Observatorul politico-propagandistic

 „Președintele Barack Obama, vicepreședintele Joe Biden, secretarul general al NATO și Președintele României, Traian Băsescu” au fost nominalizați, în această ordine și cu această grafie de domnul general (r) profesor universitar doctor Gabriel Oprea, ministrul apărării naționale. Excelența sa, domnul general (r) profesor universitar doctor Gabriel Oprea, ministrul apărării naționale, a alcătuit această listă scurtă, dar vânjoasă, cu „mari lideri mondiali” care „vorbesc de armata română și de profesionalismul armatei române” pentru că acest lucru îl face să fie „foarte onorat”.

Fără să trecem mai departe, trebuie să precizăm aici, pe loc, că numele secretarului general al NATO nu a fost menționat de domnul ministru nu pentru că îi scapă acest nume, chiar dacă este cel al unui „mare lider mondial”, ci pentru că este prea greu de pronunțat de domnia sa. Încercați și dumneavoastră să ziceți Anders Fogh Rasmussen, ca să vă comparați inteligența cu cea a ministrului apărării române. Ei, ce ziceți?!?

Inițial, vorbele excelenței sale, domnului așa și mai departe Oprea de la apărare, au fost împărtășite unor „factori de decizie din Statul Major General”, pe care i-a „întâlnit” cu ocazia împlinirii a 152 de ani de existență a Statului Major General. Apoi au fost consemnate de publicația săptămânală „Observatorul militar”, în numărul 45 (1130) din 16 – 22 noiembrie 2011. Și mai apoi, Adevărul Patrician a „descoperit” că această publicație militară este destinată propagandei de partid și cultului personalității politicienilor din „conducerea” ministerului și a țării, lucru care mi-a atras atenția. În sfârșit, am ajuns și eu să văd despre ce este vorba.

Așa că vă împărtășesc și dumneavoastră ce am văzut pe acolo.

De la început, trebuie să mărturisesc faptul că nu am găsit deloc indicii că această publicație prestigioasă, care și-a clădit renumele de-a lungul existenței sale de peste 150 de ani, se dedă în zilele noastre la propagandă politico-idelogică și pupincureală umilă la adresa înalților demnitari de partid și de stat. Din contră, chiar dacă nu își asumă sub semnătură textele, redacția „Observatorului militar” duce o campanie acerbă de discreditare și ridiculizare a acestor „conducători”, precum și a subordonaților în uniformă ai acestora.

Cum alftel decât ca pe un text umoristic am putea trata „reportajul” din care am extras lista „marilor lideri mondiali” de mai sus, care îl include și pe președintele Băsescu, bineînțeles cu P mare, spre deosebire de președintele american, anunțat cu p mic, probabil ca să compenseze că unul a fost menționat înaintea celuilalt mare lider mondial.

Și asta nu ar fi nimic. Tot articolul este o superbie de umor voluntar. Textul se intitulează „Statul Major General – 152 de ani”, este introdus de știrea că, la 12 noiembrie 1859, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înființare, ca, apoi, să continue cu ce a făcut și a zis Oprea, care și apare, în imaginea însoțitoare, în prim-plan, pe când șeful structurii sărbătorite este plasat modest, în planul secund, unde îi și este locul.

Mai departe, simplul fapt că redă spusele acestui politician cu grade și funcție ministerială este un fapt umoristic. Excelența sa, domnul Oprea este spumos în tot ce spune, chiar dacă textul este editat și corectat, ca să aibă înțeles, față de spusele instantanee, care nu au niciodată nici o noimă, dacă sunt alcătuite din mai mult de șase cuvinte consecutive.

Iar, în dorința de a rotunji artistic momentul de ridicol, articolul anonim conține și ce a zis „generalul-locotenent Ștefan Dănilă, șeful S.M.G.”, care nu se dezbară de apucătura caraghioasă de a se afișa cu eghileți în pozele oficiale. Astfel, publicația consemnează, cuvânt cu cuvânt și literă cu literă, următoarele: „În calitatea mea de șef al Statului Major General, pot raporta în orice moment ministrului apărării naționale și Președintelui României că armata este gata pentru îndeplinirea misiunii, pentru că știu că fiecare dintre dumneavoastră nu va ezita nici o clipă să își asume nici o sarcină încredințată, oricât de dificilă”.

Deși sunt convins că ați sesizat și savurat umorul acestor vorbe ostășești, nu mă pot abține să nu le comentez, chiar dacă acest demers poate arăta la fel cu tentativa de explicare a poantei unui banc.

În primul rând, domnul Dănilă crede și spune că funcția de șef al Statului Major General este „o calitate”. Probabil că nici educația, nici pregătirea domniei sale nu au fost atât de avansate încât să știe că orice calitate se dobândește prin efort personal, spre deosebire de o funcție în care ești numit, pe diferite criterii, între care nu trebuie neapărat și nici nu par să se situeze și calitățile, mai ales cele profesionale.

În al doilea rând, dacă domnul Dănilă vrea să raporteze cuiva, poate să raporteze Parlamentului României, care este reprezentantul poporului pe care ar trebui să îl apere armata și care este investit cu funcțiile de control și supervizare democratice ale puterii militare. Ministrul și președintele sunt la fel de răspunzători de actul de producere al acestei puteri ca și generalul nostru, deci ar trebui să știe pe ce se bazează ei, fără să aștepte să le spună domnul Dănilă. Numai că, probabil, acest general a rămas la mentaliatea de șef de escadrilă, care consideră că și-a făcut datoria dacă raportează comandantului de unitate și, eventual, comandantului Aviației Militare. Modest, deh...

În al treilea rând, care este misiunea despre care vorbește omul nostru? Este un total mister, provenit din propria sa gândire contorsionată. Aici este menționată misiunea armatei, pe când, cu o propoziție mai înainte, domnul nostru menționa misiunea Statului Major General, să „pregătească și să conducă forțele în vedrea desfășurării acțiunilor militare întrunite în spațiul de interes strategic al României”. Nu știm cine a dat o asemenea misiune statului major respectiv. Știm însă cine nu i-a dat-o: Constituția României, legile în vigoare și Strategia națională de apărare. Sau, poate o fi primit o asemenea misiune, în totală clandestinitate și conspirativitate. Mai știi?

În sfârșit, să mai savurăm încă odată formularea „fiecare dintre dumneavoastră nu va ezita ... să își asume nici o sarcină”! Sau, poate chiar asta a vrut să zică, că nimeni nu vrea să își asume nicio sarcină, dar nu știa cum să zică să nu îl supere pe excelența sa, domnul... Oprea.

Pentru că nu e bine să îl superi pe acest domn, mai ales când el tocmai spusese, cu câteva minute mai devreme, că „distincția cea mai mare pe care o putem primi astăzi este respectul”.

Bineînțeles, ne așteptăm că excelența sa vorbește aici de respectul acela pe care domnul Michael Corleone îl cerea membrilor famigliei, în filmul Nașul (The Godfather), atunci când le întindea mâna, pentru a fi sărutată.