luni, 25 februarie 2019

De iarna

Iarna e când Pământul se ferește un pic de Soare
Ca atunci când privirea iubirii mă arde prea tare
Și în reflex îmi cobor obrazul spre obrazul tău
Căutând cu buzele mele uscate un unghi de răcoare
Între umăr și gât sub miros de plete în negru părău.

Iarna e un imens pretext ca Marea să înghețe în țurțuri de sare
Al căror ritm se coboară în noi în acorduri gregare
Și ne îndeamnă să tăcem fără nicio părere de rău
Când ne strângem unul în altul într-un gând de uitare
Și sufletul meu devine doar o boare din sufletul tău.