miercuri, 11 septembrie 2013

Dezvoltarea economică

Pentru o ureche formată, dezvoltarea economică nu sună la fel cu creșterea economică. De ce este importantă această diferențiere? Pentru că doar creșterea economică este benefică cetățeanului român, deoarece aduce mai multe resurse la bugetul de stat, care vor fi apoi redistribuite pentru finanțarea bunurilor publice de care se bucură acest cetățean.


Dezvoltarea economică poate, într-adevăr, să însemne mai multe locuri de muncă, dar de ele nu se bucură tot cetățeanul, ci doar cei ce sunt angajați în urma respectivei dezvoltări. Ca să nu mai vorbim că se poate întâmpla să avem o dezvoltare economică fără creștere economică propriuzisă. Sau fără ca acestă creștere să fie sustenabilă. Adică, să fie doar un tun.
În acest context, putem discuta despre minerit ca despre o activitate economică în familie, în care familia începe să vândă din casă diferite obiecte prețioase. Desigur, va avea ceva venituri suplimentare, ba chiar și o activitate economică în plus, cea de vânzare a respectivelor obiecte, dar asta nu va putea dura la infinit. Mai devreme sau mai târziu și obiectele alea se vor sfârști. Ca să nu mai vorbim de faptul că potențialii cumpărători vor face tot posibilul să ia obiectele vândute de familia noastră la prețuri cât mai mici, deci cu un profit cât mai mare pentru ele.
Tot așa, putem discuta despre așa-zisa independență energetiică prin fracturarea șisturilor cu gaze ca și cum ne-am încălzi iarna cu mobila din casă. Desigur, am fi complet independenți de cei ce ne-ar vânde lemne, cărbuni sau alt combustibil, dar ne rămâne casa goală și, după ce nu mai avem nicio mobilă, ce ne facem? Cât de independenți energetic vom mai fi atunci?
Alternativa la dezvoltarea economică prin minerit sau la independența energetică prin fracturare de șisturi este creșterea economică. Asta este la fel ca în familie, când, dacă vrem să avem mai multe venituri în casă, mergem la o școală mai bună, ne luăm o calificare superioară și, în consecință, vom avea și un salariu mai bun. Sau, dacă avem încredere în noi înșine, ne apucăm chiar noi să facem ceva nou, o întreprindere de garaj sau de atelier, să zicem, folosindu-ne priceperea, imaginația și creativitatea pentru satisfacerea unei nevoi sau cereri de piață ce deja există, dar este acoperită cu produse mai proaste și mai scumpe decât ale noastre, și vom avea venituri și mai mari.
Cred că ați observat, deja, unde este cheia în comparația dintre economia unui stat ca România și o familie obișnuită de români. În ambele situații, această cheie constă în diferența dintre lene și efort, dintre pasivitate și angajare și dintre graba pentru rezultate imediate și planificarea cu perspectivă.
Leneșul, pasivul și doritorul de rezultate imediate va vinde din casă, va da foc la mobilă, începând cu cea care nu-i trebuie neapărat, desigur, tot așa cum un guvern de leneși, inerți și flămânzi de rezultate imediate, cu care să-i prostească pe alegători să îi mai voteze odată, va prefera să încurajeze „investițiile” străine în mineritul devastator pentru mediu și istorie, în loc să investească el însuși în creșterea calității învățământului de stat și pregătirii românilor pentru creșterea productivității lor, precum și să încurajeze fiscal și moral orice inovație în producția materială sau de servicii.
Cât despre independența energetică, ecuația este mai simplă decât lasă să se vadă propagandiștii exploatărilor devastatoare ale gazelor de șist. Cei de care depindem acum energetic, cum sunt rușii, de exemplu, depind, la rândul lor, de banii noștri, cu care le cumpărăm gazele. Dacă, să zicem, vom avea o sursă de gaze mai ieftine din șisturi sau cumpărate de la alții, rușii sau alți furnizori tradiționali vor veni cu o ofertă care să ne convingă să luăm, în continuare, gaze de la ei. Pentru că, altfel, ar muri de foame.
Cu alte cuvinte, soluția este să avem bani cu care să cumpărăm gaze de oriunde și, atunci, vom fi cu adevărat independenți energetic. Exemplul de succes în acest domeniu este China, statul care, după o creștere economică incredibilă, de peste opt la sută în fiecare an, și-a permis să cumpere petrol la prețuri de câteva ori mai mari decât cele practicate până atunci în lume, ducând valoarea barilului de petrol de la 10 – 15 dolari la peste 100 de dolari. Doar că, pentru a avea acei bani, China a încurajat creșterea exponențială a productivității, dezvoltarea inimaginabilă a creativității și inovației în producția materială, devenind manufacturierul numărul unu al întregii Lumi.



6 comentarii:

  1. Iată un pasaj, zic eu, semnificativ în contextul acestui articol:

    „When a country doesn't develop a commercial middle class, industrial technologies, a strong military, and strong institutions, it is particularly vulnerable to a certain form of theft that I call "extraction". This is when a bunch of foreigners land on your shores, buy up some local chiefs, chop down your forests, rip the minerals out of your soil, enslave a few generations, and eventually go home, leaving their bastards in charge.

    If you're lucky enough to live in a malaria-infested swamp, they go home. If you live in a healthy, inviting landscape, you will be corralled into reservations in the worst parts of the country (those furthest from water, of course), your land will be taken away by "treaty", your rebels will be slaughtered by machine gun, the survivors poisoned with alcohol, and your prettiest women taken for concubinage. After a few generations, people will forget you ever existed, except as quaint memories.

    Extraction economies do not depend on a commercial middle class. There are no networks of trade. No-one needs to learn to read and write in order to carry rubies out of a deep mine. Educated middle classes make trouble. They form unions, elect honest politicians, and demand fair prices for their natural resources. Extraction economies don't just disregard the needs of the people, they actively oppress them. That is, for an extraction economy to operate at maximum efficiency, it must turn the mass of people into near-slaves.

    When a land has just some resources, the extraction economy will stop. When the trees are chopped down, farms spring up, and farmers are just bakers with mud on their boots. But if the soil is rich in minerals, the extraction economy can continue for generations, even hundreds of years.”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mai trebuie spus că pasajele citate aici sunt din cartea digitală „Software and Silicon: A User's Guide to Digital Revolution” a belgianului Pieter Hintjens, publicată în 2011. Bravo lui și celor ce îl citesc!

      În ceea ce mă privește, în ianuarie 2010 am propus o formă de guvernare directă și participativă a poporului român de către proprii săi cetățeni, care să elimine sau să controleze așa zisa clasă politică coruptă și ineficientă, prin înființarea Clubului Cetățenilor Români și lansarea Manifestului aferent inițiativei. Din păcate, inițiativa nu a avut audiența și participarea scontată, așa că suntem unde suntem astăzi.

      Ștergere
    2. Nu l-am citit dar se face că am dat peste respectivul pasaj.

      Ce șanse i-ați acordat acelei inițiativei, realistic vorbind? :)

      Ștergere
    3. Procesul, în general, este cunoscut sub titlul Nation Buliding, ceea ce, în Românește, s-ar traduce prin edificarea națiunii.

      Ca procedeu, este experimentat, fără un succes definitiv, în cazul statelor/națiunilor care s-au distrus, fizic, în urma unui război civil sau altă formă distructivă socială. Nu recomand un asemenea procedeu în cazul unor state ca cele ce vor să se elibereze de neo-colonialism, pentru simplul motiv că acest procedeu se bazează pe donatori, care sunt chiar din statele de care ar vrea subiectul nostru să se elibereze, sau din organizații internaționale sau chiar non-guvernamentale ce sunt influențate de neo-colonialiști.

      În același timp, orice proces de edificare a unei națiuni nu poate fi gândit și planificat decât în mediul virtual. Mai mult, așa cum sugeram încă de acum patru ani, și guvernarea directă exercitată de cetățeni trebuie să se bazeze pe mediul virtual oferit de internet, ca mediu de conexiune între populații largi, de milioane. Cel mai de succes model este cel al tranzacțiilor online, care funcționează perfect și nu este corupt sau controlat. Cel puțin nu încă.

      Deci, l-aș lua consultant pe domnul Pieter Hintjens dacă ar fi să creez un mediu electronic pentru exercitarea guvernării directe. Dar m-aș baza și pe alții.

      Ștergere
    4. Da, internetul aduce cu el niște perspective interesante. Citind ultimul articol, cu afacerile strategice, mă gândesc însă la câte substraturi ascund aceste afaceri și cât de la suprafață le văd oamenii. Un politician plânge la televizor și câștigă simpatia electorilor.

      Adică avem cumva nevoie și de o trezire a noastră ca neam, altfel, orice formă de guvernare s-ar încerca, fie offline fie online, am sfârși în aceeași situație ca acum.

      Ștergere
    5. Dacă stăm să ne gândim bine, politicienii noștri sunt politicieni doar pentru că ocupă demnități publice și nu pentru că născocesc ori aplică politici.

      Într-adevăr, edificarea națiunii române este un proces încă în desfășurare, deși sunt mulți cei care neagă acest adevăr și clamează că națiunea română este edificată complet. Dacă acestora li se alătură și cei ce nu vor deloc să vadă națiunea română realizată în toată puterea ei, s-ar putea să constatăm că sunt mai mulți cei care se opun unei treziri naționale decât cei ce ar încuraja-o.

      Ștergere