Te-am plâns când te-am văzut, de mult,
Cum te tăvăleau gălăgioși o bandă
De inși slinoși, fără de carte, minte și ideal
Și credeam că te lași într-o așa mocirlă
Doar pentru că e unul ce-ți ține baioneta-n beregată.
Și te-am văzut pe urmă cum i-ai primit la tine-n casă și iatac
Pe toți ce te-au curtat cu flori și miere
Și zdrăngănele și mărgele de sticlă și parfum la litru
Doar-doar te-o face unul dintre ei mireasă
Fie că sunt ei bătrâni sau tineri.
Iar când te-ai însoțit cu cel călit prin porturi și bordele,
Am crezut că nu-ți dai seama că el nu ți-e bărbat ci pește
Nici când te-a scos la muncă pe-nserate
Să te întinzi cu toți străinii pe puțin,
De îți curgeau sudoarea și alte lichide în râuri.
Nici când te-a dat pe gratis la rude și la prieteni
Ca ălea rele și viclene, și multe, multe, multe
Ori la slugile din curte, ca ăla urât și rău, și mic, mic, mic
Ce credeau, la rândul lor, ca proștii,
Că dacă nu-i pe bani, atunci e dragoste curată.
Acuma, însă, te rog, iartă-mă,
Că nu am știut până de curând și nu am crezut până nu am văzut
Că nu ai fost niciodată silită, siluită și batjocorită,
De pești, clienți și profitori
Ci doar îți place tare mult să fii cam curvă, Doamna mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu