marți, 10 septembrie 2013

Patria murdară

De multă vreme mă tot întreb cum de nu sunt mai mulți ucigași printre români. Nu numai că românii omoară mai puțini semeni de-ai lor decât alte popoare europene, dar nici animale nu prea omoară ei cât alte nații. Chiar și pentru vânarea animalelor sălbatice trebuie să vină străinii la noi și să ne omoare urșii, porcii mistreți și alte viețuitoare ale pădurii și câmpiei.


Nu-i vorbă că și atunci când omoară, românul omoară diferit de alți europeni. Se pare că noi, românii, preferăm fierăstrăul mecanic cu lanț, numit durjbă, sau sapa, târnăcopul ori altă unealtă agricolă, care presupune o proximitate strânsă cu victima și, aproape întotdeauna, o baie de sânge. Victimele majoritare ale românilor, în afara cazurilor când ne înjughiem între noi prin cârciumi sau pentru muieri, sunt copiii și bătrânii. Asta înseamnă că ucigașii români sunt cam lași, în majoritatea lor, preferând victimele care nu prea se pot apăra sau riposta.
În același timp, se pare că românii sunt majoritari la privit. Dacă este să ne luăm după audiențele televiziunilor, cele mai urmărite momente sunt cele de violență, sânge și moarte, fie că sunt fictive sau reale. Iar cele mai căutate știri sunt știrile despre omoruri, sinucideri, ucideri din culpă cu automobilul și, în general, morți și înmormântări, de ai crede că suntem un popor de voieuriști necrofili.
În aceste condiții, nu este nicio mirare că, atunci când s-a pus problema găsirii unei soluții la strângerea câinilor comunitari de pe străzi, românii, prin reprezentanții lor în Parlament, au ales soluția uciderii în masă a acestor câini. Au încercat promotorii soluției finale ceva argumente, cum ar fi faptul că întreținerea unui câine în adăpost costă mai mult decât întreținerea unui copil instituționalizat sau că foarte multe persoane sunt mușcate zilnic de acești câini. Numai că aceste argumente nu se susțin, deoarece nu este adevărat că întreținerea unui câine costă mai mult decât cea a unui copil, ci doar că primăria alocă mai mulți bani pentru câini, bani care nu ajung decât în infimă parte să finanțeze întreținerea câinilor, restul ajungând în conturi și buzunare private. Cum este evident că mai multe victime prin mușcătură sunt făcute de câinii cu stăpân decât de cei maidanezi. Așa că singura explicație a preferinței pentru soluția omorârii în masă este profilul psihologic al reprezentanților românilor în Parlament, profil aplecat spre sânge, ură și mizerie morală.
Adică, soluția aceasta cu uciderea la grămadă nu a fost adoptată rațional, ci a fost pornită din viscerele autorilor ei, acele viscere care li se umplu de fluturii plăcerii vinovate, oridecâteori se gândesc, sau privesc la moarte.
Ca să fie adoptată rațional, soluția eutanasierii tuturor câinilor fără stăpân individual nu ar fi trebuit să apară niciodată ca un răspuns la isteria colectivă iscată de unul dintre cele mai controversate și mai dezinformante cazuri de moarte a unui copil din România post-decembristă, sau ca răspuns la orice altă isterie colectivă. Ea, soluția, ar fi trebuit comparată, la rece, cu oricare altă soluție posibilă de îndepărtare a câinilor de pe străzile Bucureștilor și altor localități române. Ar fi trebuit să vedem care este soluția cea mai eficientă și eficace, din punct de vedere al costurilor materiale, umane și financiare, precum și din alte puncte de vedere, cum ar fi cel moral, ecologic sau chiar religios.
Dar nu a fost așa. Nimeni nu a putut face o asemenea comparație, din niciun punct de vedere, pentru că toți necrofilii români s-au trezit că au voie să strige, în plină zi și în gura mare: moarte! Moarte! Moarte! La care, parlamentarii români, ăia aleși nu prin vot, ci pe baza unei legi făcută tot de ei, care prevede că cine pierde alegerile intră în Parlament, iar cine are mai multe voturi nu intră, s-au apucat să „legifereze” pe bază de ce zic istericii și ațâțătorii lor politici și mediatici.
În avântul irațional al „legiferării”, nimeni nu a vrut să mai audă și argumentul că legiferarea uciderii în masă este o formă de instituționalizare a corupției din primăriile Țării, deși este evident că aceasta este situația. Alături de schimbarea sezonieră a bordurilor trotuarelor, de amenajarea spațiilor verzi și de strângerea gunoaielor, „gestionarea” câinilor comunitari este o importantă sursă de venit pentru toți profitorii din primării.
Ba, am putea spune că este cea mai importantă sursă, în condițiile în care cu bordurile tot trebuie să pui ceva în loc, că se vede, cu pomii și iarba tot poate veni cineva să îi numere sau să o măsoare, pe când la câini se poate umfla nota de plată fără să se vadă vreun rezultat. Intenționat, nu există nicio obligație a primăriilor de a contabiliza câți câini au pe străzi. Doar cei din adăposturi pot fi numărați. Așa că eutanasierea în masă este o formă de a legifera corupția prin care corupții vor putea spune că și în adăposturi au fost mai mulți câini decât vedem cu ochiul liber, doar că nu mai sunt acum, că au fost eutanasiați. Iar banii economisiți prin această inginerie legală vor finanța viitoarele alegeri locale sau chiar hrana familiilor acestor corupți.
Partea murdară a acestei povești este că un număr mare de câini vor fi sacrificați pe altarul corupției locale, acum și instituționalizate. Măcar să fie ei omorâți cu două injecții, cum prevede procedura „umanitară”. Dar nu va fi așa. Corupții vor vrea să facă „economie” și la injecții, folosind pentru eutanasiere bâta sau altă unealtă, așa cum fac românii când au de omorât semeni de-ai lor. Sunt documentate deja destule cazuri în care primăriile au cumpărat, cu sume umflate, substanțe injectabile expirate, care nu mai au niciun efect, ori chiar au aranajat actele ca să rezulte că ar fi cumpărat acele substanțe, dar ele nu au ajuns niciodată în primării, doar banii publici și-au schimbat stăpânii.
Ne așteptăm, deci, la multă și tristă suferință provocată unor ființe a căror singură vină este că omul, adică homo sapiens sapiens a creat subspecia canis lupus familiaris, din care fac și ele parte.
Nu ne putem aștepta însă la mai multă responsabilitate din partea românilor, ca membri ai aceleiași specii homo sapiens sapiens. Pentru că românii nu au sentimentul responsabilității, în general. Și nici nu o să îl aibă vreodată, atâta vreme cât ei doar așteaptă să vină alții să le facă lor viața mai comodă și istoria mai de ispravă.
Și, deoarece nimeni nu vine să facă așa ceva pe la noi, că nu ar avea nimic de câștigat de pe urma asta, România ne rămâne tot nouă, ca o Patrie doar a românilor, din ce în ce mai murdară și mai plină de sânge...



8 comentarii:

  1. diclor-difenil-tricloretan10 septembrie 2013, 11:11

    Cum s-a rezolvat situatia in alte tari ?

    Raspundeti daca aveti date concrete ... nu cu lacrimi si sclifoseli brigitte-bardotesti ...

    De ce nu luati aceeasi atitudine de "mari aparatori ai vietii" si intru apararea dreptului la viata al miliardelor de miliarde de insecte (daunatoate si ucigase de oameni... sau nu) care sint "eutanasiate" prin mijloace deloc placute (pentru ele) ???

    Nu mai vorbim despre ipocrizia atitudinii aparatorilor vietii ciinilor , daca ne gindim la "masacrele" care se fac atunci cind este vorba despre microbi ... Acolo sint "eutanasiati" , de-a valma , si cei rai dar si cei buni ... ideea fiind ca VIATA OMULUI este mai importanta ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu cine sunteți, diclor..., dar puneți întrebări cretine, de-a dreptul. Mi-e și frică să vă răspund, că nu știu cât puteți pătrunde cu mintea din răspunsuri, dacă nu v-a fost clar despre ce am scris eu mai sus.

      Să încercăm, totuși.

      1. Orice viață, a oricărui organism viu, este definită de moarte. Deci, moartea mai devreme sau mai târziu nu este o tragedie, ci un eveniment natural. Este, deci, cretin să crezi că poți „apăra” viața de moarte.

      2. Dreptul la viață al câinilor, nu al gândacilor, este dat de faptul că omul a creat câinele, de aia îi zice familiaris sub-speciei. Deci, omul are o responsabilitate față de creația sa. Dar nu o să găsiți în articolul meu nicio vorbă despre apărarea acestui drept, deși el există. Ce vorbesc eu este despre profilul psihologic patologic al celor care se bucură la gândul că vor suferi în chinuri niște animale, de existența cărora omul este singurul răspunzător. Ceea ce nu este cazul cu gândacii.

      3. Orice minte cu coeficient mai mare decât al numărului de tramvai bucureștean își poate da seama că, vorbind de gândaci, în special de cei de bucătărie, vorbim de cel mai la îndemână exemplu că uciderea în masă nu rezolvă problema, nu face ca aceste populații să dispară. Doar le diminuează, din când în când. Ceea ce face gândacii să dispară din bucătărie, așa cum câinii ar trebui să dispară de pe străzi, sunt măsurile care nu sunt neapărat ucigătoare, cum sunt ordinea, curățenia, grija față de mediu și altele asemenea.

      4. Ipocrit este cel ce gândește într-un fel și pledează exact pe dos. În cazul celor care apără dreptul la viață decentă, nu la viață în general, al câinilor nu am găsit nicio nepotrivire între gând și faptă. Din contră, am întâlnit numai persoane sincere. Nu același lucru pot să îl spun despre românii despre care am scris mai sus, cei care își ascund plăcerea morbidă de a chinui animalele sau numai plăcerea de a se gândi cum mor în chinuri animalele pe care aceștia le urăsc, din motive patologice, desigur. De obicei, asemenea specimene se feresc să își arate aceste tare morale sau comportamentale. Doar isteria creată și întreținută deliberat de propagandiștii aflați în slujba corupților din guvernarea centrală și locală îi scoate la lumină. Ei sunt singurii și adevărații ipocriți.

      5. Dacă tot îl citați pe preafericitul patriah al României, care crede că omul ar fi preferatul lui Dumnezeu printre alte ființe create de acesta, atunci ar trebui să înțelegeți că nu avem aici în discuție o problemă de viață sau de moarte cu sumă nulă, adică, dacă nu moare câinele trebuie să moară omul. O asemenea gândire este idioată, în totalitate, dar specifică preafericitului. N-ai ce să-i faci, însă. Ce discutăm noi acum este problema celor care chinuie animalele pentru plăcere sau pentru bani, ori și pentru una și pentru alta. Și nu ar fi nici asta o problemă, dacă acești dezaxați nu s-ar erija în reprezentanți ai noștri, ai oamenilor inteligenți și normali.

      6. În general, când scriu despre corupție, în special despre corupția instituționalizată și vine cineva ca dumneavoastră să bată câmpii cu gândacii și microbii care au și ei dreptul la viață, deși eu scriam despre hoții și ticăloșii din primării, care fură cu nerușinare din banul public destinat rezolvării non-violente a problemei câinilor comunitari, eu nu pot decât să constat că încercarea este cam stângace și chiar prostească.

      Am folosit epitete din zona subintelgenței pentru că nu vă cunosc. Dacă v-aș cunoaște, aș fi mult mai politicos și chiar v-aș ascunde părerea mea proastă despre dumneavoastră, diclor...

      Ștergere
    2. Mai putem vorbi și de diferența de conștiință dintre diferitele ființe. Una-i să rupi o floare și alta să omori un gândac sau, ținând cont de sfârșitul de sezon, un țânțar; una-i să omori un țânțar și alta să curmi viața unui om. Opinez că undeva între ultimii doi putem intercala și câinele, calul sau delfinul.

      Asta lăsând la o parte faptul că țânțarii îți invadează locuința și au un comportament agresiv în timp ce câinii, atunci când nu sunt blajini, de regulă răspund la agresiunea omului de a le „intra în casă”.

      Ștergere
    3. Domnule diclor...daca dv puneti semn de egalitate inte gandaci ,gaine curci,miei,si caini asa cum dealtmintri mai auzeam o cuconita parvernita pe un post inseamna ca nu prea le aveti cu diferentierile intre specii,probabil ati fost corigent la matematica,ori zau ar trebui sa urmati niste cursuri de logica.
      Cainii au servit umanitatea dintotdeauna cu pretul vietii lor salvand vieti omenesti!!!Au salvat copii,oameni cu pretul vietii lor!
      Reprezinta ca atare un Simbol al devotamentului si prieteniei om-animal,si Merita nu credeti sa fie tratati ca atare!Indiferent de statut ,cu stapan sau fara! E fr simplu!
      Apoi,nu e oare e evident ca intr om si caine omul este adevarat fiara!
      Stiti cine a contribuit cel mai mult la moartea oamenilor? Tantarii!Concluziile va apartin!...

      Ștergere
    4. Tarile civilizate?...sa-mi vina s plang nu alta cum cu cata grija si profesionalism se ocupa de animale accidentate,bolnave,in situatii de pericol! La noi barbarie in toata regula!Mai uitati-va nitel pe Animal Planet!Si mergeti prin diverse sate din Romania sa vedeti contrastul!Mancarea mai presus de toate ce suflet de animal!

      Ștergere
  2. diclor-difenil-tricloretan10 septembrie 2013, 12:36

    Clar ! Nu aveti , sau nu vreti sa folositi datele privind modul de rezolvare a problemei de catre tarile carora le spunem ... civilizate !

    Spuneti (singurul lucru cit de cit legat de problema) ca "...omul a creat câinele, de aia îi zice familiaris sub-speciei. Deci, omul are o responsabilitate față de creația sa." .
    Bun ! Ce facem , atunci , cu miile de miliarde de vietuitoare , "creatie a omului" , eutanasiate pentru hrana oamenilor . Supravietuire fiind o responsabilitate imens mai mare pentru om , decit o eventuala reponsabilitate fata de "creatia" sa ???

    Subinteligenta ... Exhibarea unei presupuse inteligente proprii nu este un argument !
    O maiestrie in folosirea multor cuvinte (ce din coada au sa sune) nu este inteligenta ... cu atit mai putin indreptateste la a se face aprecieri asupra altor inteligente !

    Toata pledoaria dvs. este tipica unor specialisti in vorbe ... care evita orice referire la elemente concrete ... specie pe care o crezusem disparuta , dupa 1989 , din armata ...
    Se vede treaba ca , si la NATO , este promovata "munca cu gura" !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este evident că v-am supărat, deși nu ar trebui să vă fi supărat pe mine, pentru că, încă odată, nu știu despre cine este vorba.

      Observ cu plăcere că aveți calitatea consistenței și că vă preocupă analiza comparativă a unei probleme. De fapt, pentru a face o comparație cu ce este pe la alții, ar trebui să definim mai întâi subiectul comparației. Nu știu însă despre ce vorbim aici.

      Dacă subiectul este corupția din primării, care prilejuiește furtul sau deturnarea banului public destinat câinilor comunitari, atunci nu sunt prea multe locuri din lume în care să fie atâta corupție ca la noi, în România. Și nicăieri nu sunt atât de puține măsuri instituționale de combatere a acestei corupții.

      Dacă subiectul este legislația ce permite eutanasierea câinilor fără stăpân, ea este prezentă preponderent în unele state americane, de obicei cele ce au și pedeapsa capitală pentru oameni, dintre care unii se dovedesc a fi nevinovați după execuție. Dar vorbim de cazuri izolate, nu de nimicirea în masă a unei populații canine, cum se prevede la noi.

      În orice caz, peste tot, în lumea civilizată, există două instituții care la noi una este doar pe hârtie iar alta nu este deloc. Cea numai pe hârtie la noi este poliția animalelor, care pune ordine și identifică încălcările de la norme, iar alta, care la noi nu există, este evidența animalelor, care indică cu claritate despre ce vorbim și putem astfel să apreciem și efortul organizatoric și financiar necesar ținerii populației canine sub strict control și în afara necazurilor prilejuite populației umane.

      Mai este evident că nu vom putea avea o conversație pe tema filosofică a vieții și a morții. Este prea mare diferența de competență în subiect între noi doi, chiar dacă nu știu cine sunteți.

      Iar chestia aia cu munca cu gura este de-a dreptul penibilă, diclor... Puteați să loviți mai țintit. Să zicem că puteați să vă luați de înălțimea mea, sau de greutate, ori de culoarea ochilor. Ați fi fost mai percutant. Pentru că se pare că știți că, folosind această unealtă, am realizat lucruri în viața mea profesională, atât civilă cât și militară cu care nu mulți ar îndrăzni să se compare. Secretul fiind că, în spatele gurii s-a aflat, întotdeauna, creierul. Ceea ce, la dumneavoatră, nu este cazul, se pare...

      Ștergere
  3. Nici baremi sa faca distinctia dintre cainii batrani,bolnavi ,agresivi si puii de caine!NU,EXTREMISM TOTALITARIST COMUNIST,PARANOIC!
    Sa eutanasiem atunci si pe doamna iarna ca tot sunt atatea cazuri care cad pe gheata si-si fractureaza maini, picioare,ori le mai cade cate un turture in cap,ori cad in lacuri inghetate si se ineaca..e cam nesigur si periculos,nu?Astfel insa vom ramane fara Craciun,vb vine ...
    Stiti, ma duc cu gandul la povestea aceea a prostiei a lui Creanga,aceea cu drobul de sare...profet Creanga asta...daca o sa ma pape cainele de pe strada? sa avem pardon cand si cum devin ei agresivi,ma tem de o mie de ori mai mult de oameni decat de ei!
    Cum Doamne sa generalizezi in halul asta!
    De cand daca nu e a e b si viceversa?Cata minte ,cat suflet nu mai vorbesc!

    RăspundețiȘtergere