Planul cel nou

La începutul anului 2010, văzând dezastrul guvernării Boc din 2009 și puterea pe care Regimul Băsescu și-a consolidat-o prin realegerea președintelui cu același nume ca exponent suprem al său, am propus un model de guvernare cetățenească.

Acel model se baza pe câteva considerente generale, cel mai important fiind că modelul era perfect constituțional și legal, deși atât Constituția României cât și majoritatea legilor în vigoare sunt prost scrise, iar ne-domnia legii în țara noastră este foarte răspândită, atât în rândul guvernanților, cât și al guvernaților.

Apoi, am luat în considerare faptul că cetățeanul român are rețineri serioase să se asocieze în vederea realizării unui proiect ce atinge interesele guvernanților, chiar dacă acele interese sunt maligne pentru publicul larg. Iar acest lucru i se întâmplă românului, poate, mai mult din prudență decât din frică. De aceea, am propus o formă de guvernare colectivă în care fiecare cetățean se adresează direct guvernanților, prin reprezentanții săi în Parlament, precum și prin susținerea individuală a acelor proiecte de lege și modificări ale Constituției ce i-ar fi permis poporului să își reia soarta politică în propriile mâini, dar care n-ar fi fost niciodată promovate și implementate de politicieni, pentru că le-ar fi diminuat puterea, influența și, în general, bunăstarea proprie, dobândită pe seama banului public. Singura formă de asociere era apartenența la un Club al Cetățeanului Român, virtual și transparent, care nu avea nimic subversiv sau ticălos, nici măcar la adresa celor care practicau vârtos proasta guvernare.

Alt considerent a fost că o asemenea inițiativă nu costă mai nimic, ca urmare nu este nevoie de strângere de fonduri masive, nici de gestionarea unei averi colective în vederea implementării ideilor. Singurele costuri identificate au fost cele individuale, ale fiecăruia dintre cei care ar fi ales să participe la această inițiativă cetățenească, donând ceva din timpul și voința proprie, precum și sume infime, ce ar fi finanțat cercetarea științifică a soluțiilor legislative și executive specifice guvenării directe.

Am mai considerat că o societate ca cea românească este la fel ca oricare alta din lume și este compusă din oameni egali în drepturi, dar diferiți în capacitatea lor de exercitare a acestor drepturi. Ca urmare, m-am așteptat ca cei mai înțelepți să gândească și pentru cei mai puțin reflexivi, iar cei mai activi să se angajeze și pentru cei mai reținuți, deși participarea tuturor, inclusiv a celor ne-reflexivi sau reținuți, era esențială pentru succesul demersului propus.

Deși lista considerentelor este mai lungă, am să mai amintesc aici doar faptul că am considerat că actuala clasă politică, formată din atât cei aflați la putere cât și din cei din opoziție, și-a dovedit pe deplin incapacitatea de a genera politici în oricare ar fi fost domeniul sau sectorul public, precum și imposibilitatea de a guverna în favoarea și în numele cetățeanului. Deci, dacă vrem să guvernăm în favoarea noastră, trebuie să o facem singuri și nu să stăm cu mâna întinsă la politicieni, pentru că nu vom primi nimic de la ei. 

Forma concretă a acestui model a fost „Manifestul nostru” și o serie de articole publicate pe site-ul „Clubul Cetățenilor Români”, la adresa poporul.ro (site internet închis acum). Tot la această adresă, oricare dintre cei convinși de justețea și de sinceritatea demersului, s-ar fi putut înscrie în Club și ar fi putut semna Manifestul.

La doi ani de la lansarea acestei inițiative, pot să spun că ea a eșuat lamentabil.

Cel mai răsunător eșec a fost lipsa de audiență. După atâta timp, site-ul a colecționat doar 4760 vizitatori unici, care au accesat și citit  de aproape 30.000 de ori din cele 225 pagini publicate. Și, doar puțini dintre ei au indicat, sub o formă sau alta, că ar fi de acord cu acest experiment. Dar nici aceștia nu au făcut nimic pentru promovarea mai largă a site-ului și ideii de Club al Cetățenilor Români, măcar în rețelele de socializare on-line, dacă nu prin mijloacele de informare în masă, deși mulți sunt jurnaliști.

Trebuie să recunosc faptul că am refuzat, deliberat, să folosesc acele tehnici și tactici consacrate de atragere a audienței internaute, pentru că scopul inițiativei nu a fost audiența cu orice preț, ci audiența în vederea aderării la idei și trecerea la acțiune legitimă și legală, specifică post-modernismului secolului nou. Iar acest scop nu a fost atins.

Al doilea eșec a fost cel al dezvoltării unor idei dedicate sau în favoarea românilor în general, eliberate de constrângeri ideologice sau administrative. La ceea ce am publicat eu au lipsit atât replicile, cât și contribuțiile de orice fel. Aici nu am ce să îmi reproșez, pentru că, urmărind presa cea nouă sau cea tradițională, am constatat că asemenea idei lipsesc de pe oricare site sau forum de discuții, de parcă nimeni nu ar fi interesat de un asemenea exercițiu. Tot ce putem găsi pe acolo sunt monologuri terne și pretențioase, subliniate de mofturi intelectualiste și înjurături birjerești, ce țin locul dezbaterii și contra-argumentelor.

După inventarierea acestor două eșecuri, nici nu se mai poate vorbi de vreo realizare ca atare, privind înființarea și funcționarea Clubului Cetățenilor Români, ca să nu mai zicem de guvernarea cetățenească propriuzisă. Inițiativa s-a dovedit a fi atât de modestă, încât nici măcar nu am avut de înfruntat decât un singur atac cibernetic, ce ar fi putut fi pus pe seama celor derajați de ea.

În sfârșit, modelul de guvernare cetățenească propus a fost unul proiectat pentru anii dintre cei de alegeri generale și locale, ce nu își propunea să atingă sau să corupă arhitectura politică rezultată din ele, chiar dacă acele alegeri nu au reflectat decât în mică măsură interesul cetățenesc. În special în anul viitor, care este un an electoral, modelul își pierde nu numai atractivitatea pe care nu a avut niciodată, ci chiar logica sa ori rațiunea de a fi.

În aceste condiții, experimentul meu de pe site-ul poporul.ro (site acum închis) se încheie aici.

Urmează altceva.

Până atunci, La Mulți Ani, cu fericire, sănătate și bucurii!