa cum ne-a explicat cu drag fratele lui, sau al domniei sale, după cât de politicos vreți să îl identificați pe Băsescu, că ar face acesta dacă i s-ar cere un asemenea lucru sau unul asemănător, cum ar fi demisia.

Adică, este deosebit de curios cum de domnul Traian Băsescu, președintele țării noastre dragi, a acceptat să își pună înaltul patronaj peste numele de Alexandru Ioan Cuza, în loc să îl desconspire pe acesta ca pion al Austro-Ungariei și slugă a Prusiei, care, într-un mare ceas de răstriște în istoria zbuciumată a țării abia unite, a dezertat de la slujba în care îl pusese poporul și a făcut astfel loc unei dinastii care a dat pe cel din urmă rege al României, tot un abdicat și un slugoi, dar de data aceasta al sovieticilor. Ciudat, nevoie mare!

Apoi, este ciudat ce caută președinția de onoare la „ministrul Apărării Naționale”. Deși grafia este extrem de originală, cu „ministrul” scris cu literă mică și domeniul unde este el sau ea ministru cu grafie de nume propriu, nu înțelegem cum poate o funcție să își asume o responsabilitate de onoare. Eu credeam că numai oamenii, indivizii, pot face acest lucru, nu și funcțiile pe care aceștia sunt. Adică, cum de poate ajunge această președinție să fie inclusă între atribuțiile de serviciu ale funcției oficiale, de stat, astfel încât oricine ocupă funcția ajunge automat și președinte de onoare al unei asociații?!? Dacă, să zicem, domnul Cornel Dobrițoiu ajunge din ministru în cabinetul din umbră chiar ministru adevărat al apărării naționale, este oare el obligat să devină, automat și președintele de onoare al acestei asociații? Dacă nu vrea, atunci mai poate fi ministru? Sau, invers, dacă nu vrea mai poate exista asociația, sau trebuie să își schimbe statutul, să pună pe altcineva președinte de onoare? Tare ciudat, nu-i așa?

Tot din antet aflăm că asociația aceasta are un sediu în clădirea Cercului Militar Național, căruia ei îi zic „Palat”, ca să se dea mari, probabil. Și mai beneficiază și de comunicații de stat și militare, prin sistemul de comunicații integrate STAR și „scurt”. Câte asociații „persoane juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, independente, apolitice, nonprofit și deschise” cunoașteți dumneavoastră că beneficiază de asemenea facilități? În continuare, deosebit de ciudat!

Restul informațiilor despre organizația în cauză le puteți afla dacă vă duceți pe pagina de web dedicată ei, la adresa internet www.ancmrr.ro V-am indicat această adresă, pentru că este foarte greu de găsit ceva despre ei pe Google, deși domnul Traian Băsescu, președintele de România, face reclamă acerbă acestei firme internaționale, adică Google.com.

Deci, cu numărul din registrul de evidență a documentelor 775 din data de 13 septembrie 2011, adică de ziua pompierilor militari, biroul permanent central al asociației non-profit „Alexandru Ioan Cuza”, îi trimte un raport președintelui său de onoare, cu numele de Oprea, titlul de „General (r) prof.univ.dr.” (rețineți, general cu G mare!), funcția de ministru și alintătura de „excelența sa”.

Raportul îl puteți citi aici, cu precizarea că pagina dedicată asociației nu cuprinde acest document.

Acest raport este prezentat ca o scrisoare, ce, prin publicare, a devenit deschisă și supusă comentariilor. De aceea trebuie să îi spun, la rândul meu, președintelui de onoare al lui „Alexandru Ioan Cuza” din „Palatul Cercului Militar Național” câteva vorbe la fel de deschise, deoarece eu nu am nici un abonament la circuitele „scurt” sau „STAR”, ca să putem vorbi la secret.

Asociația îi raportează președinelui de onoare că îl roagă să le dea „sprijinul politic” pentru a modifica ordonanța devenită lege prin care se recalculează pensiile de asigurări sociale foste pensii militare de stat, în sensul ca cei cărora li se diminuează aceste pensii să primească la fel de mult cât primeau și până acum. Cică ar fi vreo 8.000 de asemenea pensionari la Ministerul Apărării Naționale. Mai apreciază Biroul permanent central al lui „Alexandru Ioan Cuza” că astfel s-ar „încheia definitiv problemele pe care acțiunea de recalculare și revizuire a pensiilor militare le-a ridicat și continuă să creeze nemulțumiri în rândul unor camarazi de-ai noștri”.

Mai mult, această măsură ar duce la „încetarea existenței Sindicatului Cadrelor Miliare Disponibilizate”, a cărui activitate este „nefastă” și „concretizată prin criticile și etichetările ce” le sunt „adresate continuu” atât asociaților, cât și președintelui lor de onoare și, bineînțeles, înaltului patron.

Lăsându-le acestor 8.000 pensionari banii de pensie așa cum îi primeau până acum, nu numai că vor dispărea orice nemulțumiri și probleme, dar toți rezerviștii și retrașii din Ministerul Apărării Naționale vor vedea în U.N.P.R. un „partid de suflet, care le-a păstrat rangul și onoarea ca militari ai rezervei”, partid care va primi astfel „sprijinul generalilor și ofițerilor”.

Cei care îl cunosc, chiar și numai din public, știu că domnul Oprea, sau „Excelența Sa Domnul General (r) prof.univ.dr.”  nu are capacitatea să se exprime coerent pe parcursul a mai mult de șase cuvinte alăturate. Deși nu se vede la fel de bine, este cert că, de cele mai multe ori, asemenea oameni au o capacitate la fel de redusă și de a înțelege un mesaj alcătuit din mai mult de o duzină de cuvinte alăturate. De aceea, îi voi explica aici, pe scurt, ce au vrut să zică subordonații săi onorifici în aceste paragrafe de mai sus:

1. Singura nemulțumire a pensionarilor militari este că li se taie pensiile.

2. Dacă nu li se mai taie pensiile, ei vor fi recunoscători.

Vor sprijini partidul dumneavoastră, domnul ministru-general!

3. Sindicatul rival va dispărea.

4. Noi vom trăi fericiți împreună, până la adânci bătrânețe.

Încă odată, nu am confirmarea veridicității conținutului „raportului”, dar, judecând după alte documente similare publicate de însăși asociația, pare foarte autentic. Oricum, odată distribuit pe internet, el a ajuns pe masa ministerială a apărării, dacă nu în mapa de corespondență, atunci, cu siguranță, în cea de informații și contraspionaj. Deci, demersul meu de a face conținutul asimilabil nu este deloc unul futil.

Aș putea să mă opresc aici, cu rugămintea de a scuza calamburul. Dar sunt totuși câteva lucruri de lămurit, așa, ca de la mine la ministru.

Nu știu dacă suntem 8.000, sau mai mulți ori mai puțini, dar eu unul apar pe un tabel postat pe pagina de internet a Ministerului Apărării că aș avea cu o mie patru sute lei mai mică pensia militară de stat pe care o primesc legal și constituțional și devenită, „după recalculare”, pensie de asigurări sociale. Acest lucru nu este însă nici o problemă și nici nu îmi provoacă mie nici o nemulțumire, în sensul raportului discutat aici. Așa cum am mai scris, eu nu am avut niciodată control asupra cuantumului pensiei militare de stat. Ea a crescut și apoi a scăzut în mod natural, atâta vreme cât era calculată ca procent din soldă. Faptul că pensia militară de stat va scădea în continuare nu este, deci, o problemă.

Problema cea mare, pentru mine, este că această pensie, indiferent de sumă, nu va mai fi o pensie militară de stat, la care eu am dreptul pentru serviciul făcut pe durata a 30 de ani, ci devine o pensie de asigurări sociale, plătită de un sistem public  la care eu nu am contribuit niciodată.

Și nu am contribuit pentru că, pe perioada de 30 de ani de serviciu militar activ, am știut că nu voi beneficia niciodată de o asemenea pensie de asigurări sociale. Adică, de cum am intrat în armată, am renunțat la dreptul meu de a mă asigura social că, la sfârșitul perioadei active, voi primi o anumită pensie, astfel încât să mă preocupe cu cât contribui la acea pensie pe timpul activității, lună de lună. Acum, indiferent dacă suma îmi este favorabilă sau defavorabilă, mi se pare parșiv să vină cineva să îmi determine cu cât aș fi contribuit eu la asigurările sociale, dacă aș fi contribuit, și să îmi „dea” o pensie în funcție de acel calcul, total artificial și nerealist.

Deci, domnule Oprea de la minister, dacă „sprijiniți politic” asociația al cărui președinte de onoare este funcția pe care o ocupați acuma și nu îmi „tăiați” pensia, dar o faceți din pensie militară de stat pensie de asigurări sociale, problema va persista pentru mine și nu numai că nu vă voi sprijini, dar voi căuta să o rezolv în totală și virulentă opoziție cu dumneavoastră și cu șeahta ori gașca pe care ați adunat-o în jurul dumneavoastră sub eticheta U.N.P.R., indiferent ce ar reprezenta inițialele ăstea.

Cât despre asociația lui „Alexandru Ioan Cuza”, dacă continuă să pretindă că obiectul său de activitate este să mă reprezinte pe mine, care sunt oficial militar în rezervă, sau „cadru”, ca să înțeleagă și biroul permanent central, atunci ne vom întâlni la tribunal, unde eu voi cere desființarea acestei asociații ca nelegitimă și abuzivă în ceea ce privește drepturile mele, pe care mi le apăr cum vreau eu și nu cum încearcă să mi le confiște unul și altul dintre „generalii” asociați.

În ceea ce privește Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, eu, care nu sunt membru de sindicat, cred doar că menționarea lui în contextul „propunerii” asociației Cuza de renunțare la scăderea cuantumului pensiilor a zece la sută dintre pensionarii militari sună mai degrabă cu o resuscitare în discuția publică a acestui sindicat,  decât cu o reală preocupare pentru atenuarea nocivității acestuia. Asta pentru că respectivul sindicat este din ce în ce mai insignifiant în viața publică din aceste zile. Dar un ajutor camaraderesc nu strică niciodată, chiar dacă vine de la rivali.