Avarierea bugetului opac

În luna octombrie 2011, o organizație neguvernamentală internațională, Transparency International, a publicat raportul său privind transparența bugetelor de apărare dintr-un grup de 93 de state de pe toate continentele. România se află în a doua jumătate a clasamentului, în grupul statelor cu o transparență moderată spre opacitate a bugetelor de apărare, cu nota 4,5 din maxim 12.

Această categorie cuprinde 21 de state unde, deși există legi pentru formularea bugetelor și asigurarea transparenței acestora, acele legi nu sunt respectate, unde guvernanții se joacă cu cifrele din buget cum vor ei, iar publicul nu este informat sau este chiar înșelat cu privire la acele cifre, unde nu se fac verificări și controale asupra modului de execuție bugetară sau se fac asemenea controale doar de suprafață și unde se întâmplă că sunt și alte cheltuieli militare, în afara celor prevăzute în bugete.

În luna noiembrie 2011, ministrul român al apărării a confirmat cifra bugetului său pentru anul următor, care se va situa la doar 0,9 la sută din Produsul Intern Brut – PIB, pe când angajamentele asumate în cadrul apărării comune cu celelelate state membre NATO presupun ca România să angajeze cheltuieli militare de 2,38 la sută din acelați PIB.

Și, a mai spus acest ministru că, fără cei 2,38 la sută,  ministerul său al apărării nu poate contribui la „apărarea securității naționale” a României, pentru că nu are cu ce, dar el este mulțumit că bugetul pentru 2012 este ceva mai mare decât cel pe 2011, cu 0,05 la sută din PIB.

El a numit acest buget, la fel ca și pe cele precedente, pe care le-a făcut în administrarea sa ministerială, buget „de avarie”, fără să explice acest concept nou, nemainântălnit în limbajul administrației publice, cel al avariei bugetare. Bineînțeles, ministrul a lăsat să se înțeleagă, pe cât de clar a putut el, că această situație se datorează posibilităților reduse ale statului de a finanța domeniul apărării naționale, posibilități afectate, se pare, de faimoasa „criză” care bântuie prin lume.

Combinate, aceste două „știri” ne duc la următoarele concluzii.

Prima observație ne arată că formarea și execuția bugetară în România este discreționară, adică reflectă exclusiv cheful guvernanților de a cheltui banii după bunul plac.  Acest lucru este mai evident în cazul sectorului de apărare a țării, dar și celelealte sectoare ale domeniului public au aceiași problemă.

În principiu, bugetul apărării trebuie să fie unul transparent, nu atât ca respect față de cetățeanul apărat, cât din motive de securitate națională. Pentru că această transparență sporește încrederea aliaților și partenerilor că România cheltuiește pentru apărare cu deșteptăciune și în funcție de priorități. În plus, ceilalți, fie ei doar prieteni sau chiar neprieteni, pot să vadă cu ochiul liber că România nu constituie o amenințare pentru nimeni, dar este o țară care ia puterea sa militară în serios.

Reversul situației nu este însă la fel de evident. În cazul în care această transparență este opacizată din motive cum sunt cele amintite mai sus, nu înseamnă neapărat că România are o agendă secretă de cucerire a unor altor teritorii și trebuie să ascundă de ochii lumii cheltuielile cu pregătirile de invazie, ci că banul public necesar pentru apărare este cheltuit aiurea, fără un plan serios, fără să aibă în spate o politică clară și bine formulată pentru acest sector al domeniului public. Așa cum la fel de opac și aiurea este el cheltuit și pentru învățământ, sănătate, infrastructură și așa mai departe.

A doua concluzie este că actualul guvern este unul evident păgubos, care practică o foarte proastă guvernare, în domeniul apărării naționale și nu numai. Am mai abordat subiectul proastei guvernări și am verificat această ipoteză prin aplicarea celor mai comune caracteristici ale unei proaste guvernări la România, cu rezultate care confirmă pe deplin acest lucru.

De data aceasta, menționez numai că proasta guvernare înseamnă și incapacitatea de a formula o listă de venituri și cheltuieli de o asemenea natură încât să servească interesul public în situații de criză, adică un buget realist și fezabil, în favoarea cetățeanului. Ori, deoarece bugetele acestei guvernări nu îndeplinesc nici cel mai modest criteriu de performanță, atunci ele sunt ținute cât mai la secret, adică sunt opace față de opinia publică, în loc să fie transparente.

A treia și cea mai supărătoare concluzie este că partenerii și aliații noștri externi văd acest lucru, dar nu fac nimic în favoarea poporului român, ba, mai mult, se pare că acceptă ca Guvernul Boc din Regimul Băsescu să practice acest mod complet inadecvat de guvernare bugetară și pentru la anul. Dar și neprietenii văd și se bucură.