marți, 19 iunie 2012

Ză cu papion


În succesiune istorică, prima șmecherie majoră plănuită de domnul Băsescu Traian, de cum a ajuns, pentru întîiași dată, președinte de România, a fost să fenteze Constituția Țării, cu gândul de a-și garanta perpetuarea la guvernare pentru cel puțin zece ani.
Șmecheria era ca, la cânteva luni de la instalare, după intrarea în noul an, Guvernul Popescu-Tăriceanu să provoace alegeri anticipate. Cu Băsescu la cârma „serviciilor”, acele alegeri ar fi fost câștigate, garantat, de Alianța DA de atunci, stabilită între Băsescu și liberali. În plus, peste patru ani, ar fi avut loc alegeri generale și prezidențiale simultane, în pofida Constituției, ce separă expres aceste două alegeri, prin stabilirea duratelor diferite ale mandatelor parlamentarilor și președintelui. Avantajul era evident și reciproc. „Locomotiva” Băsescu ar fi tras Alianța DA în poziția câștigătoare, iar Alianța DA i-ar fi oferit guvernarea pe tavă, pentru un nou mandat, așa cum s-a întâmplat, până la urmă, pe timpul multelor guverne Boc.
Ajuns însă la Palatul Victoria, domnul Popescu-Tăriceanu a refuzat să mai plece, pentru a se putea declanșa alegerile anticipate. Cam cum se întâmplă astăzi cu Guvernul Ponta, care, înainte de instalare, avea ca obiectiv politic declarat aceleași alegeri degrabă. Dar, nu despre politică este scrierea de față.
Dejucând șmecheria de fentare a Constituției, sau, altfel spus, luând-i președintelui jucăria de-a guvernarea cum vrea el, domnul Popescu –Tăriceanu a devenit, instantaneu, neprietenul domnului Băsescu și ținta preferată a atacurilor acestuia. Asta se întâmpla prin 2005 și a ținut-o așa până la alegerile generale din toamna lui 2008. Una din ironiile cu care l-a atacat public domnul Băsescu pe domnul Popescu-Tăriceanu a fost să îl numească, la televizor, european cu papion, zicând asta ca pe o înjurătură, cu conotația transparentă că este de rău să fii european și că este caraghios și nepopular să porți papion. De altfel, domnul Băsescu a făcut o fixație asupra papionului domnului Popescu-Tăriceanu, incluzând acest detaliu vestimentar între primele trei calități pe care i le-ar atribui: „O fi frumos, o avea papion, o fi admirat, dar...” spunea domnul Băsescu de pe ecranul televizorului, în vara anului 2011, arătând că nu uită și nu iartă pe nimeni care i-au vrut demiterea și i-au obținut suspendarea, în primul mandat.
O consecință a acestei povești este că eu am renunțat la cravate și am început să port papion, ca să îmi arăt, în primul rând mie însumi, că sunt european de-adevăratelea și că, bineînțeles, nu este nimic de rușine să îmi închid gulerul la cămașă în acest mod.
Desigur, am întâmpinat și dificultăți în această transformare. În primul rând, în România, nu se găsesc asemenea papioane. Se găsesc doar niște legături gata făcute, cu zgârci, un fel de surogat, cam cum ați putut vedea la televizor, zilele acestea, că purtau, pe stradă, niște protestatari ai unei cauze penibile, de „apărare” a unui domn ce, uneori, purta el însuși papion, chiar atunci când făcea propagandă deșănțată în favoarea președintelui de țară Băsescu. Cu excepția tânărului domn Paleologu, care și-a putut face o colecție de asemenea papioane, de pe când era la Paris. Și eu a trebuit să îmi cumpăr papioanele din străinătate.
Am găsit însă acasă cămăși cu nasturii mascați, care sunt obligatorii pentru cei ce poartă papioanele cu bun simț. Acum, eu nu i-aș face chiar nesimțiți-nesimțiți pe cei ce s-au arătat cu nasturii la vedere și papioane la gât. Doar că nu au înțeles niciodată de ce se poartă cravate, în general. Și, firește, nici nu le pasă. Ceea ce este totuși o problemă de simțuri.
Ca să rămânem la manifestanții cauzei de stradă, după ce aceștia au manifestat conștiincios, așa cum, probabil, primiseră ordine, împotriva instituirii unui control parlamentar asupra Institutului Cultural Român, iată că vine fostul lor șef și îi desconspriră cu seninătate. „Știu activitatea acestui institut din aproape”, a declarat, din mijlocul acestor demonstranți, domnul Ungureanu, fost prim-ministru dar, mai ales, fost șef al serviciului de spionaj al românilor. Adică, doamnele și domnii ce exportă cultura românescă dincolo de granițele țării primesc și misiuni de la acest serviciu și raportează despre îndeplinirea lor la întoarcere, așa că domnul director știa „din aproape” ce fac ei pe unde se duc.
Mai mult, prin această desconspirare, se lămurește și toată zarva făcută cu ordonanța de urgență a domnului Ponta, de a trece subordonarea acestui institut de la Președintele României la Senatul României. Adică, pentru lucrătorii și susținătorii acestui institut, este inacceptabil ca cineva ce nu are relații cu serviciile secrete, spre deosebire de președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării, și nu are certificat de acces la informații clasificate, cum sunt membrii comisiei de cultură a Senatului, să se bage în detaliile activității externe a institutului.
Cât despre domnul Băsescu, anti-europeanul, rămâne să remarcăm dublul standard după care se ia de oamenii pe care îi urăște. Cestia asta cu papionul de rău al europenilor și cu papionul de bine al președintelui Institutului Cultural Român, chiar desconspirat, este la fel ca și cu acuza de trădare prin abdicare pe care același domn Băsescu i-a adus-o, obraznic și neîntemeiat, majestății sale Mihai I, pe când tot domnul Băsescu este „înaltul patron” al unei asociații ce poartă numele Alexandru Ioan Cuza, personalitate istorică rămasă în memoria românilor pentru mari și importante realizări, dar care, totuși, a abdicat din funcția de domnitor al Românilor.
Domnul Băsescu va rămâne, însă, în memoria noastră, mai mult pentru gafele și penibilitățile pe care le-a făcut pe vremea, îndelungată, în care a îndeplinit funcția aleasă de președinte de Țară. Printre aceste penibilități se situează și hotărârea cu care domnul Băsescu pronunță articolul hotărât englezesc the: ZĂ. Așa, ca să fie clar nivelul de cultură internațională al poporului român, al cărui prim cetățean este.

Adagio: Nu știu cine este domnul din filmul alăturat, dar... jos pălăria!

9 comentarii:

  1. Hari,
    Incep sa devin invidios, iar tu din ce in ce mai periculos.Periculos de sensibil, de adanc,de subtil, de bun, de realist, de efcicae. Nu ca nu ai fi avut dinainte aceste calitati, dar te-ai ”ascutit” ca lama data pe piatra.
    Am vrut s aabordez si eu subiectul asta, dar m-am lasat pagubas pentru ca imi provoaca o profunda dezamagire ideea de a vorbi despre sau unor oameni care departe de a fi rupti de realitate sau nepriceputi, au toate capacitatile dezvoltate, dar se prostitueaza, punandu-si talentul-cei care il au- si pozitia in slujba banilor, a intereselor unui partid sau altuia, a unui presedinte de partid sau de tara.Acest fals subiect al ”politizarii” ICR este de fapt o lupta a politicienilor, a intereselor de partid, a celor care vor si reusesc sa foloseasca oamenii de cultura si cultura in scopuri de propaganda personala sau de partid.Nu apartenenta sau trecerea ICR sub o tutela sau alta inseamna politizare ci pervertirea mintilor celor care il compun si conduc indiferent de cine ar fi numiti, la scopuri si interese politice de grup, de partid.ASTA ESTE DRAMA ICR, nu faptul că ar intra ăn subordinea sau tutela pPresedinției sau a Parlamentului. Cine susține ca presedintele sau presedintia este apolitica , doar pentru ca asa scrie in Constituție la nu știu ce articol, ori e infantil ori orb ori crede ca discuta cu proștii. Să se intrebe ce cauta președintele la Congresele și Conferințele PDL, la taberele de vara ale tinerilor ”smart” și ce caută să dea sfaturi privind conducerea PDL.Presedintele tarii, oricare ar fi el, nu poate fi apolitic atata vreme cat a fost ales si propus de un partid, oricate demisii si-ar da el din partid dupa alegeri.
    Pe de alta parte, ICR cu sau fara papion, ar trebui sa isi aleaga singur conducerea de catre reprezentani ai tururor organizatiilor de cultura din tara, dar nu de directorii de muzee, de facultati, de scoli, de scoli de arta, de institute de teatru si cinematografie, de artisti plastici dar nu numiți politic. Bugetultrebuie asigurat de stat dar si din fonduri proprii realiyate din expoyiții, evenuimente culturale, etc. proiectele, actiunile, programele ar trebui stabilite de acest comitet al asociatiilor culturale, nu de SIE. Pesedinția, Parlamentul, guvernul trebuie să dea sprijinul pentru indeplinirea acestor obiective si proiecte, nu sa se bata cine sa numeasca sefii si cine sa profite de imagine.
    Dar cine sa faca asta , cand toti directorii de scoli toti pre3sedintii de asociatii sunt membri de partid sau simpatizanti si sustinatori ai unui partid sau altul prieteni, veri, nepoti amante sau amanti ai sefilor de partid ?
    Asa ca de ce sa scriu despre ICR, ca sa iau partea amantei lui Basescu sau a lui Ponta ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru complimente, Marine! Însă, între noi, nu cred că este cazul să le faci. O să zică lumea că de asta am blog, să găzduiesc laude. Și nici măcar nu este așa.

      Îți înțeleg foarte bine repulsia față de anumite subiecte, cum este cel al ICR. De fapt, o împărtășesc.

      Ștergere
  2. Nu sunt laude Hari, era o constatare. Iti cunosteam elocinta, curatenia frazei, limpezimea ideilor, argumentele imbatabile, dar ai adaugat in ultimul timp sensibilitate , ironie fina, subtilitati de care nu uzai inainte.Tine-o asa, cui nu ii convine ce am spus sa ma combata.Iar blogul il ai pentru schimburi de idei si opinii. Asta e opinia mea. In ceea ce priveste subiectul, banuiam sau mai bine zis am sesizat ca ai aceasi opinie. Mă Bucur mar cu tine ca am ocazia sa ma mai verific din cand in cand sa ma conving ca nu m-a lovit caldura in cap.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tanarul contra-manifestant este Josho Adrian Cirlea, veteran al Pietei Universitatii din aceasta iarna .

    Profilul lui il puteti gasi pe https://www.facebook.com/josho.adrian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim frumos pentru informație! Felicitări, domnule Cirlea!

      Ștergere
  4. Corect, Hari! Am scris ieri "la repezeală" ceva despre preşedintele ICR. Ca să-l descriu cu adevărat mi-ar trebui un Giga de spaţiu. Dar nu merită! Chiar aşa, " ce ştii tu bă, de Patapievici" Halal susţinători! Cine se aseamănă, se adună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Victor! Am văzut ce ai scris și mi-a plăcut atât de mult încât am dat „link”-ul pe Facebook. Nu ai văzut, cred, că cineva chiar m-a felicitat pentru articolul tău, crezând că este scris de mine :)

      Ștergere
  5. Sper să nu vă fi supărat că din întrebarea dumneavoastră am înjghebat un gând.
    Vă mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum o să mă supăr?!? Sunt onorat! Iar, pentru ceilalți, gândul Incertitudinilor poate fi găsit aici: http://incertitudini2008.blogspot.ro/

      Ștergere