Familia domnului Adrian
Năstase trăiește o dramă, în aceste momente. Tatăl și soțul se află în Urgență,
împușcat în gât. Primele informații duc spre situația că domnul Năstase și-ar
fi provocat singur rănirea, pe când se afla pe punctul de a fi arestat, în
locuința proprie, pentru a fi condus la penitenciar, unde urma să execute o
pedeapsă de doi ani cu închisoarea. De la spital vin vești că are șanse mari să
scape cu viață.
Nu prea sunt multe de
comentat aici.
În primul rând, această dramă mi-a provocat o mare compasiune pentru domnul
Adrian Năstase. Sper ca starea domniei sale să evolueze spre bine și că se va
însănătoși cât mai curând.
Nici ce se va întâmpla cu Adrian Năstase mai departe, după însănătoșire, nu
este foarte mult de comentat. Probabil că, dacă își va aduna puterile, se va
duce să facă închisoare. Mult mai puțin probabil, dar nu imposibil, va fi
grațiat de președintele României, domnul Băsescu Traian. Și cam atât.
Dacă nu s-ar fi împușcat, ar fi putut continua cariera politică, fie în
închisoare, fie într-un refugiu politic. Ar fi putut face greva foamei și ar fi
putut sensibiliza opinia publică internațională cu privire la nedreptatea pe
care o suferea. Ar fi putut deveni un fel de dizident al sistemului politic
românesc. Ar fi colectat sute de mii de semnături de adeziune cu cauza sa și de
sprijin moral față de suferința sa în penitenciar.
Dar, acum, după împușcare, domnul Adrian Năstase nu mai este, ca
politician.
Dușmanii și adversarii săi încă nu știu asta și s-au pornit, în toiul
nopții, să îl împroaște cu lături politice și propagandistice. Cel mai probabil
este că s-au speriat și, în totală nesiguranță pentru viitorul lor, latră ca
niște maidanezi și scuipă ca niște mâțe încolțite.
Pentru că acest „caz” Năstase schimbă radical datele situației politice
românești.
Deja, înainte de drama împușcării, simpla condamnare a domniei sale cu
închisoarea cu executare a însemnat depășirea unei linii invizibile de
demarcație, trecerea unui prag inefabil, stabilit prin consens între politicienii
români post-decembriști. Linie și prag ce arăta până unde poate merge „lupta
politică”. Adică până la libertatea personală, până la atingerea de membrii
familiei ori până la confiscarea averilor.
Acum, ne așteptăm la retaliere. Să sperăm că vom afla, în sfârșit, cum
arată adevărata corupție, la vârf și instituționalizată. Vom vedea abuzuri de
putere inimaginabile și vom descoperi enormitatea sumelor delapidate de
guvernele Boc și complicii.
Nu cred însă că vom afla cum funcționează poliția politică din regimul
Băsescu. Nu va îndrăzni nimeni să ne spună care sunt mecanismele prin care
cinci judecători sunt „convinși” să dea o anumită soluție unanimă într-o cauză
așa cum a fost dosarul domnului Năstase. Dacă sunt ofițeri sub acoperire și au
primit ordin să dea acea soluție, cum de au ajuns toți cinci în același
complet? Dacă sunt șantajabili, cum de sunt atât de mulți în
acestă situație? Sau, doar le-a luat Dumnezeu mințile tuturor, deodată, ori
erau idioți de la început, cine i-a pus acolo și cine nu a văzut că sunt aiurea? Pentru că este aproape sigur că nu au fost corecți și
cinstiți în decizia lor.
Așa că, și pe viitor, aceiași indivizi, în robe de înaltă curte, se vor
juca fără milă și grijă cu viețile oamenilor, atâta vreme cât sunt protejați de
cei de la putere, care le transmit, pe căi nebănuite, ordine și indicații fără
logică juridică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu