Spionul tipic al oricărei nații este
de două feluri, de obicei incompatibile unul cu celălalt. El sau ea este ori
„operativ”, adică agent de teren, care „culege” informații și face alte „munci
specifice”, ori este „analist”, adică agent de birou, care „prelucrează”
informațiile culese de operativi și le dă un sens și o semnificație de consum
pentru „beneficiarii” muncii informative.
Contraspionul tipic al oricărei nații este tot numai ori
„operativ” ori „analist”, dar obiectul lui sau al ei de activitate este să
descopere cine sunt spionii operativi adverși și să îi controleze cum poate mai
bine, precum și să își dea seama cum gândesc și prelucrează informația spionii
analiști adverși și să îi intoxice cum îi vine mai bine.
Și unii și alții își desfășoară munca în solitudine sau în grupuri
mici. Asta deoarece munca specifică domeniului este una sectorizată și
protejată de ochii și urechile oricui altcuiva, ce nu are treabă cu obiectul
respecitivei munci. Chiar și în interiorul grupurilor, cum ar fi cele formate
din agent și colaboratori, informatori și/sau agenți sub acoperire, se lucrează
cu doar atâta informație câtă este necesară fiecăruia pentru îndeplinirea
misiunii și nimic mai mult.
Pentru ca „lucrătorii” de informații sau de contrainformații să
poată face față unui asemenea mediu de muncă, pe durata unei cariere
profesionale complete, sunt selectați și pregătiți pentru aceste funcții doar
cei sau cele care au, din construcție, adică din gene, o structură psihică aptă
pentru așa ceva.
Ceea ce îi face pe acești oameni niște concetățeni deosebiți, în
sens pozitiv, de marea masă a publicului nativ. Adică niște oameni demn de
admirat și prețuit, pentru că viața lor este torsionată și mult mai dură decât
a noastră și, de multe ori, este chiar pusă în pericol.
Dar, fiind ei construiți psihic și pregătiți profesional pentru
munca de informații sau contrainformații, spionii nu mai au cum să fie și buni
conducători, ori strategi sau buni planificatori, nici ca structură psihică,
nici ca pregătire teoretică și practică.
Cu toate acestea, mulți dintre ei se închipuie că sunt exact ceea
ce nu pot fi. Și, într-un mediu social unde norma este că nimeni nu ajunge
într-o funcție pentru că ar fi potrivit pentru acea poziție, îi întâlnim prea
frecvent în posturi de decizie publică, inclusiv politică, ori chiar în postura
de strategi și planificatori, pe când ei nici nu știu și nici nu pot să facă
bine așa ceva.
Nu știu ce îi face pe unii dintre spionii/contraspionii români să
creadă că ei ar fi buni la conceperea, planificarea și aplicarea unor strategii
de manipulare a propriului public. Și, totuși, îi vedem cum se apucă de un
astfel de demers. Știu însă de ce fac ei asta: pentru că așa au primit ordin.
De ce ar da „cineva” ordin unor structuri și agenți care nu se
pricep să facă o operație de manipulare a publicului indigen? Foarte simplu,
pentru că cei care sunt special pregătiți pentru operații de dezinformare și
manipulare, și lucrează, în același timp, la stat au în codul lor deontologic
obligația ca niciodată să nu aplice arta lor împotriva propriului popor, pe
care îl servesc sub jurământ militar. Și, deci, conform reglementărilor în
vigoare, ei pot refuza un asemenea ordin, ca nelegal. Se pare, însă, că spionii
nu au o asemenea normă profesională, altfel ei nemaiputând să spioneze și, mai
ales, să își contraspioneze concetățenii. Ca urmare, îi vedem foarte des la
treabă.
Se întâmplă că cei care le dau asemenea ordine de luptă împotriva
propriei nații sunt oameni politici. Iar acești oameni politici sunt
întotdeauna între cei aflați la putere, pentru că este dovedit științific
faptul că serviciile secrete se subordonează atât formal cât și informal doar
celor din conducerea executivă a statului. Această situație îi transformă
automat pe spionii noștri, dacă sunt în funcții la stat, în poliție politică,
chiar dacă nu arestează și interoghează cetățenii.
În plus, ei primesc de la politicieni și indicații cum să facă
această muncă de dezinformare și manipulare a românilor.
Chiar și dumneavoastră, care nu aveți nici pregătirea nici
interesul personal de a aprofunda tema operațiilor de manipulare, vă puteți da
seama de cât de superifciali și neperformanți sunt acești agenți, foști sau
chiar actuali spioni la stat, când se apucă de implementat o operație de acest
tip.
Ei se păstrează în zona mesajelor simple, care nu pot fi
verificate, de tipul crede și nu cerceta.
Unul din obiectivele strategice ale acestei operații este
inducerea ideii că nimeni nu trebuie și nici nu poate să gândească cu mintea
lui. Astfel, fiecare va gândi și va face numai ceea ce i se spune „de sus”.
Iar, în atingerea acestui obiectiv, se desfășoară operații de discreditare și
decredibilizare a autorilor de discurs public independent.
În scopul discreditării unor personalități ale vieții publice,
auzim sau citim frecvent enunțuri anonime cum că domnul cutare este omul
americanilor sau că celălalt este omul rușilor. Chiar domnul președinte
Băsescu, fost spion desconspirat dar nedovedit, practică această metodă
manipulatorie de a afirma despre cineva că nu gândește și nu acționează pe baza
propriilor convingeri, ci că este „omul” cuiva, ori că primește ordine de
undeva. Cazul cu Mircea Geoană, care ar fi fost „omul” lui Sorin Ovidiu Vântu,
ori cel al ziaristei de la Associated Press, care ar fi fost instruită și
controlată de Cornel Nistorescu sunt doar două exemple din multele posibile.
Tot în zona discreditării intenționate prin manipulare se situează
și metoda de etichetare a persoanelor ca făcând parte, automat, dintr-un grup
sau altul. Cum încearcă cineva să emită o judecată de valoare de sine
stătătoare, în care laudă ceva sau critică altceva, imediat apare un lucrător
neîndemânatic ce „explică” faptul că respectivul emitent de opinie este cu
opoziția, dacă a zis ceva de rău de putere, sau invers.
Un alt obiectiv strategic este inocularea în mintea oamenilor a
tezei că nu există alternativă la actuala conducere politică a țării, oricare ar
fi ea. Astfel, orice altă soluție de guvernare trebuie arătată ce este mai
proastă, mai păguboasă și chiar mai rea decât actuala putere, oricât de
nepopulară sau chiar de ticăloasă ar fi aceasta. În extremis, trebuie acceptată
ideea că „nu avem cu cine să votăm”.
Una dintre metodele manipulatorii pentru atingerea acestui
obiectiv este evitarea și chiar interzicerea oricăror dezbateri publice privind
teoria și practica guvernării unui stat european, în general, precum și privind
programele și planurile de guvernare efectivă a României. Această interzicere
are loc atât în zonele de informare publică controlate de serviciile secrete
direct sau prin agenți sub acoperire, cât și în spațiul public necontrolat de
ele, în care aceste dezbateri ar putea avea loc, prin ocuparea acestui spațiu
cu teme periferice, redundante sau minore, dar justificabile din punct de
vedere al audienței.
Evident, o altă metodă este campania de inoculare activă în
mentalul colectiv a însăși ideii că „noi nu avem cu cine vota”, inoculare ce
are loc prin repetiție, ca un corolar al oricăror discuții sau măcar sugestii
despre alterantive.
Și, în fine, este metoda discreditării oricăror forme de opoziție
la actuala guvernare. Amuzant este faptul că, dacă cineva discreditat pe vremea
când era în opoziție ajunge în tabăra guvernamentală, el sau ea este imediat
„reevaluat” sau „reevaluată” și devine un „bun de valoare” al actualei puteri.
Bineînțeles că mai sunt și alte obiective și multe alte metode de
atingere a lor. Oricum, cele scrise aici ar trebui să fie suficiente pentru a
da credibilitate onestității cu care v-au fost prezentate.
Este atât de profundă tema pe care co puneți în discuție- am citit și răscitit, am scris corect.
RăspundețiȘtergereSă nu treacă, oare, prin dreptul ferestrei dumneavoastră persoane care nu sunt chiar străine de o asemenea abordare?
@ Incertitudini
RăspundețiȘtergereIdeea de la baza acestei scrieri este faptul că serviciile secrete, unde spionii se formează și lucrează, sunt, în orice stat, într-un echilibru foarte delicat între public și puterea politico-administrativă.
Și depinde de oamenii care compun aceste „structuri” să păstreze cât mai bine echilibrul. Spun că depinde de ei, pentru că, de cele mai mule ori, nu este nimeni să îi controleze, să îi supervizeze și să îi îndrume, totul depinzând de cât de patrioți, morali și dedicați meseriei și țării sunt ei.
Întotdeauna puterea va căuta să îi folosească în scopuri politice și, uneori, când dă peste unii care sunt mai slabi de înger, reușește. Dar, din punct de vedere istoric, nu a existat niciodată o situație când cei care au cedat tentațiilor sau ispitelor puterii politice și au folosit știința lor împotriva propriilor cetățeni să nu plătească pentru asta, de obicei cu vârf și îndesat.
Iar eu vorbesc aici de adevărata artă a spionajului și contraspionajului.
Cât despre acceptarea și executarea de misiuni de dezinformare sau manipulare de opinie publică în propria țară, datorită faptului că sunt nepricepuți, se desconspiră foarte ușor și sunt mai expuși sancționării ulterioare decât atunci când fac ceea ce știu.
Așa că, dacă unul dintre ei trece pe sub fereastra mea, are două posibilități:
1) să aplce capul, să nu îl văd și
2) să îmi bată în geam să îmi mulțumească pentru că i-am atras atenția că greșește flagrant, înainte de a fi prea târziu.
Hari@ Dar cand pun "ei" mana pe puterea politica, cum ai comenta? Ce poti sa spui despre Putin, care sparge tiparele descrise aici, de tine?
RăspundețiȘtergereAcesta pare mai degraba un excelent politician, decat un fost, excelent spion. Dupa el s-a inspirat piratul nostru, si cati altii or mai fi, prin lumea asta.
@ Victor
RăspundețiȘtergereEste o imensă diferență între un politician dintr-un regim democratic, ce trebuie să gândească și să emită politici, apoi să convingă alți politicieni și publicul larg despre justețea acelor politici, apoi să treacă la organizarea transpunerii lor în viață și, mai apoi, să muncească în draci să le vadă realizate, ca, pe tot timpul ăsta, să dea socoteală despre ce și cum face și cu ce rezultate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, un politician într-un regim rusesc sau chiar românesc, care nu trebuie să îndeplinească nici una dintre condițiile de mai sus, ci doar să controleze serviciile secrete, cu care șantajază, mituiește, strânge cu ușa și așa mai departe, până când cheful lui, care ține loc de politici, este satisfăcut.
Este la fel cu unul care face afaceri în Vest, pe bază de știință (London School of Economics) și de talent și face miliarde pentru că înțelege mersul piețelor și are idei novatoare de creștere a productivității în întreprinderile sale și un „om de afaceri” rus sau român, care dă un tun statului unde trăiește și face tot atâtea miliarde ca și vesticul, dar, dacă îl scoți din România sau Rusia, nu ar fi în stare nici să spele vasele la McDonalds, d-apoi să facă bani din schimburi comerciale sau producție de bunuri sau servicii.
Acreditarea tezei că nu există alternativă la actuala conducere politică a țării şi inocularea ideii că "nu avem cu cine vota" sunt foarte uşor de realizat. Cunosc foarte mulţi oameni care nu se vor mai "obosi" să meargă la vot. Atunci nu avem de ce să ne mai mirăm de ceea ce ni se întâmplă.
RăspundețiȘtergereEste de datoria celor ce inca mai tin un ochi intredeschis, sa ii trezeasca si pe ceilalti inainte de a pleca trenul.
RăspundețiȘtergereStimaţi colegi şi concetăţeni,
RăspundețiȘtergereInaugurez acest blog cu o analiză a actualei Strategiei Nationale de Apărare a ţării , strategie stabilită de actuala guvernare dirijată de preşedintele Băsescu. Doresc să încep astfel un dialog cu dumneavoastră, toţi cei intersati de soarta acestei ţări de problemele cu care se confruntă şi de viitorul pe care dorim să i-l oferim. Vor urma şi ale documente, opinii, subiecte de interes pentru dumneavoastă ca şi pentru mine, inclusiv strategia de securitate a PNL pe care dorim sa o implementăm dacă vom reuşi cu ajutorul dumneavoastră să trecem la guvernare. Poate nu o să pot fi mereu prezent pe acest blog, dar o să fac tot posibilul să vă răspund la întrebări şi să găsim împreună soluţii la probleme tării şi ale armatei în mod special.
Cu respect,
Corneliu Dobriţoiu
http://corneliudobritoiu.blogspot.com/2011/12/strategia-nationala-de-aparare.html